Haide buna uda dimineata! Dar ce uda, ca e fleasca pana la chiloti! A plouat azi-noapte de ne-a inundat si beciul din vis. Nu imi amintesc sa fi vazut atata apa venind de dus. Nu a fost cu vijelie si nebunie, dar au fost inundate mai multe localitati prin zona. Nu am stat sa caut stiri, dar am tot am dat peste cateva. case si gospodarii aici langa Moreni, in Prahova. Stiu ca pornirea initiala e sa ii acuzi pe oameni ca si-au facut case in zone de risc, si nu ai fi complet pe langa. Dar se mai intampla si sa vina suvoiul in zone care nu ar fi putut sa fie considerate de risc vreodata. Eu am o abordare foarte sigura asupra lucrurilor, in sensul ca daca vad un risc, tind sa il amplific pana anulez toata actiunea. Nu stiu de ce sunt asa Stan-Patit, ce m-a facut sa fiu asa de temator. Ca idee, nu m-au atras niciodata jocurile de noroc, ca nu cumva sa castig o data sau de doua ori si apoi sa raman un cartofor ratat pe viata. Privesc investitiile la bursa ca pe niste posibilitati de a pierde bani, nu de a face. Dar nu ma stresez in legatura cu abordarea mea, deocamdata suntem bine, si pare ca am evoluat in ultimii douazeci de ani, simt ca suntem pe drumul cel bun. De ce sa schimb ceva? Am o cafea buna, nu stiu ce am facut diferit de a iesit asa de buna azi. o fi de la somnul lipsa de aseara, habar n-am. Munca merge, bicicleta merge, sunt pe plus. Fetele sunt si ele pe plus, e vacanta si se bucura de liniste. Ma rog, copila e pe activitati cu copiii, mai baga si cateva pagini de citit, ce sa ii cerem mai mult? Eu, cand eram de varsta ei, citeam alea 2-3 carti date de la scoala si cam atat. Joaca si de restul caramale, asta era viata noastra. Ea de ce sa nu se bucure de copilarie!? Avem tendinta sa cerem mai mult si mai sus de la copiii nostri, fara sa ne dam seama cat de gresita e abordarea asta. Punem presiune aiurea, spunand si crezand sincer ca ii ajutam sa isi atinga potentialul. Dar eu ma bucur ca generatiile astea mai tinere au invatat sa isi spuna cuvantul mai ceva decat o faceam noi. Asa apare progresul, cand noste oameni bine intentionati aleg sa isi traiasca viata dupa bunul plac, dar protejand natura, fiind interesati de binele comun, de o viata mai buna. Noi ne-am cam incordat degeaba, am irosit energii aiurea si nu am reusit sa schimbam sistemul, doar ne-am adaptat. Eu pe ei ii vad in stare de schimbari majore. Au energia, au pornirea, de ce sa le iasa!? Da, stiu, sunt si multi ratati care vor trage balanta in jos, dar nu exista progres fara efort, fara sacrificiu. SI noi avem rolul nostru, sa le oferim cadrul si suportul necesar, sa ii invatam sa ceara si sa ofere, sa vorbeasca si sa intrebe, sa spuna "Nu!" si "de ce?". Nu are ce sa nu fie bine cu niste copii care vor deveni adulti constienti de drepturile lor, dar si de obligatii. Sa nu astepte nimic de la nimeni, sa depuna efort si sa nu se lase calcati in picioare. Si uite asa scapam si de mentalitatea comunistoida care inca mai bantuie prin tunelurile din Bucegi, dar nu pentru mult timp. Haide ura si spor la treaba!
 |
| Calea Lactee. Sau cat de mici suntem noi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu