Lamulțean!

     Ooooo, ce cafea bună mi-am pregătit azi! Să avem poftă, zic. Bună, desigur. Pe lângă două tone de ceai pe care le beau ca să scap de niște muci, mă bucur de o licoare magică. Am zis să mă apuc să analizez anul 2025, dar parcă nu e nevoie de prea multă muncă și cerneală. Am muncit, da. Am făcut camera Emmei, bună treabă. Am avut ceva probleme de sănătate pe care le-am rezolvat. Mulțumim, Doamne! Slujba a mers bine, lumea e mulțumită de mine, eu sunt mulțumit. Dăm înainte. Ne-am plimbat, am bifat două ieșiri în Anglia și una la mare la noi. Slăbuț, dar acceptabil, nu am stat acasă. Dar am fost la concert BlackPink, k-pop pentru Emma, cea mai tare experiență din viața ei de până acum. Bun. Poate la anul să ne plimbăm mai mult, depindem de clasa a IV-a cu evaluări naționale și program de muncă și planurile doamnei cu designul ei. Altă realizare a fost școala de design, s-a lăsat cu bucurie și împlinire, și ceva idei de viitor, vedem ce iese. Bicicleta mea a mers bine, peste 10 mii de kilometri, mi-a plăcut. Am bifat cea mai lungă tură, 300 de kilometri, și am băgat și o urcare completă pe Transfăgărășan, sud și nord. Apoi, mi-a adus Moș Crăciun o bicicletă de ciclocros, ceea ce e o minune, că nu credeam că mai apuc să cresc numărul de biciclete din gospodărie. Mulțumesc, soție! Concediu nu prea mi-am luat, așa că s-au aglomerat toate zilele libere spre sfârșit de an și mai mult am stat decât am muncit. La anul, o să le iau mai din timp. Planurile pentru anul viitor sunt la nivel de discuție, puțin concret, avem școala, munca, designul, un concert Weeknd la Londra prin august, parcă, a luat deja doamna biletele. Eu visez la un calendar competițional care să includă naționalele de șosea din mai/iunie de la Sibiu. Apoi aș vrea să mă înscriu la toate etapele din Cupa României de ciclocros, 5 la număr, poate 6. Dar asta înseamnă călătorit și nu știu dacă fetele mele au chef de plimbări la curse prin țară. Mai e până atunci, am timp să coc un plan. Călătoriile vor fi importante, să vedem cum ne organizăm, să mai bifăm și noi din lista de țări de vizitat. Hai că am pus de un articol normal, natural, văd că și scrisul a mers bine anul ăsta. Mă bucur că am luat decizia de a elimina reclamele de pe crossoutsider și poți citi liniștit și acolo, fără reclame la boli de piele. Gata, zic să avem un an nou mai bun, să fim sănătoși și bucuroși și la pungă groși! 😎😎😎😎

Sfârșit fără început nu se poate.

Oglinda retrovizoare

     Bună tare dimineața! Am o cafea, am ras micul dejun și am chef de scris. Problema e că nu prea am despre ce și cum. Am ceva muci și nu știu cum o să fac azi cu ieșirea la aer rece, dar cred că bifez o tură scurtă, mai târziu, să mai urce Ra pe cer. Ce, nu îl știi pe Ra, zeul soarelui la egipteni? Pesemne nu faci rebus. Moamă, ce deștept m-am trezit! A fost o senzație plăcută și ciudată în ultimele zile, că nu mai știam exact unde ne situăm în calendar, dar nu ca număr, ci zile ale săptămânii. Mă bucur de zile libere, deși mai lucrez câte puțin, ca să fim siguri că închidem anul fără vreo pauză sau lipsă. A fost un an lung, greu, dar plin de realizări. Și la muncă și în familie. Au fost și ceva sughițuri, dar cine nu are și d-alea să ridice mâna "sus"! Bicicleta a mers bine, mulțumesc familiei că mă lasă să zburd pe câmpiile Ellysee și să îmi alerg piticii până la exterminare. Nu avem planuri zilele astea, doar ceva de citit, poate câteva cumpărături cu doamna, în rest muzică și mâncare și voie bună. Eu mai am de bifat ceva chestii pentru analize și asigurarea obligatorie pentru sportivi licentiați și cam aia e. E bine să închei anul un pic mai devreme, să ai timp să analizezi ce și cum și să mai respiri un pic. Anul ăsta mi-am propus să mă port cu oamenii așa cum se poartă cu mine. Și mi-a ieșit. Am hotărât să nu mai caut pe nimeni care nu mă caută. Un sms am dat de Crăciun. De revelion dau două sau trei. Sunt oameni care înseamnă ceva pentru mine, dar în rest, liniște și pace, să fiu sănătos, nu am de ce să mai investesc timp în niște relații de care să trag cu dinții. Nu e nevoie, nașule, dragoste cu sila nu se poate/face. O să zici că sunt un trist care nu are prieteni, dar prefer relațiile cu sens și aleg să îmi petrec timpul într-un mod plăcut, de calitate, că doar e limitat și atât de prețios. Și la știri m-am uitat mai putin, aveam niște ziare pe care le citeam, dar când am văzut cum s-au dat la fund și nu au zis nimic de Savonea&Co, am hotărât că nu mă merită ca abonat cititor. Să vă ia naiba! Oare și eu aș fi fost la fel în locul lor, să îmi revoc menirea și gândirea, să nu îmi fac datoria de ziarist sau politician sau judecător? Nu vreau să dau verdicte, e prea ușor, încerc să înțeleg și să văd dacă eu fac ce trebuie pe tarlaua mea, în banca mea. La anul aș vrea să mă implic în ceva proiecte de voluntariat sau politică, dar depind de familie și muncă. Bicicleta va fi prezentă, dar nu știu dacă voi mai aloca atâtea resurse, cel mai probabil o să am un număr de kilometri, vreo 2 ture mai grele și lungi, campionatele naționale de șosea de la Sibiu dacă suntem pe zonă și cupa României la ciclocros în toamnă. Suntem clasa a IV-a și e cu evaluări naționale, acolo e concentrarea, deci restul va fi restul. Suntem încrezători că va fi un an bun, la fel cum a fost și 2025. Nu știu dacă mai scriu anul ăsta, așa că îți zic de pe acum să fii sănătos și bucuros, cu buzunarul gros și zâmbetul frumos, la mulți ani, cititorule!😀😀😀

Apus, că nu mă trezesc eu vreodată atât de devreme să ies.

Crăciun fericit!

     Azi e ziua de naștere a celor pe care îi cheamă "Crăciun". La mulți ani, zic! Sunt blocat. Am o cafea, stau pe net, afară e frig dar nu umed și aș putea să o tai la o tură scurtă, să îmi fac programul meu și să mai adun niște kilometri la răbojul provocării Rapha 500, adicătelea 500 de mii de metri între 24 decembrie și 31 de Anul Nou. Am făcut-o de două ori în viața mea, și de vreo trei ori m-am înscris și atât, nu i-am bifat din motive tehnice, cum ar fi boli și/sau familie. Sau lipsa de motivație. Anul ăsta nu prea o am, că nu am de făcut distanțe, eu sunt concentrat pe ore de antrenament, nu distanțe, că nu compari mersul de pe șosea cu acela din pădure și coclau. Dar astea sunt detalii sportive, le las pentru celălalt blog. Eu aici mă ocup de alte aspecte sufletești. A fost colindul, l-am bifat. Copiii cam în aceeași formulă din fiecare an, vreo 10 bucăți, părinți vreo 5. Copiii urcau scările și cântau, noi așteptam afară. Unii cu copii mici băgau și ei trepte, ca să facă loc la sarmale. Mie îmi place la colind, și când eram copil îmi plăcea, dar am evoluat sau ne-am schimbat, lumea nu mai e dornică să aștepte să le ciocăne cineva la ușă și să le strice programul. Au fost uși care nu s-au deschis, deși era lumea acasă. Treaba lor. Eu mă bucur că Emma merge cu drag la colind și îi place să numere "prada" la urmă.  Aseară a venit Moșul la Moreni, l-am așteptat în vânt și zăpadă de sus, noroi de jos. Nu a fost atât de frig, am mai stat și în mașină la căldură, dar apoi a trebuit să îndurăm un pic de rece la unghii, am avut și foc de artificii, a venit și dom' primaru' să ne ureze toate cele. Apoi a sosit și sania moșului, cu ceva întârziere. Frumos organizat, m-am enervat de câteva ori că eram așezați într-un rând să putem să mergem pe scenă la Moș și să facem poze, avea și cadou pentru fiecare copil, dar s-au găsit unii mai răsăriți să sară rândul și să scape mai repede, deși erau copii de toate vârstele. Hai, dacă era cu vreun handicap, nu aveam nicio problemă, foarte bine, să meargă în față. Dar vii tu așa doar pentru că ești vărul lu' paznicu' de la wc-ul primăriei, nu se puede, "bosulică". A trecut, copiii bucuroși de moș, am avut și colinde, nu a fost atât de rău. E bine că se organizează evenimente unde să ne adunăm, dar din păcate sunt chestiile astea de obraz care mie îmi umbresc plăcerea de a participa. Un fel de prinde cine poate, junglă și prostie. Știu, am mai zis, educația ne ține în întuneric, dar poate ne vom trezi. Azi mâncăm de ne doare burta, de băut mai puțin, că nu îmi place, nema bicicletă, că sunt altele mai importante. Sau poate am noroc și o tai când nu e lumea atentă, zic și eu că am stat mai mult la toaletă. Hai, la mulți ani de Crăciun, să fim mai buni mai mult de 2 zile, și să nu e îmbulzim la UPU că ne doare burtoiul! Ho-ho-ho!🎅🎅🎅🎅🎅🎅

Ho-ho-hoooooo cu tata, că rupi poarta!

Prea mult timp și tot nu e destul

     A trecut prea mult timp fără să aflăm vinovații de la Revoluția din '89 și totuși a trecut prea puțin timp ca să nu ne ia bâțâiala când ne aducem aminte de acele evenimente care ne-au schimbat soarta. Da, am scăpat de un dictator nebun care ne adusese la limita decenței morale, nimeni nu mai avea chef de viață, toți furau, toți înjurau pe la colțuri, aproape toți turnau la securitate, dar cu ce preț? Din păcate, eliminarea punctului 8 de la Timișoara ne-a păstrat în aceeași ideologie comunistă pentru că am fost preluați de eșalonul doi din PCR, Partidul Comunist Român transformat în FSN. Acel eșalon fusese pregătit tot de ruși, ce să vezi, pentru cazul în care Ceaulică o lua pe arătură rău și nu mai răspundea la comenzi. Iliescu, sper să fii prin vreun cazan cu smoală, a fost școlit la Moscova special pentru asta. Doar că noi am avut ceva noroc după 2000 când nu au mai avut încotro și ne-au băgat în structurile euro-atlantice. Ei nu prea voiau, dar nu au avut ce face, URSS era mort, îngropat și deshumat. Acum, suveraniștii sunt continuatorii lor, ai celor care ne vor în dictatură, când ei aveau puterea și decideau libertățile altora. Nu le ajunge că au bani de nu le știu valoarea, ei vor să ne țină sclavi pe ăștia care nu au legături strânse cu sistemul. Ai mei părinți nu au fost membri de partid, nu au vrut, pesemne de aia nici nu au avut mari relații înainte și după revoluție. Știu că revoluția a început de fapt în '85 la Brașov, apoi în '89 la Timișoara, cu ceva ajutor de la sârbi și unguri din ce am citit, s-a umflat rânza. Și atunci au fost diversiuni, dar nu au ținut, mămăliga era prea coaptă și răscoaptă și trebuia să bubuie. Ei au mascat lovitura de stat într-o revoluție, care din păcate a luat peste 3200 de vieți. Nu cred că au murit degeaba acei oameni, ei sunt eroii revoluției, ei trebuie medaliați și rudele lor cinstite. Datorită lor mâncăm banane și avem blugi, ne plimbăm și respirăm liber, gândim liber și ne băgăm picioarele tot liber! Sper ca istoria să îi pună la loc de cinste iar cei care se fac vinovați de orice crimă comisă la adresa românilor în comunism și după, să își primească pedeapsa bine-meritată. "Mai bine golan, decât activist, Mai bine mor, decât comunist!"

Lupta continuă.

Idolii de carton

     10,20,30,40,50, sutaaaa! Cine nu e gata îl iau cu lopata și îi mănânc ciocolataaaa! Cam asa suna prin cartier când eram mici, jucand pititea. Ce vremuri! Copilăria e vârsta fără griji, fără stres, doar cu amintiri plăcute. Asta la cine a fost cuminte, eu îmi amintesc și de ceva bătăi, că meritam. Eee, și cum trăiam eu vârsta mea fără de griji, afară era comunism. Din ăla care te trimite la canal dacă vorbești de rău pe Luminatul sau erai împușcat dacă voiai să ieși din țară. Da, da, citește cum a plecat Nadia Comaneci sau alții care au vrut să scape. Deci eu am trăit vârsta fără griji în comunism și tot nu vreau să mă întorc. Pentru că am simțit, trăit, văzut, plus înțeles și auzit povești de la familie despre orori și chinuri, neajunsuri și prosteală ieftină. Si acum cică 2 români din 3 spun că alde Ceaulică a fost cel mai bun președinte. Eu încerc să nu iau în serios acest sondaj, l-au făcut noaptea ca hoții și au întrebat 100 de români cărora le pică scuipat din gură. Mă, cum!? Cum să gândești așa ceva? Dacă stai un pic și analizezi ce s-a întâmplat după revoluție încoace, parcă nu te mai miră nimic. La alegerile din '90 nu am vrut cu Rațiu sau Coposu, că ei nu au mâncat salam cu soia alături de noi. Da, mă, proștilor ce suntem, Coposu ar fi omorât pe cineva în pușcăria comunistă ca să primească așa ceva la masă. Eu cred că perioada de după al doilea război mondial, când ne-am alungat regele, când i-am adus la putere pe idioții de pro-ruși comuniști, de-acolo ni se trage. Ne-am educat să slăvim nimicul, proștii cu gura mare și pupincuriștii, am devenit ca ei. Un popor cu modele de carton nu poate progresa, nu poate evolua, nu poate produce plus-valoare. Am reușit după revoluție să votăm cu oameni din sistem, care erau dovediti comuniști, am admirat descurcăreala și ciupeala, ca pe vremea comunismului, și acum ne mirăm că nu suntem în stare să avem grijă de resursele acestei țări. Noi am avut noroc cu UE că ne-a mai săltat un pic, altfel, sub bocancul rusesc, eram lumea a treia. A început să licăre o speranță acum când am ales în fruntea țării un om care nu a avut legături cu securitatea și comuniștii. Deloc. Un mare pas înainte. Nu mai zic că e cel mai deștept presedinte pe care l-am avut sau din lume. Păcat că e cam nepriceput în președinție și nu reușește ce și-a propus și ne-a propus, dar eu am încredere că suntem pe drumul cel bun, măcar să nu mai alegem hoți și proști. Nu știu cum de am reușit această performanță, că doar l-am avut pe Guru Georgescu să ne conducă, deja are un an de mandat. Chiar, să îl intrebăm ce a realizat? Sau să îi intrebăm pe adepții lui? Zilele trecute mă uitam la un reportaj și am văzut ceva cu Dan Diaconescu, un pedofil pe care atâta lume l-a crezut salvator de țară și suflete. Vai de noi! Stiu, dracul nu e atât de negru, am reușit să îl evităm pe Vadim, i-am evitat pe Ponta și Geoană, am evitat-o pe Veorica, apoi pe Simion, dar parcă am putea să ne organizăm un pic și să nu mai alegem dintre două negre, care dintre ele e mai mică. Vedem cum evoluează programul clanului Mancuso in 2026 și poate mă bag și eu în politică. Eu voi fi salvatorul României! Biciclete la toată lumea! Uraaaa! Uraaaa!😁😁😁😁😁

Grinch era român, plecat la muncă în Laponia.

Noaptea

     Noaptea e un sfetnic bun. Noaptea toate pisicile sunt gri (am auzit și negre). Noaptea ca hoții. Noaptea polară. Noaptea dintre ani. Noaptea nunții. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi. Cu noaptea-n cap. Gata, am găsit, asta mi se potrivește. M-am trezit de parcă am de rânit la porci. Mă uitam în tavan și am zis mai bine să mă uit în ecran. Ce mai aberez azi? Cu noaptea, desigur. Mai e un pic și vine primăvara, în căpocul meu nebun, așa simt, când trece 22 decembrie, solstițiu de iarnă, cea mai lungă noapte, e clară treaba, se face lumină. Nu e ca și cum sunt un trist până atunci, nu mă plâng de nopțile lungi, sunt bune la somn adânc de refacere, cine poate. Eu am un program echilibrat care îmi ajută somnul, și nu mă trezesc de multe ori aiurea, adică am cele mai multe nopți dormite tun. Mă mai apucă pe mine pandaliile și mă trezesc în creierii nopții cu gânduri și planuri și nu mai adorm pe urmă, dar alea sunt puține. Nu am ajuns aici din întâmplare, am o viață așezată, mănânc cu grijă până in 8 seara, alcoolul lipsește aproape cu desăvârșire din program, încercăm să ne culcăm până în 10 pentru că știm de la Pătraru că somnul cel mai bun e cel de până în 12 noaptea. Evit să muncesc sau să fac antrenamente la ceas de seară, că iar îmi strică somnul. Hai că eu voiam să vorbesc despre pozitiv și primăvară și am dat-o în psihologia somnului. Merge. Mă distrează ăștia de interpretează visele. Dacă visezi căcat, devii bogat. Dacă visezi bebeluși, mori. De prost, cel mai probabil. Sunt atâtea chestii pe care creierul le face în timpul somnului, se știe că atunci e cel mai activ, pe mine nu mă mai miră când visez ozn-uri, e clar că a fost un agent declanșator în trecut și acum s-a trezit să îmi bântuie visele și mintea. Dar mi se întâmplă uneori să mă trezesc cu o stare proastă după ce am visat ceva urât. Eu nu le am p-astea cu premonițiile, dar, frate, uneori, mă dau jos din pat ca un condamnat la moarte în ultima lui zi. Nu sunt multe cazurile, recunosc, și îmi e destul de ușor să trec peste și să revin la starea mea de floricică de pe șes, cu mult drag eu te-am cules. Cred că mă pot considera foarte norocos că de mult timp nu mă mai trezesc la progam ca să mă apuc de muncă. Vacanțele copiilor sunt mană cerească pentru mine, că dacă am un program normal de somn, mă trezesc fără ceas între 7 și 8 și nu mă dă nimeni jos din pat, în afară de soție când mă trimite să hranesc copiii din curte, dar am ocazia să mai lenevesc, să mă prefac în copil și să mai întârzii un pic în pat. Iubesc libertatea asta, în diminețile alea am timp de gânduri pozitive și idei constructive, bine că nu mă duce capul și rămân doar la stadiul ăla, fără să le si pun în practică. Azi e sâmbătă, lumea încă doarme, soarele iese timid și se anunță o zi plină, cu ceva treabă prin grădină, rufăraie, poate curățenie lejeră, bicicletă și ciclocros la tv. Mă duc să îmi fac o cafea, am stat destul pe uscat! Hai cu capra, neamuleeee!😀😀😀😀😀

Bogaki.

Sistemul (ne) lucrează

     Oooo, dar ce avem noi aici? O bună dimineața cât o cafea lungă și bună, nu neapărat neagră și tare, că am o vârstă, deh, dar merge. Bună dimi la toată lumea frumi de pe coclauri. Azi am bifat vizita medicală, m-au lăsat să plec acasă, e de bine. Mai am de făcut asigurarea pentru la anul și gata, pot să mă declar amator licențiat în tainele ciclocrosului. Clar pot să mă duc și la alte discipline, dar mai e până acolo. Deși, să fiu sincer, ca să maximizez efectele costurilor și eforturilor aferente, ar cam trebui să mă duc și alte naționale. Poate șosea sau contratimp, depinde unde se vor desfășura. Doamna mea încă nu știe, dar am și planul ăsta. Vedem, sunt alte priorități pe răboj și nu mă apuc eu acuma să zgâlțâi barca mariajului cu submarine ștrengărești, mai e până departe. Uuuu, ce cafea bună am, trăi-mi-ar clanul fericit și sătul! Mi-a zis nenea doctorul să evit mâncarea rece, cică îmi dă stomacul peste cap. Bun, notăm, ajustăm, deși eu nu prea am fost un fan al mâncărurilor reci, și nici înghețată nu prea bag, deși îmi place, mănânc rar. Câte o găleată! Cred că la asta s-a referit nenea, mai știi! Stai, că am luat-o pe arătură cu bicicletele, în loc să rămân pe bătătura cu știrile. Lumea iese în stradă, cere demisii, schimbare, dar nu prea se întâmplă nimic. Știu că orice minune durează trei zile, și nu îmi plac revoluțiile, adică prefer o schimbare lentă, de substanță și de durată decât una făcută pe genunchi și fără efecte. Tot o vedem pe doamna Koveși plimbată prin gurile tuturor prompteristelor, deși multe televiziuni au tăcut în legătură cu scandalul dezvăluirilor de la RECORDER, ba chiar unii zic că atentăm la independența justiției dacă îndrăznim să comentăm, că deh, așa e la democrație, ciocu' mic și joc de șpagă, să fie bine și să nu fie rău. Nu mai merge. Sper să apară schimbarea. Dar tot am zis de Koveși, e bine să nu uităm ce a făcut doamna, pe cine a servit și deservit, să nu ne imaginăm că vine vreo salvare cu ea și scăpăm de corupție. Nu zic că fără ea se face treabă, dar nici nu mă amăgesc că e vreo lumină. Mai ales că se știe că e slabă la intelect și nu rupe pe meserie. O doamnă care a livrat, apoi a primit recompensa și acum vrea înapoi la Românica să mai primească niște ordine. Nu mă înjura, eu așa văd lucrurile, poate mă înșel. Văd că nu am mai ținut rubrica zilnică, mai am și alte lucruri de făcut, dar îmi place să vin aici și să scriu ceva să rămână pentru strănepoți. Tu îți dai seama, să mă citească și citeze cineva pe mine? Izvoarele lui Mancuso, letopisețul de la Târgoviște. Moamă, gata, m-am realizat! Haide spor la cumpărături, mai e un pic! Colinde, colinde! 😀😀😀😀😀

Vremuri grele doar pentru unii corupți.

Ce zi e azi?

     Lungă și grea? Fără bicicletă sau alergare? Cu stres și nervi și dureri de cap? Deci o zi normală de joi. Dar cu bicicletă sau alergare, clar, că nu vreau să mă las. Deși e o săptămână ușoară de antrenament, tot trebuie să ies, mai ales pentru aerisit podul care cam fumegă și îi iau pe oameni pe sus degeaba. E cald afară, pe plus grade, nu știu câte, dar dacă mie nu îmi e frig atunci chiar nu e. Mi-am băut cele două cafele, am fost la ceva cumpărături de o zi, am fost la medic de familie pentru o hârtie legată de licența mea de ciclist amator de senzații noroioase. E aglomerat în oraș, se simte că vin sărbătorile, lumea e pusă pe cumpărături și să aibă tot ce trebuie, vecinul a tăiat porcul și îl pârlește cu drag. Miroase bine, dar parcă nu îmi mai place obiceiul ăsta barbar. Am participat și eu activ la tăieri de porc, eu eram cel băgat în coteț să lege procul de un picior din spate și apoi să țin de el când e tăiat și eviscert. Am fost acolo, nu știu dacă m-a marcat în vreun fel, nu îmi vine să omor oameni de la asta, nu știu dacă am vreo doză mai mare de nebunie, dar în prezent dezavuez. Nu îi judec pe oameni, fiecare facă orice vrea până la poarta mea. Eu nici găini nu prea am tăiat, m-ar omorî Emma să știe ce criminal am fost. Fetele mele nu ar omorî o floare, dar o vietate!? Știu, știu, omorâm să mâncăm, nu sunt ipocrit, că pulpele de pui nu cresc în pom și salamul nu se cultivă pe brazde, dar parcă putem să fim mai umani cu natura și ce ne oferă. Noi încercăm să avem grijă de curte și vietățile din ea și de pe lângă, nu facem rău, dacă putem facem bine, nu doar de Crăciun. Mă bucur că am scăpat de colindele idioate ale celor cu capră și boxe, care rup blocurile în două. O mascaradă ieftină, nu e deloc un obicei. O porcărie să mergi cu capra așa. Și de pe 8 decembrie. Copiii vor merge pe la blocuri și cunoscuți pe 23, așa cum au făcut mereu. Emma ar fi vrut și cu colegii de scoală, dar e mai greu cu programul, așa că bifam doar Moreniul. Hai, mai e un pic, la mine a venit deja Moșul, aștept babele. Alea de primăvară, clar, că nu e de mine frigul! Leru-i ler, pupa-v-ar Hrușcă! 😀😀😀😀

Fuego, bradul, mă-sa și tradițiile.

Metro superstar

     Hai că am purces la drum spre capitala sufletului. M-am înarmat cu răbdare, dar să faci 3 ore de acasă până la birou nu prea e ok. Adică, te ia un pic căpuțul. Dar mă știi, încerc să nu mă dau de ceasul morților mă-sii de treabă și caut motive să zâmbesc. Am o carte, nu prea pot să citesc în microbuz, că mă bălăngăne mai ceva ca un pendul la fix. Mă uit pe geam și văd gunoaie, iar nu e bine. Mă uit în microbuz, fețe triste, încordate. O tanti vorbește la telefon pe video-call, trebuie să ascult problemele vieții. Mă enervez. Trece, că închide. Huo! Trafic nasol la intrare în București, nimic nou. Cobor la metrou la Jiului. Nu mai știu de unde și cum se cumpără cartele. 10 RON. Huooo, hoților, ne luați și pielea de pe noi! Mamă, ce de oameni posomorâți. Toți îmbrăcați în negru, nimeni colorat. Stai, că și eu am blugi gri, geacă bleumarin, hanorac negru, fes negru. Pfuuu, halal model de culoare și optimism. Cei mai mulți sunt pe telefoane. Doar bătrânii ca mine se uită în jur. Nimeni nu zâmbește. Cei cu telefoane au și căști, sunt rupți complet de realitatea din jur. Poa' să îi calce avionul, nu le pasă, ei sunt în spațiul virtual. Băăăh, proștilor, anti-virușii nu vă protejează de trafic, muriți ca proștii cu ochii în ecran și sufletul în meta-verse. Viitorul nu sună bine deloc! Trebuie să ne trezim, altfel adormim în conștiință și ajungem fix ca în Matrix. Sosesc la birou, câțiva colegi buni pe care îi știu de vreo 10 ani, vorbim relaxat. Ceilalți, străini, de mine în primul rând. Bag o cafea, mă duc la IT să rezolv cu laptop care e plin de praf și pulberi virtuale. Cică îi trebuie niște actualizări. "De ce nu dai restart zilnic?!". Păi, bossulică, eu știam că trebe o dată pe săptămână, cu zicere de la biroul vostru de IT-știe-tot, 'reați ai dreacu de importanți. Frate, zici că am venit la cel mai tare neruochirurg care învie oamenii din moartea conștiinței. Iar m-am enervat. Ce sunt eu important, dar ăștia mă fac să mă închin, dar nu la ei. Ferească și păzească, bine că am scăpat. Nu mai stau mult, mai bag o cafea cu lapte și o tai spre casă. Orașul ăsta te mănâncă încet, nisipurile mișcătoare sunt mai previzibile și par sigure față de lumea asta. Nu mai ai loc să te exprimi, te așezi în rând, alergi, te zbați, uiți de tine și îți pierzi sinele într-o baie de mulțime unde ești mai singur decât în pădure. Mă duc la căprioarele mele și potecile cu frunze umede, mai vin aici la anul. Și la mulți ani!😀😀😀😀

Eu aș fi plecat în pădure pe bicicletă.

Rezumatul săptămânii

     Hai că dacă puneam iar titlul cu ziua, te pierdeam de tot. Deși mă gândisem la ceva cu "slujba de duminică", dar sună mai bine cel ales. Ideea e că nu am stat niciodată să fac un rezumat a ceea ce am scris, nu o să o fac nici azi, stai chill, dar parcă evenimentele de săptămâna asta au lăsat niște urme adânci. Și nu e vorba de vreo schimbare în situația de fapt, tot acolo suntem, oamenii sunt aceiași, și în justiție, și în stradă, și în presă, nimic nou. Reportajul Recorder a adunat peste 4 milioane de vizualizări. Și a fost și difuzat de TVR1 și B1, ceea  ce înseamnă ceva. Arată că ăștia suntem, cei care votăm împotriva extremismului, împotriva dictaturii, pentru libertatea gândirii, pentru democrație. Dacă acest număr va scădea, nu mai avem scăpare. Iar în ritmul în care ne pleacă deștepții peste hotare, nu ne văd bine deloc, și asta nu peste 50 de ani, când nu ne mai interesează, ci mâine sau poimâine. Eu sunt foarte dezamăgit, dar deloc surprins, de nivelul scăzut de corectitudine din presa românească. Noi nu mai avem presă. Marile canale tv și site-uri de știri au pus un voal peste scandal, unii nu au zis nimic iar alții au început să caute nod în papură. Sistemul corupt își arată colții, și acum l-am vazut și live și direct prin conferința de presă de la Curtea de Apel Bucuresti, când "a sunat Lia, mă duc să vorbesc cu ea". Am reținut aceste vorbe, îmi arată cât sunt de tupeiști, proști sau speriați judecătorii aia de conduc justiția. Aș fi vrut să zic "magistrați" dar în ochii mei nu au această calitate. Am citit zilele astea tot felul de articole, am văzut oamenii în stradă, la tv, pe net, mulți foarte porniți și activi. Dar nu cred că se va schimba ceva. Tanti Savonea nu poate fi dată jos, oricât ne-am da noi cu curul de pământ în bătătură. E o situație delicată, aproape blocată. Singura speranță de care mă agăț, dar nu cu disperare, e faptul că peste 700 de magistrați au semnat o scrisoare deschisă prin care îi sprijină pe cei doi judecători, Raluca Moroșanu și Laurențiu Beșu, care și-au riscat carierele, viețile pentru a trage un semnal de alarmă. Ei nu candidează la vreo funcție ca să își promoveze numele, vor doar să își facă treaba liniștiți dar nu sunt lăsați. Oameni care și-au găsit vocația și nu mai vor să fie împiedicați de hoți și corupți, cei pe care îi judecă ei zilnic, să își facă datoria. Mai sunt și români cinstiți, atât pot să spun. Nu eram așa de convins de anumite dedesubturi, dar ce se întâmplă în justiția din România este principala cauză a subdezvoltării noastre. Nu UE, nu Rusia, nu America ne-au ținut în întuneric, ci hoții de la noi. Atât de simplu! 

Suntem peste 4 milioane de români.

Sâmbăta mare cu grădina mică

     Haide bună dimineața! V-a mai trecut greața? Cum, nu ați băut nimic aseară? Că a căzut turbo-sistemul, de-aia! Trebuie să bem, mereu găsim noi un motiv. Eu dacă nu beau înseamnă că nu am motive, nu sunt motivat. Logic! Merge mintea la băiatu'! O noapte lungă cu somn bun a adus ceva liniște și pace și dragoste și înțelegere și liniște în lume, dar nu mie. Eu mi-s agitat un pic. Sau eram. Așa că am pus de o cană de cafea, am citit știrile, am făcut un careu la rebus și apoi m-am trezit cu sapa-n mână și prin grădină. Am rupt cârca și mijlocul, dar am gătat, juma' de grădină, sau mai degrabă grădiniță. Că Buna, mamaia soției, are un petic de pământ, unde pune roșii, ardei, castraveți de mâncăm și noi. Normal că o ajutăm cu munca grea, ea se ocupă de însămânțat și plivit. Anul ăsta nu a mai aruncat frunzele căzute din pomi, le-a pus pe loc să le îngropăm ca îngrășământ, vedem la anul cât de fertil e pământul. Nu îmi place să fac chestii degeaba. De exemplu, dacă mănânc salată, pun salată multă. Dacă nu, pun mai puțină. Asta cu lasă să fie nu merge la mine. Nu îmi place risipa, de resurse, de timp, de mâncare, de bani. Nu mă câștigă nicio reclamă la căcaturi care au mega-reduceri. Dacă îmi trebuie ceva, îl cumpăr când am nevoie. Reducerile sunt la mișto și îi fac pe oameni să își cumpere lucruri mai ieftine sau mai puțin scumpe, că poate le trebuie lor într-o zi. Și ajungem să nu mai avem loc în garaj sau magazie de lucruri inutile. Te rog să nu te iei de multele mele biciclete, alea sunt utile, da!? Azi avem treabă la bucătărie, facem cârnați, ajut și eu cu ce pot. Dar o să am timp de o plimbare la pădure, plus că e etapă de ciclocros, dar nu la tv. Eurosport nu îmi mai priește. Ski-ul și alte sporturi de iarnă nu mă mai atrag. Nici nu mai am timp de atâtea sporturi care îmi plac, mă concentrez și eu pe două-trei și aia e. Le știam pe toate înainte, îi știam pe toți atleții, indiferent de sport, mă uitam și la curling, la naiba. Bine, asta în perioada în care nu aveam familie și 3 biciclete. Plus planurile mele de antrenament. Mă scuz că nu mă uit la orice sport, mai ales la echipe sau sportivi din România. Halal patriot! Am zis de ceva timp să mă duc și eu la un meci la Chindia Târgoviște, să îi susțin din tribună, de pierd sau câștigă. Nu am avut niciodată exercițiul ăsta al mersului la un meci de fotbal ca la un spectacol, să ieșim din casă, să fim cu alți oameni. La noi se merge la stadion să ne batem și înjurăm. Nu e pentru familii. Păi și atunci cum să fac, timpul meu e atât de prețios, că nu aș vrea să îl irosesc aiurea?! Gânduri de sâmbătă dimineața, îmi trece mie și de astea. Hai, la cârnați-atârnați, trăi-ne-ar sărbătorile cu multă mâncare!😀😀😀😀😀

Făcătură ieftină. Nu există cizme așa curate.