Cheful vine chefuind!

     Cititorule, te-am pierdut de tot! Nu am mai scris demult, nu m-a prins efortul creator în off-side și nici febra cuvintelor nu m-a părăsit complet, pur și simplu nu am avut chef de scris. Până azi. E joi, e târziu, dar nu îmi e somn. Am citit ceva, am urmărit un pic de politică pe tv și făceam un rebus când m-a prins iar vraja scrisului. Repede, o dau, să mai activez nervul creionului din creierul mic, că eu am creierul mic, aia e. Se întâmplă prea multe în viața noastră și nu stiu cu ce să încep. Am terminat școala cu rezultate foarte bune, ne bucurăm de vacanța copiilor și încercăm să nu stăm în calea distracției. Deși e greu să îi lași să dărâme casa, zici că e doar o zi sau două așa. Apoi iei un pic de pauză ca să nu îi omori pe toți, și respiri, ca să o poți lua de la capăt peste câteva zile. Vremea asta sucită ne-a întors pe toți la mânecă lungă și gânduri de toamnă caldă, dar e doar o zi, trece și asta, vine iar cuptorul și ne mirăm iar că e cald în iulie și vrem frig. Până când vine frigul și vrem iar cald. Oare ce vrem? Fac pariu că e una din întrebările de pe prompterul lui Dumnezeu. Oare ce au ăștia de nu știu nimic sigur pe lumea asta? Trebuia să pun mai multă hotărâre în amestecul de apă și pământ. Cum era bancul ăla? Dar căcat de ce nu puneți? Că iese polițist! Eee, am impresia că la mulți amestecul s-a stricat de-a binelea, nu ne mai înțelegem ca popor și vrem să ne sinucidem cu spectatori, zău. Am citit un articol și autorul se plângea de lipsa unei direcții, a unei viziuni, pe noi ce ne definește, ce ne urnește, motivează? Pare că fiecare vizează salvări personale, nu mai vrem să știm de ceilalți. Care ceilalți suntem cu toții, nu e nimeni mai sus sau mai jos, decât din anumite considerente, dar români suntem cu toții, și cu bune și cu rele, cu care și pe care, cu manele trap sau clasicul rock. Când oare am reușit noi să ne trezim în conștiință și să nu ne mai știm locul? Așa lipsiți de educație, necivilizați și lenesi, șmecheri până la paroxism și burici de pământ parcă nu am fost niciodată. Ni s-a urcat la cap, de am reușit să nu mai știm pe unde mergem și mai ales încotro, Că "de ce?" e o întrebare prea grea la ora asta din istoria noastră. Nu disper, mă agăț de orice speranță că ne vom putea reveni cu ceva educație potrivită și o conjunctură favorabilă. Deși noi taman atunci punem mâna pe teslă să facem o omletă, știi ce zic!? Hai, te las, mă bucur că am revenit la scris, după aproape 3 luni. Suntem bine, da. Asta contează. Noapte bună, revenim mâine mai puternici!

Eroul meu Wout, câștigător de Roubaix 2026. Vis!