Și a fost și Campionatul Mondial de Ciclocross 2020, desfășurat în condiții mizerabile în Elveția cea neutră. Spectacol garantat, luptă pe cinste, cel mai bun a meritat victoria, câștigătorul nu a avut rival și alte clișee idioate nu îmi vin deloc în minte. Mathieu van der Poel a câștigat așa cum era preconizat și așteptat de toată lumea. Doar o problemă mecanică l-ar fi putut împiedica să devină campion mondial pentru a treia oară. Și a devenit. E un fenomen și toți ar trebui să îl laude, a dominat sportul ăsta precum Lance la șosea în Turul Franței. Eu sper să îl văd și în clasice, că la ciclocross a cam rupt baraca în două.
 |
| 3 coroane de aur. Mare maestru. |
Așa că azi era o luptă "pe cinste" pentru locul 2. Bătălie în care s-a implicat olecutză și vărul meu Wout van Aert și am zis: "hai c-o comite!". Dar no fo' să fie, la naiba.
Podiumul a fost ocupat în ordine de Mathieu, campion fără contracandidat, apoi pe doi a venit un tânar englez, Thomas Pidcock, care a întors tabelul cu șanse cu fundul în sus și i-a bătut pe toți belgienii care l-ar fi mâncat cu cartofii lor prăjiți cu tot. Numa' că el le-a trântit un pudding cu noroi în ochelari și a furat argintul în stil de mare vice-campion mondial. Pe trei a sosit obosit Toon Aerts, cel care a câstigat Cupa Mondială de Ciclocross 2019-2020.
Apoi a venit și Wout. El abia a termenat pe 4, la vreo 2 zile de câștigător. A dat totul pe teren, a arătat ambiție și putere de luptă, dar era nevoie de o minune de la prea-măritul Dumnezeu să prindă un podium. Dar ăsta e nivelul lui azi, recuperează după o accidentare. Cam la fel ca mine. 😅😅😅😅
 |
| Wout, înainte de baie |
 |
| Minerii. Inainte si după. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu