Vărule, ce e cu mine azi, am idei de pus pe foaie, nu știu în ce ordine să le iau, prea multe. Când nu sunt deloc, când sunt în plus. Ce om, niciodată nu e bine. Nu mă plâng, doar mă distrez pe seama labilității care mă caracterizează. Sus-jos, carusel scrie pe viața mea. Săptămâna asta a trecut mai greu decât mă așteptam, au fost patru zile și am trăit paișpe. Mi-a lipsit Emma, mi-a lipsit bicicleta, dar au fost și probleme de rezolvat de la muncă și ceva alergătură. Stres, nicio supapă, măcar dacă băgam alcool. Am băut cateva beri orientale, Tiger și Tsingtao. Am mâncat de la asiatici de mi-a ieșit pe nas, dar din nou nu mă plâng. Marți am fost la un restaurant asiatic unde aveau mâncăruri din mai multe țări. Am făcut poze ca să știu ce am degustat, nu aveau poze și doar citeam daca e pui sau porc sau vită. In rest, toate legumele sunt ok. Creveți sau insecte să nu fie. Deși, am băgat până la urmă din primii. Cred că e cea mai gustoasă mâncare asta asiatică. Alegerea restaurantului ar trebui să țină cont de cateva aspecte: să fie aglomerat și plin de asiatici. Așa ne-a recomandat un prieten englez. Marți a fost un local aflat în apropiere de Oxford Street, Eastern Street pe nume. Lumea în interior era de multe feluri, nu neapărat asiatici, asta și din cauza că nu eram în China Town sau Soho, locuri frecventate de oblici. A fost de bine, eu aș da 5 stele pentru gust și aspect al mâncării, 3 stele pentru servire și 1 stea pentru local. O amestecătură de culturi și culori, cu rețete diferite care să acopere cât mai multe gusturi. Recomand.
Vineri, în schimb, am ajuns la China Town, la mama chinejilor. Multă lume pe stradă, semn că vine weekend-ul. Deja ne era foame si aveam chef să mâncăm rață, deci alegem chinezi. Nu am mers prea mult, am găsit unul care arăta decent pe afară, nu am reținut numele, pot să zic doar că e al patrulea restaurant pe dreapta, cum pici în Londra.😀😀😀😀 La parter era full, numai galbeni. Dăm ziua buna, cerem o masă pentru doi, suntem poftiți la etaj. O scară îngustă și abruptă, mergem la primul cat. O ușă de farmacie duce spre un "salon", vreo 6 mase de diferite dimensiuni, pline de asiatici dar și vreo patru europeni. Primim locurile lângă ușă, o să sufăr de frig că se vântură oamenii. Am impresia că am nimerit în depozitul unui mini-market din piața Obor. Erau cutii cu marfă sau poate farfurii și pahare, două frigidere cu bere și suc, și gata. O cămară vopsită în alb, cu mese de servit masa. Interesantă strategie de marketing. Dar am primit berea și nu a mai contat nimic. Au început să vină și farfuriile cu mâncare, fericire. Frate, nu că ne era foame, dar tot ce ne-au adus era foarte bun. Aperitive cu porc, pui și creveți, îmbrăcate cu miere, susan și ceva morcov ras, și o verdeață verde cu pesmet, eu am zis că e caramel, că era dulce, doamna a zis că sunt bou. Apoi o juma' de rață și o porție de noodles grași cu pui. Și niște sosuri dulci-picante, ca să intre berea. Muicăăă, am zis că nu mai plec de acolo, am mâncat de am rupt ciorapul, nici nu ne-am mai putut gândi la desert. Am mulțumit pentru masă, am plătit și am plecat. Intâi pe la baie să ne aranjăm curelele. Ai fost la toaletă în avion? Aia e încăpătoare, asta ioc. Curat, dar cu aer de veceu la curte cumva. Mai aveau să pună și un par să te aperi de câini. Nu-i bai, era numa' bun la nevoi. La coborâre, mare grija la doamna mea pe tocuri să nu ajungă prima la parter. Înapoi în stradă, înapoi la hotel. Două zile abia am mai mâncat dupa festinul de la chineji, Doamne-ajută la toată lumea. După cum vezi, mă pricep și la recenzii. Să vezi ce le-am scris celor de la booking.com despre hotel. Nu mă mai primesc ăia. Mare pierdere! 😀
