Mămiiiiiiiiiiiica mea!

     Haide bună dimineața! E gata cafeluța? Eu când aud acest cuvant mă fac mic, mic și rău, și înjur în gând. Nu mai suport oamenii care vorbesc cu diminutive. Citisem undeva că persoanele astea ar avea ceva probleme la mansardă. Pe unii chiar îi cred, zău, dar chiar așa, toate vânzătoarele sunt nebune!? Punguța, bănuții, restulețul, căcăcelul, proștii-proștilor. Mamă, ce m-am răcorit. Stai să vezi de la ce m-am luat! Am fost până la Dedeman să iau ceva de-ale curții, m-a trimis doamna mea în misiune. La ieșire, Fornetti, să ne facem pofta de cocă d-aia congelată și încălzită. "Aveti ficat în foietaj? Avem! Vreau și eu unul!" Plătiți, poftiți, la revedere. Acasă, dă doamna mea să mănânce și gura ei ficat, ia-l de unde nu-i. Era brânză. Nu știu în ce dimensiune ficat înseamnă telemea. La mine în dicționar sunt pe pagini diferite. Fetele care vând și fură la cântar la fornetti (eu știu cum fac ele bani, pot să povestesc) se minunau la niște tiktok cu Insula iubirii și ce femei adevărate sunt acolo. Și ce să vezi, nu erau atente nici la ce lucrau. Mă gândesc acum poate m-au și păcălit la bani, că nu știau ce vindeau și cântăreau. Asta e încă o dovadă că ne tâmpim de tot de la rețele. Uităm și cum ne cheamă, reacționăm doar la anumiți stimuli și mergem teleghidat. Nu mai gândim, nu mai avem simt critic, luăm de bun totul și credem că suntem bine doar pentru că ne zic unii sau alții. Sau nu suntem bine, depinde pe cine întrebi. Vai de noi! Munca merge, școala merge, viața e bună, suntem ocupați și pe plus. A venit toamna, am numărat bobocii, e de bine. Zilele sunt mai scurte, e mai greu să ies cu bicla dupa muncă, totuși nu plouă și mă pot bucura de ture uscate. Am fost în weekend la Turul ciclist al României și m-a plouat cu spume și piatră, dar era cald. Frumos. M-am plimbat și prin Băicoi (Mancuso, vorbeste frumos!), îmi place zona aia, drumuri cu asfalt bun, fără mașini sau câini, pădure, un pic de deal, senzație. Am văzut și câteva locuri de casă, dar eu stau la casă, doar că nu am priveliște de-aia de sus. Noi vrem să stăm la malul mării, așa că nu ne mutăm la deal. Mai am o gură de cafea, bag câteva știri, munca deja e în toi, chiar dacă scriu aici câteva minute, e pauza mea de libertate și rebeliune. Te pup, sporuri să avem și să fim sănătoși! Că tirania vine...

Nu e chiar așa de rău la școală, zău.

Proștilor ce suntem!

     Haide bună dimineața la toată lumea care și-a aranjat viața. Nimeni!? Haide, dom'le, că or fi câțiva mai răsăriți care au reușit să fie pe plus. Minusuri avem toți, mereu e ceva de rezolvat, dar zic că per total suntem mai bine ca înainte. Deci mergem înainte. Au venit rezultatele de la teste PISA și suntem proști. Mă rog, mai proști. Și printre cei mai proști din UE. Vai de capul nostru! Nu mai citim, nu mai suntem atenți, nu mai învățăm. Doar stăăăăm ca tutele cu ochii în ecran și ne pică scuipat din gură. Nu e doar România pe trend descendent, pe total UE scade la coeficient, dar noi suntem sub medie și undeva pe locul 3 din coadă. Peste jumătate din copiii români de 15 ani nu înțeleg ce citesc, nu știu să rezolve probleme simple de matematică. Iar la științe, a treia probă, tot jumate sunt proști de bubuie. Adica o jumătate din copiii români de 15 ani nu știu să treacă strada. Văd că e verde la semafor, dar nu știu ce înseamnă. Mămiiiiica mea, păi ce viitor sumbru ne așteaptă! Noi îi dăm înainte că educatia e cheia, dar e doar viu grai. Nimic concret nu se întâmplă la nivel de stat. Salvarea e una personală. Așa că noi ne concentrăm pe copil să învețe. Clasa a V-a. Un nou început, profi noi, școală nouă ca și clădire și cartier, s-au păstrat 14 copii din vechea gardă și au mai venit 5. Total, 19 copii, e bine, zic eu, e mai multă atenție de la profesori. Păi noi eram vreo 40, ce să facă un om cu 40 de lighioane?! Glumesc, desigur, eram niște mielușei care își luau lumina vieții de la catedra din fața clasei, de aia am și ajuns mari vedete și oameni de stat. Eu nu îmi amintesc câte ore avem zilnic, dar orarul copilului meu presupune 5 ore pe zi iar miercurea are 6. Păi mai adaugi o oră sau două de teme, gata ziua de lucru și pontajul, zău. Ce activități extra să mai adaugi? Când se mai odihnește, când se mai joacă? Noi am zis că vrem o activitate sportivă, dar parcă e prea mult. Mai analizăm, mai căutăm. Cum am zis mereu, școala e pe primul loc. Vrem să ne bucurăm și de copilărie în continuare, nu vrem un copil alienat și obosit, deprimat la 16 ani și cu probleme existențiale doar pentru că a ratat niște etape de creștere. Nu o mai avem pe Geta să se ocupe de copii, acum trebuie să intervenim mai mult dar și ei au nevoie să se implice. E un proces, educația nu se face de pe o zi pe alta, e stres și muncă, efort continuu și asiduu. Nu vreau să ne ducem nici prea departe cu grija, că până la urmă ei trebuie să se mai descurce și singuri. Cum zicea Jimmy Carr, nu poți asfalta jungla, e nevoie de implicare personală a copilului în toate acțiunile care îl vizează, trebuie să înceapă să ia decizii și să vadă efectele acestora, să schimbe unde e nevoie. Poate și noi cerem prea mult de la ei totuși, așa că să nu exagerăm cu pretențiile. Noi am crescut pe afară, cu copiii din cartier, alte vremuri. Nu zic că mai bune sau mai grele, doar altfel. Și copiii de azi sunt altfel, dar e nevoie de atenție și dragoste, înțelegere și efort comun. Nu are cum să nu fie bine. Am cafea, bună, e toamnă și răcorică, dar e plăcut afară. Munca merge, bicla merge, suntem bine. Mă bag la treabă, vorbim mai târziu. Sporuri să avem!😁😁

Înclinația turnului din Pisa dar pe educație.

Gata vara!

     Heeey, dar ce avem noi aici? Una bucată de zi mai lejeră, băieții mei au liber azi pe UK, deci e liniște și pace, am timp să îmi fac treburile mele, nu prea muncesc azi, zic să bag repede un articol să nu se depună păienjeni pe la colțurile blogului. Văd că am reușit să pun câteva gânduri pe foi în august, mă bucur că las aici trăirile la care mă pot întoarce peste ceva timp să îmi dau seama cât de deștept sau de bou eram. Că oricât ți-ar spune alții, tot ochiul tău știe cel mai bine când ești într-o parte sau în alta. 31 august, sfârșit de vară, dar e cald afară. Am avut șansa să ne plouă vineri, deci pământul e răcorit bine. Și a fost o ploaie torențială cu clăbuci dar fără gălăgie și deranj. Mulțumim, Doamne! Pe mine m-a prins pe bicicletă, 10 minute, vărule, aveam apă și în rețeaua vodafone. Bine că era cald și nu m-am răcit la ovare. Peste weekend am băgat două ture mai grele și azi mă cam resimt. Dar am un gât țeapăn de la un somn prost sâmbătă noaptea și mă mișc cam greu, roboțel așa. Am zis că tura de ieri o să mă scape de torticolis, dar de unde! Acum mă dor și picioarele. Și mai vrea și Buna să dau cu niste vopsea o ușă, două, trei. Cred că mă opresc la una, că sunt și la "muncă", scap azi. Am termen săptămâna asta, că pe urmă mergem la școală, alt program. Tu, ești bine, sănătos, pregătit de cules roadele toamnei!? Am citit un articol care spunea că pe măsură ce înaintăm în vârstă, avem impresia că timpul trece mai repede. Dar știm toți că timpul trece constant, e doar percepția noastră care se schimbă. Zice studiul că e din cauza monotoniei, a unor obiceiuri repetate pe care creierul nu le mai înregistrează la activități și ai impresia că au trecut zilele mai repede, aproape degeaba. Așa că suntem sfătuiți să introducem chestii noi în programul zilnic, chiar dacă și acestea vor deveni rutină. Eu am noroc cu bicicleta, că mai bag trasee noi, văd lucruri noi și din afara obișnuitului. Deși eu am deja câtiva ani buni de când nu mai percep trecerea timpului ca fiind rapidă. Nu mai zic "abia aștept să" ceva. Iau fiecare zi așa cum e, de-i luni sau vineri e tot o zi bună. Vara asta a fost lungă, mi-a plăcut. Și nu am făcut multe chestii noi, nu am bifat realizări extraordinare, deci mi-am antrenat bine gândurile și mintea ca să am impresia că trăiesc mai mult. Poți încerca și tu, dar e nevoie de timp, ani. Lucrez cu mine să îmi petrec timpul făcând lucruri folositoare, citesc, fac rebus, exerciții fizice, muncă prin curte. Am un plan să o fac pe doamna mea să fie mai activă fizic, deși catârii sunt fazani față de ea. Dar lucrez. Copila începe școala, nu prea a vrut să citească, dar nu e stres, mi-a zis mama că nici eu nu mă omoram. Și uite ce bine am ajuns, știu aproape 100 de cuvinte. He-he-heeeee, dragii moșului, cartea e bună, necesară dar nu suficientă. Trebuie să ne educăm continuu. Zice-se că învățarea unei limbi străine ajută la încetinirea degradării creierului și instalarea demenței sau alzheymer-ului, sper ca am scris corect. Gata, înapoi la muncă, e luni și e bine, nașuulleeeeeeeee!

Eu la o vârstă venerabilă.