Par-tidul, Cea-u-șes-cu, Ro-mâni-i-i-aaaa!

     Care ai prins? Eeh, se zbârlește pielea pe tine? Sau îți dau lacrimile? Să știu din care tabără ești! Hai, la mulți ani tuturor românilor, progresiști, tradiționaliști, suveraniști, dar mai ales patrioți. Că eu nu știu cum să definesc un patriot. Adică, e în DEX, dar cum se manifestă el? Știe imnul? Moare la meciurile naționalei de fotbal sau handbal? Face toate concediile la Amara și la Techirghiol? Mănâncă românește? Bea românește? Familia și-o bate tot românește? Că eu nu mai pot de atâta românism. Adică, mă simt român, nu chiar mândru, că aș minți, dar nici indiferent nu îmi e cuvântul ăsta, "român". Avem o istorie bogată, bogată în cosmetizări mai ales, lungă și plină de evenimente. Care mai de care mai elocvent pentru cum suntem noi ca popor. Că ne-am omorât domnii, că domnii i-au omorat pe boieri, că ne-am bătut cu turcii, că am platit biruri la turci toată viața noastră, că ne-am luptat vitejește pentru independența și întregirea solului și subsolului, că am întors armele, că am avut rege, că l-am alungat pe rege, că am fost comuniști, că i-am omorât pe comuniști, că am intrat în UE și NATO, că urâm UE și NATO și vrem cu Rusia. Tot ce am scris mai sus e adevărat. Dar nu e totul și am greși dacă am zice că ăștia suntem. Avem oameni deștepți, talentați, inventatori de orice, suntem prezenți în toate sporturile, am avut și avem campioni mondiali si olimpici, suntem un popor primitor și săritor, viteaz și de multe ori neînfricat. Avem multe calități, dar nu suntem buricul pământului decât la noi în bătătură. Avem și o grămadă de bube, conducem clasamente cu d-alea nasoale, dar nu le scriu aici, doar le menționez ca să nu ai impresia că sunt vreun idiot suveranist. Cred că lucrul ce ne caracterizează pe noi ca popor este reziliența, puterea de a rezista împotriva oricărei vicisitudini de-ale istoriei, de a ne adapta și de a răzbate contrar tuturor așteptărilor. Avem darul de a ne descurca. Știu mulți oameni care supraviețuiesc în această țară în ciuda statului care i-a uitat, abandonat, sacrificat. Oameni care rămân demni, deși suferă în frig și intuneric, dar care nu se dau bătuți, care luptă în fiecare zi cu viața, cu neșansa. Și răzbat. Acesta e poporul meu, un popor dârz, nu mândru, un popor frumos, muncitor, descurcăreț, abil, talentat, care nu se dă bătut, care se re-inventează și face din rahat, bici. La mulți ani, românule, să ne trezim un pic, zic!💓💛💙 💓💛💙 💓💛💙

1 decembrie cu stil.

Cu de toate!

     Bună dimineațaaaaaa, nu la Mos Ajun, nu încă. E Sfântul Andrei azi, așa că la mulți ani oricui se simte Andrei, nu vă beți mințile, mai bine mâncați ceva. Dar nu orice, nu, că doar mă știți că militez pentru o nutriție echilibrată și un meniu variat. Nu mă dau exemplu, că nu îmi ies toate ca la carte, dar măcar taxez derapajele și excesele. Am băgat o alergare bună de dimineață, cu un pic de ploaie, am mâncat un mic-dejun cu toast și două ouă fierte (pentru fier, mi-a zis mie tata), apoi am băgat un ceai. Nimic deosebit, o dimineață normală. Nu am ajuns încă la cafea, mai poate aștepta. Se anunță o zi liniștită, Emma are o zi de naștere cu petrecere în pijama pe urmă, așa că scăpăm de copil și ne facem de drum prin zonă chiar dacă vremea e de numărat bani și făcut copii la xerox. M-a lovit nevoia să scriu când am văzut o reclamă la mâncare, intrasem pe OLX să mai casc gura și ochii la vreo ofertă, chiar dacă sunt deja asigurat tehnic, tot mai sunt curios ce mai vinde lumea. Bag seama că am îmbătrânit, doar că în loc să mă duc în obor sau la târgul de vechituri, mă "plimb" pe olx. "Mult sos, zero efort", așa sună reclama. Acum, în era livrărilor la domiciliu, nu mai facem un pas să ne asigurăm mâncarea. Mai mergeam și noi până la shaormerie, până la Mec, dar acum stăm comozi pe canapea să vedem toate filmele, unele foarte bune fără indoială, dar nu realizăm că ne omorâm încet. Corpul se degradează, mintea așișderea, suntem ca broasca pusă la fiert, nu simțim decât foarte târziu că nu mai avem scăpare. Am și eu pofte, shaorma cu de toate, aripioare de pui și cartofi prăjiți, cei mai buni sunt la Mec, un doner sau ceva chinezesc/asiatic măcar o dată pe săptămână. Dar în rest avem ciorbe, mâncare gătită în casă, variată, legume și fructe, eu am început să bag și "porcării" confiate, fulgi fără gust, că am nevoie la efortul meu. Păi eu când văd că e ceva fără efort, îmi dau seama că mă costă scump. Mult mai scump decât aș vrea să plătesc. Citesc că românii au devenit obezi, 4 copii din 10 au problema asta. Părinții nu mai au timp să se ocupe, nu mai au educația potrivită, viața lor e plină de probleme și nu mai gândesc corect. Lasă copiii să mănânce orice și cu telefonul in ochi, Am și eu zile în care îmi e greu să stau de vorbă la masă cu Emma, că mâncăm împreună, dar mă concentrez în farfurie, las munca deoparte, și suntem acolo prezenți. Și în discuție, și la mâncare, să știe și creierul nostru că ne hrănim. Fac greșeala să mănânc la laptop la micul dejun, încerc să mă corectez, dar simt că mai câștig timp, bag două rapoarte într-un sandwich. Alteori, am eu ceva știri de citit și tot așa mănânc, atent la ecran și nu la îmbucătură. Apoi mă mir că nu îmi priește masa. Nu e simplu, cineva zicea că e nevoie de 20 de zile consecutive să dezvolți un obicei, dar nu sunt de acord, la mine nu funcționează. Deci am mult de muncă, în primul rând cu mine, apoi cu cei din jur, că vreau să am grijă și de ei. Mulți nu vor să asculte, că ei știu mai bine. Treaba lor. Eu îmi fac datoria să mă prezint și să vorbesc despre un mod de viață mai sănătos. Acum fiecare decide pentru el. Nu sunt de acord cu înfometări, abțineri sau veganism, îmi par exagerate. Am eu calea mea pe care experimentez continuu și ajustez. Tu ai o cale? Hai, sănătate, spor în toate!

Nimic nu e gratis.

Nu mă las!

     Hait, că am deschis robinetul și a rămas așa, nu mai pot conteni să scriu. Nu mă las, poci zice orice, dau drumul la cuvinte cum dă surdul în clopot. Titlul aparține unui hit manelar de acum 20 de ani, dar nu îl transcriu aici, că nu fac incultură azi. Văd că am prins curaj din puțul gândirii și parcă vreau să scriu tot într-un articol, azi, să nu pierd nimic. Am re-activat blogul, dar mă gândesc că aici pun chestii de politică, mai puțin cu sportul, ăla e aici, pe Mancuso aberez, pe cross mă antrenez. Bun. Vedem la anul ce iese. Eu, când m-am apucat de scris, am zis că o să încerc să fac bani din asta. Știi cât am "câștigat" într-un an de Crossoutsider? Uriașa sumă de 50 de euro-centi, sau un pic peste. Și dacă intri pe blogul ăla, e plin de reclame. Bine, bine, banii nu se fac dacă e plină pagina de reclame la hemoroizi, trebuie să te și citească lumea. Scriitori sunt mulți, dar cele mai multe articole rămân cu autor necunoscut, nu îi știe nimeni. Că așa sunt și eu, dar asta nu înseamnă că mă dau bătut. Am aici blog, fără reclame, cred că mă citești mai bine așa, o dau în politici și poate mă abordează niște posesori de ruble să fac promovare la reptilieni și daci liberi. Stai, că m-a întrerupt telefonul. Unde eram!? Aaașa, la bani. Cred că am virat spre stânga călătoria mea cu scrisul, o să revin la starea inițiala de scriitor sărac și necunoscut în ideea că devin cunoscut. Și tot sărac. Dar nu e stres. Am reușit în ultimul timp să reduc cantitatea de știri digerată, mai degrabă îngurgitată, din fiecare zi. Evit știrile cu accidente și omoruri, schimb canalul sau atenția. Zicea Pătraru că suntem bombardați zilnic cu cantitatea de informație din circa 400 de ziare. Ne mai mirăm că suntem obosiți de când ne trezim! Hai să ne controlăm un pic, să facem pauze de la breaking-news, de la noutăți, de la senzațional, să mai respirăm, să mai vorbim cu apropiații, să nu ne mai luăm de la norii de pe cer, care pentru unii sunt "chem-trails", ne otrăvește Bill Gates. Am citit că a reînceput lumea să se vaccineze, deși la rujeolă am dat totul cu 50 de ani în urmă. Ne-a tâmpit pandemia, tiktokul, trebuie să ne revenim. Poimâine e Ziua Națională a României, vedem ce scandal mai fac extremiștii. Mă întreb dacă sunt din ce în ce mai mulți oameni care privesc totul ca pe o comedie neagră, ca pe un pamflet, și la vot vor alege cu capul. Nu cred că suveraniștii de carton vor avea mai mult de 40% din voturi, ei sunt în marja de analfabetism funcțional, acolo au prins ei teren fertil. Vedem cum se reașează lucrurile, parcă aș intra și eu în politică, dar doar ca membru cotizant, nu activist fervent. Am o familie, un job, un hobby, toate solicitante, nu știu de unde să mai fac rost de timp pentru altceva, dar cam e nevoie să ne implicăm cât mai mulți și activ în viața urbei și a țării, nu doar privind la tv și mergând la vot. Ne plângem mereu că e slabă clasa politică dar nici noi nu intervenim direct, că de scârbă, că de nepăsare, că de orice motiv posibil ca să nu ne asumăm responsabilități în plus. Să fim serioși, cine vrea să munceacă mai mult? Cine vrea să își bată capul cu proștii și prostiile lor!? Hmm, pare că deja mă scuz că nu o să fac nimic, dar nu mă las judecat, tot ca mine fac, numa' să nu mă fac de râs. Imaginea, baby, e tot ce contează. Mai ușor cu substanța, nu mai are nimeni timp de citit articole, de lucrat serios, de urmărit idei grele. Știu, e o bună parte din oameni obosită și sictirită, care vrea doar distracție ușoară de 15 secunde, chefi la cuțite și iubiri din insule. Dar dacă le-am face viața mai ușoară, cred că am schimba câțiva dintre ei. Eu vorbesc din postura celui care are o viață așezată, ordonată, fără grija zilei de mâine. Am timp de stat de vorbă despre politică, idei, lume. Dar dacă nu aveam un colț de pâine!? Mai eram eu așa pornit împotriva consumului de alcool? Cred că rupeam damigeana în două și îmi băteam nevestele, că nu mă opream doar la una, băgam la aparate banii de alocație și nu îmi păsa că se încălzește planeta de la țigările mele. E ușor să judecăm când ne permite poziția. Lucrez cu mine să fiu mai înțelegător, să nu mai sar ca găina la muci când am de dat un verdict. Avem nevoie de comunicare și colaborare, să nu mai lăsăm pe nimeni în urmă și să ne educăm continuu, să evoluăm într-o lume mai bună. Dar nu doar din gură! Hai, că am scris destul, mai păstrez și pentru mâine! Pa-pa-paaaaaaaaaaaaaaaaa! 😁😁😁😁😁😁

Avem și patrioți adevărați în țara asta.

Mă, ia stai "umpic"

     Bună dimineața! Hai că m-am trezit cu un gând și l-am pierdut. Unul bun aveam și e pa-pa. Eu am zis să mut activitatea pe noul blog dar văd că încă mă citiți și aici. Pai nu mai bine le țin pe ambele, să măresc piața de desfacere!? Antreprenor nu am fost niciodată, dar nici ultimul prost, așa că re-activez blogul ăsta și te țin în priză din două flancuri. Nu știu exact dacă le împart, unul cu politică și unul cu ciclism, că nu am atâta ținere de minte încât să le delimitez clar, că nici viața mea nu e prea clară, dacă mă înțelegi. Vedem noi ce iese, măcar o ciorbă de cuvinte cu o tocană de idei la felul doi. Desert vor fi pozele, alese cu meșteșug de la alții, că în baza mea rămâi la nivelul de picturi rupestre, și alea sunt mai elocvente și reușite, zău. Am o cafea bună, afară ploua cu câini și pisici (traducere mot-a-mot din engleză), dar nu mă plâng. Am citit ziarele de dimineață, am făcut o încercare de rebus dar nu mă duce capul azi să îl termin, facem planuri de weekend lung și ne pregătim de o petrecere de buletin, prietena Emmei, Andreea, face 14 ani, trebuie să mergem după cadou. Familia e pe plus, doamna cu proiectul ei face senzație, Emma merge bine cu școala, eu muncesc normal și fără chef dar cu rezultate. A fost un an lung și destul de greu, dar l-am gătat, luna decembrie are multe libere, nu prea o să muncesc. Mai mult timp pentru pregătirea mea care merge bine, bicicleta cea nouă e fix ce trebuie pentru o tentativă de record personal: un podium. Dar nu podium de mtb, unde intră primii 5, vreau de la 3 în sus. Nu râde, mon cher, mă pregătesc asiduu, atât cât îmi permit, sunt disciplinat, am cele 7 ore necesare și suficiente pe săptămână, vedem ce iese. Eu știu că sunt alții care bagă mai mult material decât mine, care sunt mai dedicați, dar eu nu mă compar cu ei, deși îi concurez. Trebuie și un pic de simț al realității la sfârșitul unei curse, să analizez e munca mea, deci nu aș putea să obțin o virgulă în plus față de ceea ce introduc în ecuație. Decât dacă am vreun mare bulan. Pe lângă cele 2 ale mele, cam greu să ai 3 bulane, zic. E bine, atât cât e. Gata, închid, mă cheamă natura, ne vedem mai târziu. Uraaaaaaa, uraaaaaa! Mergem și noi la Alba-Iulia cu austriacul? 😁😁😁😁😁😁😁

România, țara în care dai ceasul cu 50 de ani în urmă.