Ai nevoie de un sfat? Găsești pe toate drumurile, toată lumea te învață și încearcă să te convingă că adevărul e la ei și doar trebuie să dai “follow”. Atât de simplu. Nu mai e nevoie de argumente, de logică, de propriul tău crez sau convingere, TREBUIE să accepți părerea altuia doar pentru că. Mă obosesc oamenii prea importanți pentru lumea asta, pentru prostimea din mine. Sunt atât de simplu că aș putea să le dau una și să scap. Dar nu mă complic și îi ignor, nu complet, că tot îi înjur în gând și caut să îi evit pentru totdeauna, dar nu mă mai consum inutil. Ei vorbesc, eu ascult, dar în cap tot melodia mea o am. Ciudat cum pot unii oameni să își aroge niste calități doar pentru că au citit la un curs on-line de dezvoltare personală că e bine să nu te subestimezi. Doar că ei, cu neuronul obosit, nu își dau seama că nu au cu ce să se afirme, și doar vorbesc în gol. Am cunoscut mulți oameni care au reușit să urce pe scara ierarhică doar pentru că erau buni oratori. Așa era și pe vremea comunismului, propagandiștii erau primii în toate. Nu contau calitățile, doar volumul. Niște simple boxe cu roți care fac gălăgie în sat și atât. Și pe care inevitabil se depune praful. Ce bine ar fi să fie atât de simplu. Proștii ăstia reușesc să îi afecteze pe oamenii din jurul lor și nu pățesc nimic, pentru că nu le poți aplica o corecție cuvenită, că tot tu ai de pierdut. Așa că te apuci de incantații și voodoo și poate moare prostovanul. Măcar de invidie. Mie mi-a ieșit pasența asta fără să mă chinui prea tare. Și am fost mult mai satisfăcut decât dacă aș fi luat măsuri directe. Nu sunt deștept, stai chill, așa s-a nimerit, mi-am văzut de drum și am ajuns mai bine văzut decât răuvoitorii mei. Să mă pupați la ridiche, sărăciilor, pica-v-ar rangul! Se vede că sufăr din cauza proștilor și a prostiei din capul meu care nu mă ajută să îi trimit la naiba pe toți. Nu pot, frate, oricât aș încerca! Hai cu trenul, nașule, ca mi-au înghețat dejtele și scriu dezlânat! Azi, la birou, pe o cameră termică, fața și capul erau roșu aprins, semn că am cenușiul activ. Frate, când am pus mâinile, erau albastru închis, cam cum vezi la ghețari, așa sunt degetele mele pe cameră. Reci și mov. A zis maică-mea că nebunii au probleme cu frigul. La mine e de la circulația proastă, clar. Așa mi-a zis și doctorul la ultimul control. Jur.
 |
| Gara din Bracknell, locul de naștere a miraculosului articol de azi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu