Calendarul pompierului

     Nu știu sigur, dar cred că pompierii au program 24 cu 48, adică muncesc o dată la trei zile. Cam așa arată și calendarul postărilor mele. Cum lucrează cenușiul meu e o enigmă mult prea mare pentru capacitățile mele intelectuale, așa că nu mai caut explicații la analogiile pe care le "reușesc".
     Anul ăsta am depășit numărul de postări din cel mai bun an al meu. Motivul exact al acestei pofte de scris vine din subconștientul sufocat de grijile zilnice și dornic de zbor fără prafuri la decolare. Așa că pun pe foi tot ce pot debita, aplicând filtre pentru înjurături și greșeli gramaticale. Din păcate, nu am reușit să programez filtrul pentru aberații, așa că o să mai aveți parte de ceva derapaje, chiar de nu e gheață.
     Azi, după o super-vacanță la munte, am revenit pe drum și pe strava. Ce frig, ce ploaie, ce mizerie, ce vânt?! Bicicletă scria pe mine de când am plecat din Bran. Parcă eram în transă, cu ochelarii de VR, rupt de mediu. Dar, cumva, realitatea aia virtuală din căpocul meu nu a reușit să îmi țină de cald și am ajuns acasă cu mai puține dește la picioare. Friguț, conașule! Dar am băgat 50 de km la teșcherea, ce mai contează câteva degete în minus! Hai cu încălzirea globală, micuților!

     Nu mai zic că m-am făcut ca un mega-porc, dar bicicleta a îndurat cu stoicism cravașarea vântului umed și rece. Parcă era și păcat să treacă iarna fără să bifez o tură murdară pe asfalt cu ceva degerături la toate extremitățile! După câteva zile pe trainer, alt gust au pedalele asezonate cu vânticel olandez stropit cu ploicică englezească. Primește-le, Doamne, și p-astea!

Unde mă duc eu nu e nimeni

Cât de periculos e mersul pe bicicletă?

     Se poate muri mergând pe bicicletă? Sigur că da. Dar să știți că locul unde se sting cei mai mulți oameni este patul. Ce o să faceți, nu mai dormiți?! Deci mersul pe bicicletă nu e cel mai periculos, dar trebuie un pic de conștientizare și asumare ca să îl facem mai sigur.

     Acesta e un subiect dezbătut îndelung în familia mea. O să încerc să găsesc un răspuns cât mai realist, și o să mă folosesc și de date statistice, sper eu relevante.

     Statisticile arată că în UE, România este mediul cel mai potrivnic bicicliștilor, cu cel mai ridicat număr de victime raportat la numărul de locuitori. Unul din zece accidentați este sau era biciclist. Două dintre cauzele majore sunt lipsa infrastructurii dedicate și absența educației rutiere. Infrastructura e obligația statului care ar trebui să aibă grijă de ai săi cetățeni, dar România normală nu dă doi bani pe noi. Iar educație nu există la noi, nu doar cea rutieră.

     Peste 70% dintre accidente sunt cauzate de bicicliști.

Așa că noi suntem cei mai în măsură să reducem numărul.    Deci ce putem face să nu pierim pe stradă? Că renunțarea la bicicletă nu intră în discuție.

     Prima obligație este cunoașterea regulilor de circulație și respectarea lor dar și a celorlalți participanți la trafic. De bun simț, nu-i așa?! Fă asta și sigur nu intri între cei 70%.

     Apoi, când ieși pe stradă, ochii-n patru și ferește-te singur de belele, ești invizibil pentru mașini. Chiar și cu lumini și veste verzi. Poartă cască, nu ai idee cât de ușor îți spargi dovleacul de asfalt! Mulți oameni nu poartă cască deoarece nu le asigură sentimentul de libertate oferit de mersul pe bicicletă. În Olanda, unde ponderea deținătorilor de biciclete este de 1000 din 1000 (wow) locuitori, casca nu este obligatorie. Ei pun accent mai mult pe factorii primari cauzatori de victime decât pe cei secundari. Tare, nu?!

     Mai sunt câteva reguli care vor reduce simțitor șansele să alergi pe câmpiile verzi la o vârstă nedorită. Dar mai ținem cont și de condițiile naturale înconjurătoare. Alege drumurile mai puțin circulate. Când e ceață deasă, ieși doar dacă e musai. Mergi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, dar nu neapărat prin pietre. Semnalizează schimbările de direcție și asigură-te temeinic. Când e coloană la semafor, depășește prin dreapta reducând viteza sau mergi cu grijă printre coloane, aruncând un ochi la cei din mașini.

Don Quijote modern

     Lista factorilor care influențează gradul de periculozitate este lungă, și toți avem reperele noastre. Așa că dacă vrei să ieși pe bicicletă dar ți-e teamă, sună-mă și te conving eu!

Surse - Eurostat, Rapoartele Poliției rutiere pentru 2019

Ai carte. Ai parte?

     Amu', nu știu care mai e partea. Văd din ce în ce mai mulți oameni pentru care cartea nu mai e necesară. Educația și cunoașterea și-au pierdut din importanță. Tupeul ține loc de orice, îți asigură un loc mai în față pe drumul spre succes. Sau succesuri, că oamenii au ambiții mari. 
     Și atât îți trebuie să pornești pe acest drum pe bicicletă. Imediat ti calcî unu' cu jipu'. Sigur un mare bos, bazat și frezat, cel mai probabil agramat. Să te ții bine de ghidon, că te dă jos curentul dintre urechile lui când deschide gura! Săracule!

Cartea mea preferată