Scriitorul din mine 12.12.2022 (III)

    Hai că mă țin de treabă, cumva mă strecor printre munci și idei, nu le pierd pe toate și reușesc să te plictisesc și mai tare. Nu credeam că se poate! Optimistul din mine a vorbit. Să vezi ce mi s-a întâmplat. Vineri seara am visat ceva sau a fost un zgomot de m-am trezit cu idei în cap și cu noaptea-n suflet, că nu mai avea loc, așa multe idei erau. Și nu doar pentru blog, că alea au fost vreo trei, mari și late, dar cu niște bazaconii de standu-up, să fac eu un număr și să mă prezint la iUmor sau Stand-up revolution. Daca deja ai început să râzi, o iau ca pe un semn bun. Frate, m-am dus să iau telefonul și să pun totul în scris ca să nu uit nimic, mă durea și capul la un moment dat, că îmi era somn dar ideile continuau să curgă, aveam hemoragie de geniu la ora aia. Cred că se numește stare de flux, când ești în transă și creezi ca nebunul. Am reușit totuși după vreo două ore să nu mai gândesc creativ, am luat o bicicletă la plimbare și m-a furat somnul. O să te țin la curent cu inițiativa umoristică, dacă se materializează ceva, mă vezi pe sticlă. Deocamdată, doar prin sticlă mă văd, că am băut tot din ea. Una dintre ideile de blog era legată de jocurile copilăriei.

    Mă tot enervam când auzeam adulții din ziua de azi vorbind despre copiii care stau toată ziua pe telefon sau tabletă și laptop. Acum doar mă amuz. Am început să privesc cu alți ochi prezentul plin de electronică prin prisma faptului că și noi am prins începuturile, când aveam jocuri pe casetă și le descărcam in HC90. Păi să fi avut noi toate dispozitivele de azi, unul nu mai rupea genunchii la fotbal, alergatea sau pititea, unul nu își mai luxa cocoașa la lapte-gros, nu mai alergam ca apucații la "Țară, țară, vrem ostași" și "Porcii râde". Sau "Țările", lișii cu figurine și tănculețe, sfoara, leapșa, sotronul și veceuș. Erau parcurile mai pustii ca azi, pe bune. Nu ai cum să eviți progresul și tehnologia, eu am chiulit la info și acum nu știu să dau decât restart când am o problemă la pc sau telefon. Nu îmi pare rău, nu mă văd IT-ist nicicum, dar poate aveam alt drum în viață. Poate. Nu mă bucur că eu am avut o copilărie mai bună decât a copiilor de azi, ci doar mai vie, mai plină de interacțiune fizică. Nu poți să compari mere cu brazi, alte timpuri, alte gânduri. Diferite, nu mai bune sau mai rele. Depinde doar de perspectiva fiecăruia. Cine știe ce copilării vor avea generațiile viitoare? Poate nici nu va mai fi nevoie de copii. 😀😀😀😀

Numai tocilarii citeau in parc. 

Scriitorul din mine 12.12.2022 (II)

    Am zis că sunt în formă, am zis? Și ce dacă mă repet, adun cuvinte și articole și mă laud că am scris manuscrise. Weekend-ul acesta a fost cursă de ciclocros, nu la tv, că eram cu copiii, dar am urmărit-o pe youtube fără să știu rezultatul final. Wout van Aert, favoritul meu principal și la cros a plecat greu, traseul era greu, noroi și gheață, așa că nu a putut să își folosească puterea pentru a depăși repede. Dar ușor-ușor și-a întețit ritmul și a ajuns în frunte în tura 2. Apoi, i-a alunecat roata față, a derapat și și-a blocat gheata stângă în roată și era să se dea peste cap, dar a sărit ca un Hopa-Mitică de pe bicicletă și înapoi pe ea și nu a pierdut foarte mult. Apoi a început să meargă bine de tot și părea că o să se desprindă în cel mai frumos și personal mod. Și ce să vezi? Când a trecut pe la pituri, că și ei au pituri și pot schimba bicicleta, i s-a încâlclit un prosop în schimbătorul spate și i l-a rupt, sau dacă nu l-a rupt l-a blocat. Așa că a trebuit să alerge înapoi la mecanicii lui și să ia altă biclă. A pierdut 20 de secunde și mai erau doar 2 ture rămase, aproape imposibil de recuperat. Eu am văzut cursa cu cometariu și băieții ziceau că nu au văzut așa ceva în viața lor, așa mare ghinion. Dar Wout nu s-a lăsat și a început să recupereze. Știam cu toții că va recupera terenul și timpul pierdut, dar nu știam cu ce costuri, dacă va mai avea energie să se lupte pentru victorie la final. În ultima tură s-a desprins, a atacat și apoi nu s-a mai uitat înapoi. A câștigat cu o diferență confortabilă față de toată lumea și a arătat că a fost cel mai bun. Sigur că vor fi unii care vor comenta negativ, că a câștigat doar pentru că a lipsit Mathieu van der Poel, e și o statistică să îi susțină, dar nu îmi pasă, eu m-am bucurat enorm de victoria lui Wout, eroul meu! De aia nu am putut scrie nimic aseară când am stat la laptop, că am urmărit toată cursa. Din păcate nu mai găsesc clipul cu comentariu, dar te poți delecta aici.

În patru cuvinte: ME SE RI E!

Scriitorul din mine 12.12.2022

    Nu suna la 112, nu m-a luat nicio avalanșă în weeked, sau nu am mai fost răpit de extratereștri, sunt bine, liniștit, doar că am avut un program atât de încărcat încât nu am mai intrat pe net deloc. Vineri am fost liber și mi-am făcut de cap, bicicletă, ceva muncă prin casă și apoi seara am fost la o petrecere de copii. Ziua unui coleg de-ai Emmei a fost prilej de întâlnire cu părinții si ceva bârfă legată de cadourile de Crăciun, dar fără stres. Copiii s-au bucurat de locul de joacă, pizza și tort, eu pe cola și alune și, ce să vezi, fotbal. Ne-am uitat la Brazilia - Croația, mi-a părut rău de Selecao pentru că au fost mai buni, dar m-am bucurat pentru croați că au reușit să treacă mai departe, nu contează cum. Începusem să ne agităm pe acolo și făceam galerie cu unii sau alții, copiii își vedeau de ale lor, noi cu penalty-urile, a lipsit berea, că era și mai tare ambalarea. Ne-am distrat cu toții, chiar a fost mișto că s-au combinat petrecerea cu fotbalul, ne-am simțit și noi părinții bine.

    Sâmbătă a fost începutul petrecerii în pijamale de la noi de acasă. Eu nu am primit bilet de voie spre câmpiile verzi și am stat pe lângă casă, să nu cumva să întârzii să adun copiii invitați, prietenele Emmei. A fost nebunie, fetele au dansat, au mâncat, s-au distrat, și noi pe lângă ele, Am fost sâmbătă seara să vedem luminițele și am primit confirmarea că sunt cele mai frumoase de când se pun becuri prin parc, mai ales în parcul Mitropoliei, că parcul Chindiei e frumos deja de câțiva ani. Am mâncat gogoși cu sirop dulce de ni s-au lipit buzele de șervețele, seara am rupt pizza de la Maestro de ne-am lins pe dejte și am stat până târziu cu suc și înghețată, ne-am jucat Piticot și "Întreabă-mă să te întreb". Fetele visau să aibă noapte albă dar la 12 s-a dat stingerea. Duminică am rupt micul dejun în două și am plecat la pationar. Cel de la Turn era inundat, nu ne-am riscat să udăm chiloții la prima căzătură, așa că am mers la cel de la Mall care era ud doar pe jumate. Eu am zis că e de la căldură dar plouase torențial și de aia era apă multă. Bine că s-au alergat pe gheață și nu s-au udat decât un pic când au căzut. Eu nu m-am dat, că nu aveam chef, mă gândeam doar la bicicletă, pe care am primit-o la întoarcerea acasă. Două ore am stat, dar parcă au fost câteva minute. Nu mă plâng, a fost foarte bineeee! Seara am dus invitații la casele lor și ne-am retras la lucruri casnice, eu la laptop, fetele pe telefoane și tablete. Avem joc nou, Stumble guys, sper să mă joc și eu cu Emma zilele astea. Păzea că sunt în stare de flux, îmi vin ideile ca oamenii la urs, am idei noi cu ceva glume în vizor și o încercare de schimb în viețile noastre, doar de bine, desigur! Hai sănătate și să avem o săptămână plină! Mai sunt 13 zile până la Crăciun.

p.s. când am scris despre numere nu am pus cel mai important calcul al vieții noastre. Noi stăm la numărul 29, care e suma zilelor de naștere - 7 plus 4 plus 18. Tare, nu?!

Apă la bord. Sau om la apă.