Hai bună ziua și bu-hu-huuuu la toată lumea. Vine Halloween-ul și trebuie să ne punem pe speriat poporul. Eu și sunt cel mai curajos om din lume, atât le trebuie vreunor infractori să îmi calce pragul. Râde doamna mea mereu de mine când se aude vreun zgomot prin curte, imediat mă trimite, că știe că sunt viteaz. Păi să te ții bine, băi hoțule, când apar eu cu toate cele 71 de kile de panică. Să mori, nu alta. De râs. Treaba e că nu mai sunt așa de fricos ca în copilărie când îmi era teamă și să cobor din pat noaptea să nu mă apuce vreun monstru de picioare. Sau dacă, Doamne-ferește, era o ușă deschisă la șifonier, ăla eram, înghețat adormeam, cu plapuma pe cap. Nu știu de la ce eram atât de speriat, nu îmi aduc aminte de ceva filme horror sau vreo pățanie nefericită. Poate am ascultat ceva povești de groază și am deprins frica asta de întuneric, habar n-am. Să merg, zic, la un specialist să mă caut. Acuș'!
În prezent, clar nu mai am nicio treabă, mă bucur că Emma nu e temătoare. De când s-a născut, noi tot sărbătorim Halloween-ul și dăm o petrecere cu temă, ne costumăm și ne machiem ca să fim cât mai înfricoșători. Eu am noroc că nu folosesc prea mult machiaj, sunt urât de-a gata. Totuși, nu ne apucăm să colindăm ca în filme, noi mergem de Craciun, nu văd rostul să copiem chiar totul. Dar e drăguț o dată pe an să ne facem de cap cu dovleci, pânze de păianjen și lumânări. Avem bomboane de toate felurile și ascultăm muzică, facem poze și ne strâmbăm. Nici nu știu care e semnificația acestei zile, doar mă bucur de dulciuri și atmosferă. Hai cu sperietoarea, văruleeee!
 |
| Aș vrea eu să arăt așa de bine. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu