Anul ăsta am depășit numărul de postări din cel mai bun an al meu. Motivul exact al acestei pofte de scris vine din subconștientul sufocat de grijile zilnice și dornic de zbor fără prafuri la decolare. Așa că pun pe foi tot ce pot debita, aplicând filtre pentru înjurături și greșeli gramaticale. Din păcate, nu am reușit să programez filtrul pentru aberații, așa că o să mai aveți parte de ceva derapaje, chiar de nu e gheață.
Azi, după o super-vacanță la munte, am revenit pe drum și pe strava. Ce frig, ce ploaie, ce mizerie, ce vânt?! Bicicletă scria pe mine de când am plecat din Bran. Parcă eram în transă, cu ochelarii de VR, rupt de mediu. Dar, cumva, realitatea aia virtuală din căpocul meu nu a reușit să îmi țină de cald și am ajuns acasă cu mai puține dește la picioare. Friguț, conașule! Dar am băgat 50 de km la teșcherea, ce mai contează câteva degete în minus! Hai cu încălzirea globală, micuților!
Nu mai zic că m-am făcut ca un mega-porc, dar bicicleta a îndurat cu stoicism cravașarea vântului umed și rece. Parcă era și păcat să treacă iarna fără să bifez o tură murdară pe asfalt cu ceva degerături la toate extremitățile! După câteva zile pe trainer, alt gust au pedalele asezonate cu vânticel olandez stropit cu ploicică englezească. Primește-le, Doamne, și p-astea!
 |
| Unde mă duc eu nu e nimeni |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu