Când pisica e acasă și e de treabă 03.01.2023

    Hai bună seara. De când nu te-am mai salutat așa? Azi am avut de muncă, e doar prima zi și m-am mișcat greu, pauza provocată de un concediu acut m-a scos din ritm de parcă nu am mai lucrat în viața mea. Mai am un pic și trec printr-un induction day de nu mă văd. Adică o zi de spălare pe creier cu șampon propriu al actualei corporații, ca să achiesezi la valorile și principiile noii orânduiri. Doamne ajută la toată lumea. Eu nu mai am nevoie de așa ceva, sunt total supus și dedicat, nu fac notă discordantă decât prin abnegația de a ajuta pe toată lumea ca să fiu cel mai primul la evaluare. Și cam atât. Banul în plus nu a stricat nimănui niciodată, dar munca își poate cere tributul. Și cum anul trecut am rupt norma fără a lua concediul potrivit, m-am supra-solicitat și corpul, de fapt creierul, s-a resimțit. Așa că am luat pauză în decembrie cât în tot anul 2022. Nici nu mai știam ce zi e, că oricum intram zilnic să îmi văd cifrele și situația echipei, dar apoi eram off-line toată ziua. Și în rest, ghici ce, eram pe bicicletă de mă uita Dumnezeu pe afară, bine că veneau frigul și foamea că altfel nu mă mai întorceam acasă. 

    Ultima săptămână din an a însemnat și încercarea mea de a completa Rapha Festive 500, și l-am făcut, deși începusem deja de pe 24, l-am terminat în 8 zile. 580 de kilometri, conașule. Dar ce m-a uimit pe mine a fost săptămâna mea cu 499.2 kilometri, cea mai lungă din viața mea de ciclist. Eu eram sigur că nu e așa, dar am verificat arhiva Strava și am aflat adevărul. Mi-am făcut de cap și mulțumesc întregii familii că m-a susținut în nebunia mea. Am bifat căsuța, am prins încrederea, acum mă concentrez tot anul pe familie și pe muncă. Am hotărât să o las mai ușor cu bicicleta, o să am același target de 10 mii, dar nu o să mai ies atât de des. Mai puține ieșiri și mai lungi, astfel încât să nu mai pară că plec mereu. Frate, am avut în decembrie 10 zile consecutive de mers cu bicicleta. Și nu au fost ture de navetă la muncă ori de luat ziarul, minim o oră jumate. Din nou, mulțumesc pentru biletele de voie, chiar am profitat de ele. Știu că acum vine și nota de plată, am de făcut ceva concesii și impresii, dar sunt pregătit. Ce încrezător sunt, o fi de la ăia 500 de km într-o săptămână, cine știe!? Hai sănătate și să ne vedem cu bine pe șoselele patriei.😀😀😀

Asta-i pohta ce-am pohtit.

Libertate varianta 2023 03.01.2023

    Înainte era mai bine sau înainte e mai bine? Asta e întrebarea. Tot auzim că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine și acum e rău, dom'le. Sigur că sunt și păreri contra acestei idei, cu argumente solide de o parte și de alta. Eu mereu încerc să caut adevărul în tot ceea ce fac și aud și vreau să știu unde e dreptatea, dar nu mă simt vreun judecător care să decidă ceva. Vreau să nu scot din context și să ofer o perspectivă largă înțelegerii argumentelor din ambele tabere. Plus că trebuie incluse clar și opiniile personale și subiective, cu filtrele fiecăruia dintre cei care se exprimă. Pentru că eu cred că deși majoritatea poate crede ceva, e posibil ca o părere să fie diferită doar prin prisma propriei percepții și abordări. Mă vei crede simplist, dacă nu ai făcut-o deja, dar aș compara situația cu aprecierea manelelor. Foarte mulți români ascultă manele pentru că le plac, și indiferent ce argumente culturale și educaționale aș aduce eu în discuție, oamenii tot vor asculta manele pentru că e cea mai tare muzică, orice ar zice oricine. Eu mă gândeam să înșir aici toate părerile mele pro și contra, dar nu ca să te conving, ci ca să îmi analizez în primul rând convingerile. 

    La partea pro era comunistă, pot să vorbesc despre siguranța locului de muncă, siguranța pe stradă și accesul facil la călătorii interne în toate stațiunile posibile, uneori mai puteai să pleci și în afară, dar cu măsura decisă de autorități. România în 1988 nu avea nicio datorie externă, eram pe 0. Sportul era susținut masiv și competițiile sportive antrenau o parte semnificativă a populației. Pensionarii își permiteau un trai decent, indiferent de domeniul în care lucraseră. Nu știu dacă oamenii care se pensionau din agricultură erau un pic defavorizați. Contra aș putea să înșir ce am scris deja cu completarea că aveai loc de muncă dar nu decideai tu unde mergi și pe baza mediei de la licență erai repartizat undeva prin țară. Nașpa. Pe stradă era siguranță pentru că nu umbla nimeni pe întuneric, era beznă totală. Călătoriile erau decise de alții, nu de posibilitățile tale financiare. Datoria externă 0 s-a obținut cu mari sacrificii și limitări ale drepturilor și calității vieții. La muncă nu era promovată eficiența și productivitatea, ci propaganda și nomenclaturismul. Clar și atunci ca și acum contează pilele și relațiile, dar în prezent ai mai multe șanse de afirmare, în privat mă refer, ceea ce e un plus. Acum avem acces la informație și cred că putem să vorbim liber fără să ne fie teamă de repercusiuni. Avem o paletă largă de opțiuni în aproape orice domeniu și dorință, nu îmi mai trebuie pile la lăptărie să prind lapte pentru copilul sugar. Sigur că sunt mult mai multe alte argumente pro și contra, dar eu doar pe acestea le-am considerat importante pentru mine și familia mea. Din păcate, statul în care trăim are aceeași mentalitate din comunism, nu am evoluat prea mult în cei 33 de ani de la Revoluție. Organizațional și administrativ, sunt conduși de comuniști, mai ales că avem majoritatea politică ordanduită de către elemente din Securitatea comunistă. Hai liberatate! Punctul 8 de la Timișoara ne-ar fi ajutat enorm.

Degeaba ne certăm noi dacă decid alții în locul nostru.

Hai cu sorcova cu mine 02.01.2023

    La mulți ani în noul an, să fim sănătoși și plimbați, zâmbăreți și ne-triști, cu râs pe meclă și soare în suflet. Dar e bine că avem și pe afară soare, ieri am făcut pauză de bicicletă și m-am plimbat un pic azi. Băieții mei de pe Strava au băgat numai ture de peste o sută, eu nu am avut timp, biletul de voie a fost mai scurt și nu am insistat. E bine și așa, Nașule. Au fost undeva la 17 grade, poate mai multe la soare. Nu am avut noroc de drum uscat complet, că la umbră nu se zvântase asfaltul, am prins și ceva vânt, dar m-am umflat un pic la bulane, că am vrut să adun kilometri, anul ăsta aș vrea să trag tot la 10 mii, dar rezoluția de An Nou e despre mai mult timp cu familia, deci mai puțină bicicletă. Sau mai exact, mai puține ieșiri dar mai lungi. Ca niciodată, de revelion, nu am avut o listă de doleanțe, bucket list-ul meu e simplu. Timp petrecut cu familia, bicicleta e bifată, vreau doar sănătate. Pentru toată familia. Aș vrea să mă concentrez mai mult și pe muncă, să fiu mai eficient și mai deștept (asta înseamnă că sunt și eu deja măcar un pic!), poate reușesc să câștig mai bine și să facem și mai multe lucruri. Fetele mele au în plan o Turcie, un Roland Garros și Disney la Paris. Eu vreau două ture lungi și două curse măcar, dar mai bine pregătit. Mi-ar plăcea să ajung la o etapă din Turul Romaniei, să vedem pe unde va trece. După cum vezi, se anunță un an liniștit, dar prevăd ceva agitație familială și alergătură din afara spectrului voinței mele. Că mi-e o leneeeeee! Hai că mă opresc, că am de vorbă cu soacră-mea, e în formă și facem politică! Să ne mai vedem cu bine!😀😀😀

Pe la Buda de Prahova.