Scriitorul din mine 05.11.2022 (IV)

    Să vezi și să nu crezi. Dar să citești. Îmi dau seama că-ți dai seama că nu e nimic obligatoriu din partea mea spre partea ta. Și totuși pun cuvinte pe foaie spre a fi citite. Nimic nu obligă parcurgerea acestor rânduri. La fel cum nu e obligatorie nici scrierea lor. Dar tot simt o urgență când vine vorba de a capitaliza de pe urma râului de inspirație care a indundat cerebelul în seara asta. Azi am fost la pădure, am băgat o tură vântoasă pe bicicletă, am mâncat mult și am băut puțin. Am timp de scris, suntem la Moreni și am voie la laptop. Profit cât pot. Când mai apuc eu să fac asta nu știu. Nici nu contează. Citeam undeva că e bine să scrii cel puțin o dată pe zi, când te apucă, pui ideile pe foaie, apoi le aranjezi cum poți si le arunci pe blog. Zi mare ieri, ne-am delectat cu liber de la muncă și responsabilități și am fost în doi la plimbare și aerisire. Am încercat ceva shopping timid, am mâncat libanez și am râs la stand-up. Gata, mi-a revenit ideea pe care am avut-o înainte de a scrie articolul.

    Anume că nu fiecare zi e de grație. Indiferent de domeniu, sunt și momente mai slabe, nu poți fi mereu la înălțime. Am fost la stand-up, la cel mai bun (dupa părerea noastră) comediant român, Costel. Au fost patru pe scenă, el era ultimul și trebuia să fie cel mai bun. Și n-a strălucit. E prima oară când îl văd, dar sigur a mai avut și alte materiale slabe. Păi dacă el, care e cel mai bun, are și materiale slabe, atunci eu de ce mă mai stresez când am un articol prost!? Nu aș vrea să știu dacă toate articolele mele sunt slabe, dar sigur am unele de șters. Dar sunt ale mele, nu renunț la ele, rămân aici ca dovadă a eclipsei de geniu inerente. Cumva, eu am impresia că am sclipiri și doar uneori scăpări. De la o vârstă, pui pampers și le eviți pe ultimele. Dar cum le generezi pe primele!? Bei, fumezi, tragi prafuri și aspirine împachetate în vodkă. Hai noroc!😀😀

Și eu am smartphone. 😀😀

Scriitorul din mine 05.11.2022 (III)

    Ptiu să nu mă deochi. Am prins ceva energie, timp și sper eu idei bune de pus pe foaie și nu mă mai opresc. Zic și eu ca Jim Carey: "somebody stop me!". Nu știu care sunteți pe lângă router să îmi opriți robinetul la net, așa că o să vă mai dau de citit. Nu mi-o luați în nume de rău, dar eu când mă pornesc mă opresc în Japonia, că după aia e apă multă și adâncă. Tot încerc să descarc poze de azi de la pădure. A organizat învățătoarea Emmei o ieșire la iarbă verde și copaci galbeni, să vadă și copiii evoluția naturii în fiecare anotimp. Și să facă și o căutare de indicii pe echipe cu premiere la final. Au participat toți copiii, au fost aproape toți părinții, iar nebunie și gălăgie la periferie. O pădure lângă Târgoviște, la Priseaca, un loc retras, o poiană în pustiu, ruptă de civilizație, dar cu asfalt până lângă locul de grătar. Unii au venit pe biciclete, noi am fost cu mașina. Fiecare a adus ce a avut pe acasă sau la cofetăria din colț, fără program și meniu impus, foarte lejer. Cam vânt, dar fără ploaie și cu soare, o vreme numai bună de alergat copiii printre copaci și taclale pentru babaci. 

    Două echipe, băieți cu fete amestecați, prinși într-o cursă strânsă, care pe care, că doar era cu câștiguri substanțiale la final. Dupa ceva țipete și sughițuri, poticneli și nemulțumiri, toată lumea a găsit indiciile și a rezolvat toate cerințele, astfel că toți au fost declarați câștigători. Suntem incredibil de norocoși cu doamna învățătoare care se ocupă de copii în timpul ei liber, așa că nu aveam cum să lipsim. Ne-am bucurat de picnic, de zâmbete, de bucuria copiilor când au primit diplome și premii, cu dulciuri de toate felurile, dar cele mai apreciate articole au fost o lupă și o ruletă. Frate, zici că era Crăciunul, toți copiii erau foarte fericiți, umblau cu lupele prin pădure să vadă toate lucrurile mărite, chiar și hainele erau studiate. E bine că au sete de cunoaștere și trebuie să îi susținem în căutările lor. Doar că trebuie să ținem pasul, că în curând ne lasă în urmă. Ne înscriem și noi la școală odată cu ei, zău. Ei au energia, noi avem vârsta. Clar pierdem!😀😀

Indicii pentru delicii

Scriitorul din mine 05.11.2022 (II)

    Ieri am împlinit cinci ani de la nuntă. Pare ireal, dar nu simt că au trecut prea ușor. Și nu pentru că aș fi trăit vreo viață grea în familia mea, ci pentru că am reușit să mă bucur mai mult de fiecare zi și am impresia că au trecut mult mai mulți. Nu mă simt mai bătrân, nici mai înțelept, Doamne-ferește, dar am ajuns în punctul în care realizez bunele și le amplific gradul de bucurie tocmai pentru a crește nivelul de fericire. Era o întrebare la radio, dacă banii aduc fericirea. Emma a răspuns direct că sunt importanți, dar nu cei mai. Bun, e pe drumul corect. Nu am suportat niciodată ipocrizia, nici prostia. Nu înțeleg de ce încă sunt oameni care încearcă să promoveze stilul de viață în care banii nu contează. "Lasă, ajunge să spargem și o ceapă, numai noi să ne înțelegem!". Păi, vărul meu, pe lângă ceapa aia tu chiar nu ai nimic, nicio bucurie. Unde să mai apară înțelegerea? Îți trebuie bani să cumperi chestii care îți plac, să îți faci o vacanță, să ai o casă și o mașină care să te mulțumească, să poți să îți faci mici bucurii sau mari, depinde ce plăceri ai. Ai nevoie de fonduri ca să aduci bucurie în fiecare zi, fără bani nu respiri. Așa sunt timpurile și dacă nu ai bani suferi. Și suferă orice relație, orice familie. Mai ales de la o anumită vârstă. Clar că pe la 20 de ani nu ai niciun stres și îi dai înainte că importante sunt alte chestii, dar de la un moment dat încolo, cam ai nevoie de finanțare serioasă ca să poți zâmbi des. Nu zic că dacă ai bani ești fericit, dar clar ești nefericit dacă nu ai bani. Doar dacă ești cumva vreun pustnic și trăiești în pădure, ai o relație strânsă (doar) cu Domnul și trăiești din ce îți dă natura, fără să ai cont și buletin. Altfel, oriunde trăiești, ai nevoie de bani să supraviețuiești. Și cum numărul de neuroni e mai mare de 3, clar vrei să ai parte de experiențe cumpărate cu bani. Că doar nu faci city break cu bonurile de masă și alocația copilului. Hai la mulți ani fericiți tuturor caselor de piatră! p.s. o să povestesc odată cum am făcut noi nunta în trei săptămâni, de când ne-am hotărat s-o facem și până am zis "DA" și "s-a furat mireasa-sa-sa-sa".😀😀😀😀😀

Frumoasa și bestialul