Șoc-șoc-șoc! E cald vara!

    Hai că ne prostim și noi, încet-încet. Ne uităm la aceleași știri idioate, aceleași titluri tembele care doar încearcă să atragă atenția. Din păcate, și reușesc. Că altfel nu îmi explic de ce se perpetuează stilul OTV pe la toate televiziunile. Nu e ca și cum am renunțat de tot la știri, încă urmăresc și eu ce se mai discută, dar nu mai stau geană. Doar pe Eurosport mă uit la greu. Avem Turul Franței, avem tenis, plus că mai apar și alte sporturi inedite. M-am uitat la cățărare, nici nu știu exact cum îi zice. Un perete artificial, cu tot felul de obstacole, de urcat în fel și chip. Prima oară am zis că e o ciudățenie prea mare, dar apoi comentatorul m-a făcut mai atent și am stat vreo ora să mă uit. Stai liniștit, nu mă apuc de așa ceva, dar e frumos. Norocul meu cu tv-ul e că Pătraru s-a mutat de tot pe net și îl urmăresc în timp ce muncesc sau seara, înainte de culcare, așa că el mă mai ține la curent cu lucrurile de prin țară. A fost cazul cu azilele groazei și mă bucur că au plecat doi din guvern, semn că se poate schimba ceva, măcar omul dacă nu și lucrurile. Păi când vezi ororile alea, îți mai vine să te gândești că o să aibă cineva grijă de tine la bătrânețe!? D-aia e bună familia, să te pună la umbră sau la soare, în funcție de temperatură, dar să nu te uite acolo. Așa văd eu bătrânețea, de aia faci copii, să îți aducă un pahar cu apă. Ce prostie, dar cumva la noi nu e altă opțiune, că ajungi batjocura unora sau altora pe banii tăi. Sper doar ca acei călăi să aibă și ei parte de condiții asemănătoare, să simtă gustul propriei nimicnicii. Hai că am luat-o în jos, mă enervez aiurea, că nu schimb eu nimic aici, doar că sunt mai atent și alert, nu aștept să aibă statul grijă de mine în vreun fel. Viața e o junglă și scapă cine poate. La naiba, dupa ce că eram eu supărat ca mi s-a stricat roata spate de la bicla nouă mă mai enervez și cu proștii care ne conduc aiurea tramvaiul vieții. Îmi pun toate speranțele în Liviu, mecanicul meu propriu, să facă minuni și să mă plimb iar pe coclauri cu stil. E cald, vericule, dar tot se învârte roata. Am rămas cumva în urmă la condiția fizică și nu prea mai prind viteză, dar crește usor forma și o să mă reapuc de vânat recorduri și segmente. Până atunci, stați reci și cu minte, că timpul trece! Mă bag înapoi la muncă, la revedere vă doresc!😀😀😀

Viața, ca și ciclismul, e greu.

Poveste de mai

    Hai că a rămas titlul de luna trecută, dar nu mă obosesc să îl schimb, ca să rămână în scris cât de încet sunt. Și leneș. Frate, ce a trecut anul ăsta, mai e un pic și gata jumate. E vară afară, Emma merge pe bicicletă și îi mai și place, ce să îți mai dorești ca tată ciclist!? Poartă cască, nu îi e frică să meargă pe drumuri mai liniștite dar cu ceva mașini, totuși rămânem pe troutare. Au avut și "Turul ciclist" la școală, un fel de tură cu colegi de la alte clase. Dar am avut circulația oprită și poliție după noi. Ne-am plimbat ca niște vedete care ne găsim. Azi e luni, am chef de muncă, am ieșit până în centru să își cumpere Emma unghii. Doamna mea are treburi importante, gen curățenie și rufe, mi-a dat scutire azi. Așa că mă ocup de muncă și copil. Faptul că scriu pe blog nu înseamnă că neglijez ceva, doar că am prins câteva minute libere și am cuvinte în cap ce trebuie puse pe foaie. Că le uit, nu de alta. A venit vara, e cald și bine, ne pregătim de mare și soare și bulgari. Doamne-ajută la toată lumea. Viata e și frumoasă, ne bucurăm de ea. Bicicletele mele nu stau, merg roatele ca lumea, am adunat ceva kilometri și sunt în grafic să ating zece mii anul ăsta. Văd oameni care mai bagă și concursuri, eu le aștept pe alea de prin zonă, nu am cum ajunge pe la Zalău sau Deva sau Arad să mă dau. Și nici nu vreau. Am început să ies cu Emma și am și altă plăcere de la ciclism, nu am renunțat la visul meu de podium, dar s-a estompat dorința aia arzătoare, a rămas un vis. Și nu e stres, conașule, că viața nu e despre ciclism și atât. Mă bucur că reușesc să îmi trăiesc anul ăsta așa cum mi-am propus, familia pe primul loc, munca și apoi ce rămâne. Îmi iau zile libere ca să nu mă obosesc prea tare, așa cum am plănuit, munca merge bine, sunt dedicat și nu mă omor, e bine. Familia are parte de mine dar îmi și permite să alerg de nebun pe câmpii și dealuri. Se aranjează frumos treburile, e mai puțin stres de când ne-am organizat agendele. Dar tot ne certăm zilnic pentru căcaturi, ca să nu ne plictisim. Hai că mă întorc la muncă, au colegii nevoie de mine. Și mai vine și pauza de prânz. Hai cu fasoleaaaaaaaaa!😆😆😆

Un copil pe bicicletă e un copil fericit.

Povestea broaștei

    Hai că nu te-am mai plictisit demult. Nu am mai avut niciun chef să scriu, nici măcar nu am mai găsit energie să caut idei de pus pe foaie. Nu am renunțat la visul meu legat de scris, dar realitatea bate filmul și visul deopotrivă, așa că m-am concentrat pe lista de priorități și nu am găsit scrisul printre ele. A fost Paștele, a fost 1 mai, am fost la mare. Da, frate, am fost la mare, și am avut noroc cu doamna mea, că pentru ea a ieșit soarele mai abitir decât vara, zău așa. Am stat la plajă, am fost la o piscina interioară, că totuși apa din mare avea fo' 10 grade "dăcât". Lume multă, dar unde am stat noi nu ne-a deranjat. Un complex de blocuri și hoteluri la Mamaia Nord, că dacă scriu Năvodari Sud o să ne zici "săraki". Bloc lângă plajă, balcon cu vedere la mare și soare, nu îți venea să mai intri în casă. Cafea dimineața și bere seara, ăsta era programul la terasa noastră. Am băut, am mâncat, ne-am plimbat, acum înapoi la treabă. Și înapoi la știri, video-uri cu bursă și economiști, articole nasoale despre căcaturile pe care ni le pregătesc dictatorii de la cârma lumii. Și așa mi-a venit ideea articolului de azi. O știi? E aia cu broasca pe care o fierbi, ea nu realizează că apa fiartă o va omorî, și stă liniștită până când nu mai e. Cam așa e și situația din lume azi. Nu ni se impun chestii care să ne omoare direct, sau să ne facă să ieșim în stradă, ci se strânge robinetul câte puțin, astfel încât să pară că ne obișnuim cu orice. Dacă schimbările sunt făcute cu pași mici, nu mai realizezi impactul final al unei acțiuni, că te-ai obișnuit deja. Măcar cu ideea respectivă, dacă încă nu s-a produs schimbarea. Dintotdeauna, statele au căutat să își controleze cetățenii. Așa e de când lumea. Romanii le dădeau oamenilor circ și pâine, gladiatori cu sânge și pită gratuită. Astfel, conducătorii își asigurau liniștea, cumpărându-i pe oameni. La fel e și la noi, statul îi ține pe oameni săraci și mai ales needucați astfel încât să îi poată corupe mai ușor și să îi controleze, cu ajutoare sociale sau găleți electorale. De ceva timp nu mai urmăresc asiduu știrile politice, am obosit să văd proasteala asta cu "tensiuni și scandal în coaliția de guvernare". Asta e abureală ieftină pentru oameni simpli, prea simpli aș zice eu. Dar vrăjeala merge, semn stă realegerea acestor impostori în fruntea țării. Și e din ce în ce mai rău, nu se întrevede nicio schimbare în bine, dar eu nu mă dau de ceasul morții, treaba se împute peste tot, așa că mai bine să respir putori acasă decât în deplasare. Te rog să nu mi-o iei în nume de rău, sunt pe plus, ca de obicei, bicicleta a fost în pauză, am lăsat-o mai moale, că prea am băgat la greu și nu am de ce să mai trag. Toate sunt bune pe frontul de est dupa ce am fost la mare, acum trag tare să fie bine și pe frontul de vest, la muncă. Fostul meu șef a avut un accident de mașină și e pe recuperare, și-a rupt ceva chestii dar e în viață. Mașina era praf, dar a avut baloane din alea de siguranță peste tot și nu a fost mai rău. D-aia e bine să îți iei un tanc, să ai mai multe șanse de supraviețuire când vine nasoala. Că nasoala vine, și un plan B nu strică niciodată, cu ceva soluții alternative la tot. A venit primăvara și încep să ies la mânecuțe scurte și budigăi fără guler. Doamne-ajută la toată lumea!😀😀😀

p.s. am băgat o tură pe la Muntele Verde, pe la Vălenii de Munte. Frumoasă zona, dar nu mă mai duc pe acolo, prea prost drumul.

Muntele "aproape" Verde