Dorința de a avea o bicicletă mi-a fost insuflată de prietenul Cristi Filipescu, un tip aparent obișnuit, pe care l-am cunoscut într-o seară de iunie, pe ruta București - Târgoviște. Din vorbă în vorbă am ajuns să discutăm despre biciclete, mi-a povestit el cât de mult îi place să meargă si, mai ales, cât de mult ii place să participe la concursuri. Eu, la venerabila vârsta de treij' de ani si un pic, mai aveam o oarecare idee despre ce înseamnă competițiile sportive din perioada școlii generale și a liceului când făceam parte din diferite echipe sportive cu care am participat la competiții. Brusc, m-a făcut curios. Adică eu, la vârsta mea, să redescopăr acel fior care îți blochează plămânii și îți strânge stomacul ca pe o minge de fotbal din care scoți brusc aerul? Acel fior care te face să uiți cine ești, unde ești, cu cine ești? Acel fior care te transformă în alt om, care scoate la iveala o parte mai întunecată a eului și te face să calci pe cap rudele, prietenii si vecinii, doar pentru a fi primul?! Ooooo, daaaaa! Vreau și eu să trăiesc asta!
Și m-am îmbolnăvit iremediabil de microbul denumit simplu: bicla. Un mijloc de transport sau recreere, o plăcere inocentă în mâinile unui copil, o bucată de fier ajutată de două cercuri cromate cu ceva cauciuc pe margini. Un obiect aparent inofensiv, dar care utilizat în scopuri mai puțin civile poate deveni o arma letala folosita pe campul de lupta plin de noroi si catarari unde oameni obisnuiti devin dusmani de moarte pe care ii vrei invinsi. O astfel de arma vreau si eu!
Si au inceput cautarile. Aici, discutia e ampla, dar eu am sintetizat-o foarte simplu. Sunt multi care ma intreaba ce bicicleta sa isi cumpere. Prima intrebare pe care le-o pun este nu "ce buget au", asa cum se asteapta cei mai multi dintre ei, ci "ce vrei sa faci cu ea". Simplu. Asa ca am tot citit, m-am documentat cat de minutios am putut eu, pe forum-uri si site-uri de specialitate. Eu stiam ca vreau o bicla pentru concursuri, asa ca sita a inceput sa cearna.
A doua intrebare la care trebuie sa ai raspunsul potrivit este "ce buget ai la dispozitie". Cum banii fug de mine ca dracul de tamaie, va dati seama ca bugetul meu nu avea conotatii gen "sky is the limit", dar nici nu am vrut sa ma zgarcesc.
A treia intrebare existentiala: sa fie noua (si mai slab echipata) sau la mana a doua, dar mai bine echipata? Raspunsul mi l-am dat singur: cu banii pentru o bicla seconda-hand cu componente de calitate nu poti lua decat un Rockrider(decathlon) cu o furca proasta si echipare potrivita plimbarilor in parc in ritm de varsta a treia. Deci, second sa fie, dar pregatita de tavaleala.
Cautarile mele s-au oprit pe Dirtbike.ro, un anunt cu un Cube LTD, echipat decent, la 450 euro, al unui tip din Orastie. Am sunat, am stabilit sa ne auzim a doua zi, ca trebuia sa fac rost de bani. De dimineata, il sun, omu' nu raspunde. Zic sa il mai las un pic. Dar ma frigeau degetele, aveam banii, trebuia sa imi iau bicla. Ma enervez, caut alt anunt. Tot pe Dirtbike.ro. Tot un Cube LTD, pe la Iasi. Pret 2000 ron, cam la fel cu cel de la Orastie. Sun, un baiat de vreo 20 de ani, lucra la kerobike in Iasi si dorea sa isi cumpere motor si avea nevoie de bani. Negociem 1935 cu transport inclus si "batem palma". In pret mai intra si service complet furca, frane si camasi plus cabluri. Zic ca e ok. A urmat sms la Orastie si telefon ulterior pentru a anunta omul ca mi-am gasit alta bicla. No problemo. Asta era pe 06.09.2012.
Sambata, 08.09.2012, vine mult asteptatul telefon de la fancourier cum ca ma cauta un pachet. Partieeeeeeeeeeeeeeeee! Imi sfaraie picioarele. Achit fara sa numar banii, iau cutia in primire si am parte de primul shoc: prin cutie iesea in afara un colt din sa care era cam rupt. Stiam de problema, dar parca nu asta era prima imagine pe care o doream. Tata se cam dezumflase. Nu desfac cutia decat acasa la bunicii mei, la Gaesti. Aici gasesc bicla pe bucati, roti scoase, sa plus alte chestii pe care mi le pusese vanzatorul in cutie. Mi-a mai venit inima la loc cand am vazut ca ies toate la numar si am inceput sa montez bicla impreuna cu prietenul meu Florin pe care il stiu de aproape 30 de ani si care a dorit sa imi impartaseasca bucuria. Ma simteam ca un copil in preajma bradului de Craciun. In scurt timp, visul meu a devenit realitate:
 |
| My mistress |
In trei cuvinte: SU-PER-BA.
Nu pot să-ţi urez decât... La mai multe! Sau, mă rog, îţi doresc să o ai şi pe a treia cât mai curând posibil! Specialized Roubaix.
RăspundețiȘtergereVezi că prietenii ţin minte?
Da, Razvan, multumesc frumos pt urari. Datorita tie a aparut acest blog, si iti multumesc. Cat despre alta bicla, pauza. Deocamdata ma concentrez pe mtb, dar nu se stie niciodata ce iti rezerva vittorul... :)
RăspundețiȘtergereAlta zi de supervara de neuitat...era interesanta si poza cu bikla naked strigand din mormanul de suruburi, roti si pedale proaspat venita in lumea ta "bogdanele repara-ma si voi fi calutul tau inaripat"
RăspundețiȘtergereBah, pai nu mai ai poza, ca eu am cautat-o, e posibil sa fi ramas in laptopul vechi care s-a built. Ia da un search prin memoriile tale, si o pun aici, la loc de cinste. Arata frumos cutia cu bicla desfacuta, gata de montaj!
RăspundețiȘtergere