3 februarie 2020

Il Magistrale

     Și a fost și Campionatul Mondial de Ciclocross 2020, desfășurat în condiții mizerabile în Elveția cea neutră. Spectacol garantat, luptă pe cinste, cel mai bun a meritat victoria, câștigătorul nu a avut rival și alte clișee idioate nu îmi vin deloc în minte. Mathieu van der Poel a câștigat așa cum era preconizat și așteptat de toată lumea. Doar o problemă mecanică l-ar fi putut împiedica să devină campion mondial pentru a treia oară. Și a devenit. E un fenomen și toți ar trebui să îl laude, a dominat sportul ăsta precum Lance la șosea în Turul Franței. Eu sper să îl văd și în clasice, că la ciclocross a cam rupt baraca în două.
3 coroane de aur. Mare maestru.
     Așa că azi era o luptă "pe cinste" pentru locul 2. Bătălie în care s-a implicat olecutză și vărul meu Wout van Aert și am zis: "hai c-o comite!". Dar no fo' să fie, la naiba.
    Podiumul a fost ocupat în ordine de Mathieu, campion fără contracandidat, apoi pe doi a venit un tânar englez, Thomas Pidcock, care a întors tabelul cu șanse cu fundul în sus și i-a bătut pe toți belgienii care l-ar fi mâncat cu cartofii lor prăjiți cu tot. Numa' că el le-a trântit un pudding cu noroi în ochelari și a furat argintul în stil de mare vice-campion mondial. Pe trei a sosit obosit Toon Aerts, cel care a câstigat Cupa Mondială de Ciclocross 2019-2020.
     Apoi a venit și Wout. El abia a termenat pe 4, la vreo 2 zile de câștigător. A dat totul pe teren, a arătat ambiție și putere de luptă, dar era nevoie de o minune de la prea-măritul Dumnezeu să prindă un podium. Dar ăsta e nivelul lui azi, recuperează după o accidentare. Cam la fel ca mine. 😅😅😅😅
Wout, înainte de baie
     Am așteptat sa se aranjeze un pic și cei trei purcelușși i-am prins pe podium.

Minerii. Inainte si după.




2 februarie 2020

2020 - anul marilor realizări

     În primul rând, știu că îmi contrazic propriul post de pe 1 ianuarie 2020 când aberam că e un an de tranziție și bla-bla-bla. Tranziție pe naiba, stați să îmi revină pulsul, să vedeți fugă după kom-uri! Doar azi ce am prins un pic de vânt și s-au și dilatat pupilele!
     În al doilea rând, zilele astea am bifat cea mai mare realizare din acest an: am realizat cât de prost sunt! Știam deja că sunt, doar că nu eram conștient de valoarea absolută. Nu dau detalii și motive, că nu am nevoie de confirmările voastre! Sâc!
     În al treilea rând, realizez că mă apropii de 40 de ani și e doar downhill pe urmă, așa că o pot arde în ce mod vreau eu, pe si pe lângă biclă. Doar o să mă bucur de viață, cu sau fără vânt de față.
     Sigur că vor mai fi și alte realizări, o să le relatez aici, modest, ca de obicei. Hai cu realizarea, bos!

Următoarea achiziție: bicicletă cu robinet si remorcă cu elice

30 ianuarie 2020

Mancuso, care e planul, tată!?

     Acum câteva zile s-a pensionat Mincă Senior și l-am întrebat ce a pregătit pentru perioada următoare. În afară de pescuit și relaxare, zău dacă mai știe altceva. Cam la fel e la mine, doar că "dăcât" biclă. De ceva vreme am reușit să pedalez ușor, civil, fără scremeri inutile. Dar a început să încolțească  firav o întrebare despre planurile pe 2020.
     Prima idee (și cea mai proastă) era legată de un drum până la Budapesta pe biclă să văd startul Turului Italiei. Dar se suprapune cu obligații familiale și ceva serviciu. Deci, arrivederci, amico mio. Apoi mai e un gând de plajă la mare, că mi-e dor de o tură de 300 plus, chiar dacă nu am reușit niciuna încă. 😄😄 Altă idee idioată ar fi să mă duc la toamnă la o cursă de ciclocross, de se înduplecă Dițescul să îmi deie Merida lui de cross și eu să fac rost de nește gume potrivite. Apoi, anul trecut am vrut să fac 12000 km, dar am fost răpit de o ambulanță la 11500 și gata anul. Anul ăsta sper să fac măcar 10000. Am început deja, am peste 100 km, deci sunt bine de tot.
     Cele mai multe ganduri ale mele se leagă in schimb de cursele de șosea și mtb la care m-am consacrat ca un ilustru plătitor de bilet. Am mai făcut în trecut calcule și proiecte și din 15 curse am bifat 3, deci anul ăsta aș putea să îmi propun 100, poate ajung la 20. Așa că planul pe 2020 e să nu am niciun plan. Jur pe roșu! Că ăla alb îmi dă dureri de cap!
Lectii de viata