Cele mai tari 9 scuze când îți cade pianul

     Am tot căutat prin amintirile mele auditive și m-am documentat și pe net, nu foarte mult, motive invocate de cei mai mulți dintre noi atunci când nu prea sunt watt-i in pedale. Am râs mult pentru că pe unele le-am auzit la ture sau curse, dar unele au fost folosite și de mine, mai ales că acum sunt operat și scuzat. 😁😁😁 Bine, bine, oricum sufăr de strava-importanță și îmi place să îmi văd numele sus pe board indiferent de condiții, dar asta e altă poveste.

     Nu știu dacă să le impart pe categorii, cele mai veridice sau cele mai jalnice, că poate se supără lumea. Așa că o să enumăr câteva și o să le comentez, că atât poci.

     Prima și cea mai folosită e "nu am dormit bine aseară". Cam fumată, încă se mai aude pe la ture. Plus că dacă ai copii, ești scuzat. Clar ai schimbat scutece și ai plimbat biberoane. Dacă din greșeală scoți din buzunar și o bavețică, clar ești crezut!

     Apoi avem povestea cu genunchiul stâng sau drept, nu contează, important e că te înțeapă mai ales pe urcări și d-aia o lași mai moale. Aici e cam delicată treaba, că dacă te plângi de mai mult de 2 ori și nu mergi la doctor, nu te mai crede nimeni. Dar o poți drege că e ceva genetic și nu există remediu. La cât de priceput sunt la genecologie, habar n-am dacă are logică partea cu genele.

     La egalitate avem o zi proastă și antrenamentul prea intens sau prea puțin. Ambele scuze merg scoase din joben în primăvară sau în toamnă, altfel, în vară folosește-o pe aia cu somnul puțin și prost. În zilele noastre, băietii care merg bine și se antrenează cu scopuri clare nu prea au cum să folosească scuza asta, cam știm unii despre alții de pe strava cum ne mișcăm și ne păcălim greu. Sau mai greu, acuma, nah, depinde și ce abilități de aburitor ai! 😉

     De asemeni, o scuză veridică e legată de mâncare. "Barosane, am băgat prea multe pateuri înainte de tură!" sau "am rupt grătarul ieri și încă n-am îngrășat gazonul". Eu am testat mâncarea multă înainte de tură și aș crede pe cineva cu așa o scuză. Însă e bine să ții cont de asta în timpul turei, să nu te dai de gol dacă ți se face foame prea repede!

     O alta scuză simpatică foc e aia cu "eu merg la curse să mă distrez"! I-auzi, ia! Păi, măi dragă kom hunter, ce mai cați acilișea, că noi am venit să ne întrecem, nicidecum să facem poze! Eu unul nu aș folosi asta decât ca să caut motiv de ceartă în pluton! La curse mergi să rupi fâșul, indiferent de rezultat, asa că lasă deoparte scuza asta! Bagă din celelalte, să fii mai bazat!

     Eu știu că am folosit-o p-aia cu ziua proastă, antrenament prea mult, desigur, și cred că am zis ceva și de somn puțin. Dar am timp să trec prin toate! Acum folosesc la greu partea cu operația și indicațiile doctorului, și ce dacă îmi vede lumea activitățile de pe strava, zic și eu că era vânt de spate mereu! Ceea ce e și foarte adevărat, cumva doar așa mai iau și eu coronițe! 😀😀😀😀
     O scuză pe care nu am auzit-o la alții, dar am folosit-o pentru mine ca să îmi acopar rușinea că nu merg bine la contratimp e că nu am conformația ideală, mai ales în zona umerilor, pentru a fi foarte rapid în poziția aero. De parcă eram lat cât Hulk, când era maxim de nervos! Jalnic!
     Hai că era să uit cea mai valabilă dar regretabilă scuză: pe ture plate să zici că ești mai mult cățărător și la munte să zici că de fapt ai conformație de clasice și rupi tot pe plat. Muicăăăăăăă, pârâie bazonul de atâta râs, zău așa! 

     Sigur că mai sunt și alte scuze, dar astea mi s-au parut cele mai folosite și mai ușor de reținut pentru ture viitoare! Noi să fim sănătoși și pentru asta nu ne trebuie scuze! Mai multe decât avem deja, desigur!

Atenție, cad watt-i!

Ce bicicletă să îmi iau?

     Știu că mulți dintre voi au deja o biclă, dar am zis să încerc să atrag și dintre cei care nu bănănăie încă pe 2 roate. E greu să convingi pe cineva să înceapă să meargă pe bicicletă chiar și cu motive bine intemeiate, dar eu zic că e și mai greu să convingi pe cineva să aleagă un anumit tip de bicicletă sau o anumită marcă. Plus că mi se pare și cea mai mare idioțenie să convingi pe cineva să îi placă ceva. Cel mai bine e să lași omul să aleagă, dar îl poți ajuta să fie cât mai sigur că alegerea făcută va fi cel mai aproape de ceea ce își dorește.

     Răspunsul la întrebarea "ce bicicletă să îmi iau?" ar fi foarte simplu. Ia-ți ce-ți place! Dar, ca de obicei, viața nu e așa de simplă, deci nici această alegere nu va fi facilă. Eu mi-aș lua bicla ce îmi place și aș vedea pe urmă cât de potrivită e pentru ce am eu de făcut. Dar așa gândește unul care are în plan să cumpere mai multe bicle. Atunci chiar e simplu să răspunzi, că ți le cumperi de toate felurile, în pana mea! 

     Cel mai greu e însă când ai de ales una singură. Din cauza constrângerilor financiare sau locative, s-ar putea să trebuiască să te decizi asupra unei singure biciclete. Iartă-mă, nu știu cum e, am bicle din mai multe categorii și nu am "ocazia" de a alege. Dar să zicem că mă mut la garsonieră și tre' să aleg una. Să-mi trag palme, păi ce faci, meștere, parcă eu trebuia să par deștept în cap, de unde să găsesc soluția!? Hai să încerc!

     Prima oară eu m-aș gândi cât de mare e bugetul. Sau de mic, acuma, nah! Eu am făcut rată pentru a treia biclă, că nu aveam cașul la îndemână. Nu-i bai, mai știu câțiva nebuni cu credit la biclă! Bine că nu se dau pe 30 de ani pentru nevoie personale, că îmi luam biclă de aur! 😁😁😁😁

     Bugetul calculat, acum să vedem categoria de bicicletă. Vrei navetă la serviciu, avem una. Vrei mtb? Avem și d-alea. Gravel? Acuș! Curse de șosea și furat kom-uri pe strava? Găsim cursiera potrivită. Nu mai zic că am văzut oameni cu mtb care pun roți de șosea și merg și ei cu peste 30 la oră pe asfalt. Au apărut acum tot felul de modele care permit adaptări, pui gume mai late și mergi și pe drumuri proaste, sau chiar prin pădure. Dar faci concesii. Nu poti aero cu confort, nici rezistență cu greutatea unui fulg. Fii serios, acceptă că nu le poti avea pe toate la un loc. E adevărat că sunt anumite modele denumite "all-rounder", dar nici alea nu acopera toate dezideratele. Limitează căutarea punându-ți întrebări legate de unde vrei să mergi și cum.

     Te-ai hotărat că vrei să mergi la șosea!? Bun. Bugetul te va obliga acum la tipul de material al cadrului, carbon sau aluminiu (titan, cineva!?). Vrei confort, bagi aluminiu. Vrei sportivitate și reactivitate? Carbonul e de preferat. La mtb sau gravel, lumea nu e atât de pretențioasă cu greutatea și alege aluminiu că e mai ieftin și oricum e competitiv. 

     Echiparea e ușor de ales, bugetul pe primul loc, apoi fiabilitatea, greutatea, reclama. Și aici faci concesii, că așa merge treaba. Nu poate fi bun și ieftin, doar ok. Nu zic în schimb nici să fie cel mai scump, că nu e neaparat cel mai bun. Dar de obicei, ce e scump, e bun sau foarte bun. Normal că vor fi și păreri diferite, dar permiteți-mi să o am și eu pe a mea, că doar nu faceți voi ce zic eu! 👳

     Avem bicla, avem echiparea. Bugetul îl avem. Mai e o întrebare, poate unii și-o vor pune: nou sau second? Posibil să fi trebuit să fie a doua întrebare, că atunci, se shimbă lucrurile. La second, poți alege un carbon la preț de aluminiu nou, echipare de top la preț de mediu sau începător. E foarte atrăgătoare oferta de SH dar prezintă riscuri, nu știi cine și cum a mers cu bicicleta aia, nu ai garanție decât vreo 6 luni cred, în cel mai fericit caz (pe afară am vazut la noi, nu știu deocamdată). Plus că dacă e furată, rămâi cu buza (dez)umflată.

     Pfoaaa, am recitit articolul ca să văd ce mai e de pus și am realizat că e ceața completă, nu ajută pe nimeni concret să aleagă ceva. Ideea e că discuția e un pic mai amplă de atât, gustul cumpărătorului decide alegerea, dar cred că poți oferi un sfat de bun-simț cuiva care chiar nu știe despre ce e vorba când cumpără prima bicicletă. La mine a fost foarte simplu, prima bicicletă a fost cumva ce am găsit lângă mine, la un prieten, așa că nu am documentat procesul cum am făcut la a doua bicicletă, când am ales ceva mai în temă.

     Sunt mulți colegi bicicliști care aleg doar cu sufletul, și îi apreciez, chiar dacă unii au 90 de kile și se uită să își cumpere bicle foarte ușoare, deși nu îi ajută prea mult. Eu nu mai judec, fiecare e liber, să moară gura lumii!

     Tu cum ai ales? Cum ai răspunde la întrebarea "eu ce bicicletă să îmi iau?"?

Bicla lu' tata

Lecții de viață (II)

     Am fost dimineață la grădiniță pe o ceață deasă și nu am putut să nu observ mulți idioți de șoferi care nu aprindeau nici măcar pozițiile, nu mai zic faruri și stopuri de ceață. La naiba, păi de la ăștia să mă aștept eu să mă respecte atunci când merg cu bicicleta? Fac pariu că ăștia merg noaptea cu proiectoarele aprinse prin oraș deși nu e picătură de ceață! Să vă chiș în freză, băi inculturiștilor! Și bag aici și doamnele care își iau permis ca să încurce traficul.

     De când merg cu bicicleta pe străzile patriei am învățat multe lucruri. În primul rând, să mă protejez, dar deja am vorbit despre asta aici. O să vă împărtășesc, chiar dacă nu a cerut nimeni, părerea mea despre abordarea idioților în trafic. Și nu numai.

      Nu există tură la care să nu mă enerveze cel puțin un idiot. Chiar și la pădure e unul, eu. 😀 Mă rog, ideea e că nu ai cum să mergi cu trotineta fără să te calce un oarecare pe bătături. Eu mă enervez, gesticulez, dacă îmi pune viața în pericol vorbesc cu moartea mă-sii, îi arăt manichiura degetului mijlociu și îi urez doar de bine. Dar am observat că nu îmi face bine și nici nu obțin altceva decât stres și vene crăpate. Orice ai face, orice ai zice, nu îi educi pe idioți, nu îi schimbi. Poate într-o zi o și iei pe coajă de la un gealat multi-colorat. Deci, ce e de făcut?! Bruce Lee nu sunt(em), pistol nu avem (încă), la naiba cu toți! 

       Singura idee care mi-a venit la neuron și pe care am testat-o de vreo 7 ani încoace e să înjur în gând și să nu mă mai gândesc la idiotul care era să îmi strice ziua. Mă concentrez pe tura mea, pe traseu, sunt atent la mediul înconjurător și îmi schimb starea de spirit. Și am observat că mă ajută și atunci când conduc.

     Dacă înainte eram efervescent și tembel, fiind în stare să calc oameni aiurea sau să fac vreo bombă, acum sunt caaaalm, evit idioții care depășesc aiurea sau îmi taie fața fără să mă enervez, încerc să anticipez enervarea și prin acțiuni concrete de evitare a stărilor încordate. Nu mai dau "UE" oricum, oricui, sunt mai selectiv. Normal că nu îmi iese de fiecare dată, dar am realizat că eu dețin cheia stării mele de bine. Nu poți evita lumea, nu poți ignora gunoiul de pe jos, dar nici nu rezolvi nimic dacă iei atitudine și te cerți cu lumea. Că proștii tot vor fi nesimțiți, vor arunca gunoi pe jos și vor parca pe locul pentru handicapați sau în față la "lidel".

     Chiar stăteam de vorbă cu Liviu despre asta și mi-am dat seama că suntem mulți deranjați de gunoaiele societații, si degeaba luăm atitudine, poate doar luăm bătaie. Oare de ce idioții ăia nu se poartă la fel și în afară!? Pentru că iau amendă, de-aia. Nu e vorba de altceva. Dacă ar avea cine să deie niște amenzi și la noi, să vezi ce curat ar fi pe străzi, să vezi ce stau bizonii la semafor sau parchează regulamentar. Până atunci, eu încerc să dau "ignore" la prostie și îmi văd de ale mele, deși am cam obosit să "nu văd" gunoaiele din jurul meu... Hai emigrare!

Legende urbane