Poveste de mai

    Hai că a rămas titlul de luna trecută, dar nu mă obosesc să îl schimb, ca să rămână în scris cât de încet sunt. Și leneș. Frate, ce a trecut anul ăsta, mai e un pic și gata jumate. E vară afară, Emma merge pe bicicletă și îi mai și place, ce să îți mai dorești ca tată ciclist!? Poartă cască, nu îi e frică să meargă pe drumuri mai liniștite dar cu ceva mașini, totuși rămânem pe troutare. Au avut și "Turul ciclist" la școală, un fel de tură cu colegi de la alte clase. Dar am avut circulația oprită și poliție după noi. Ne-am plimbat ca niște vedete care ne găsim. Azi e luni, am chef de muncă, am ieșit până în centru să își cumpere Emma unghii. Doamna mea are treburi importante, gen curățenie și rufe, mi-a dat scutire azi. Așa că mă ocup de muncă și copil. Faptul că scriu pe blog nu înseamnă că neglijez ceva, doar că am prins câteva minute libere și am cuvinte în cap ce trebuie puse pe foaie. Că le uit, nu de alta. A venit vara, e cald și bine, ne pregătim de mare și soare și bulgari. Doamne-ajută la toată lumea. Viata e și frumoasă, ne bucurăm de ea. Bicicletele mele nu stau, merg roatele ca lumea, am adunat ceva kilometri și sunt în grafic să ating zece mii anul ăsta. Văd oameni care mai bagă și concursuri, eu le aștept pe alea de prin zonă, nu am cum ajunge pe la Zalău sau Deva sau Arad să mă dau. Și nici nu vreau. Am început să ies cu Emma și am și altă plăcere de la ciclism, nu am renunțat la visul meu de podium, dar s-a estompat dorința aia arzătoare, a rămas un vis. Și nu e stres, conașule, că viața nu e despre ciclism și atât. Mă bucur că reușesc să îmi trăiesc anul ăsta așa cum mi-am propus, familia pe primul loc, munca și apoi ce rămâne. Îmi iau zile libere ca să nu mă obosesc prea tare, așa cum am plănuit, munca merge bine, sunt dedicat și nu mă omor, e bine. Familia are parte de mine dar îmi și permite să alerg de nebun pe câmpii și dealuri. Se aranjează frumos treburile, e mai puțin stres de când ne-am organizat agendele. Dar tot ne certăm zilnic pentru căcaturi, ca să nu ne plictisim. Hai că mă întorc la muncă, au colegii nevoie de mine. Și mai vine și pauza de prânz. Hai cu fasoleaaaaaaaaa!😆😆😆

Un copil pe bicicletă e un copil fericit.