Nu suna la 112, nu m-a luat nicio avalanșă în weeked, sau nu am mai fost răpit de extratereștri, sunt bine, liniștit, doar că am avut un program atât de încărcat încât nu am mai intrat pe net deloc. Vineri am fost liber și mi-am făcut de cap, bicicletă, ceva muncă prin casă și apoi seara am fost la o petrecere de copii. Ziua unui coleg de-ai Emmei a fost prilej de întâlnire cu părinții si ceva bârfă legată de cadourile de Crăciun, dar fără stres. Copiii s-au bucurat de locul de joacă, pizza și tort, eu pe cola și alune și, ce să vezi, fotbal. Ne-am uitat la Brazilia - Croația, mi-a părut rău de Selecao pentru că au fost mai buni, dar m-am bucurat pentru croați că au reușit să treacă mai departe, nu contează cum. Începusem să ne agităm pe acolo și făceam galerie cu unii sau alții, copiii își vedeau de ale lor, noi cu penalty-urile, a lipsit berea, că era și mai tare ambalarea. Ne-am distrat cu toții, chiar a fost mișto că s-au combinat petrecerea cu fotbalul, ne-am simțit și noi părinții bine.
Sâmbătă a fost începutul petrecerii în pijamale de la noi de acasă. Eu nu am primit bilet de voie spre câmpiile verzi și am stat pe lângă casă, să nu cumva să întârzii să adun copiii invitați, prietenele Emmei. A fost nebunie, fetele au dansat, au mâncat, s-au distrat, și noi pe lângă ele, Am fost sâmbătă seara să vedem luminițele și am primit confirmarea că sunt cele mai frumoase de când se pun becuri prin parc, mai ales în parcul Mitropoliei, că parcul Chindiei e frumos deja de câțiva ani. Am mâncat gogoși cu sirop dulce de ni s-au lipit buzele de șervețele, seara am rupt pizza de la Maestro de ne-am lins pe dejte și am stat până târziu cu suc și înghețată, ne-am jucat Piticot și "Întreabă-mă să te întreb". Fetele visau să aibă noapte albă dar la 12 s-a dat stingerea. Duminică am rupt micul dejun în două și am plecat la pationar. Cel de la Turn era inundat, nu ne-am riscat să udăm chiloții la prima căzătură, așa că am mers la cel de la Mall care era ud doar pe jumate. Eu am zis că e de la căldură dar plouase torențial și de aia era apă multă. Bine că s-au alergat pe gheață și nu s-au udat decât un pic când au căzut. Eu nu m-am dat, că nu aveam chef, mă gândeam doar la bicicletă, pe care am primit-o la întoarcerea acasă. Două ore am stat, dar parcă au fost câteva minute. Nu mă plâng, a fost foarte bineeee! Seara am dus invitații la casele lor și ne-am retras la lucruri casnice, eu la laptop, fetele pe telefoane și tablete. Avem joc nou, Stumble guys, sper să mă joc și eu cu Emma zilele astea. Păzea că sunt în stare de flux, îmi vin ideile ca oamenii la urs, am idei noi cu ceva glume în vizor și o încercare de schimb în viețile noastre, doar de bine, desigur! Hai sănătate și să avem o săptămână plină! Mai sunt 13 zile până la Crăciun.
p.s. când am scris despre numere nu am pus cel mai important calcul al vieții noastre. Noi stăm la numărul 29, care e suma zilelor de naștere - 7 plus 4 plus 18. Tare, nu?!
 |
| Apă la bord. Sau om la apă. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu