Am fost dimineață la grădiniță pe o ceață deasă și nu am putut să nu observ mulți idioți de șoferi care nu aprindeau nici măcar pozițiile, nu mai zic faruri și stopuri de ceață. La naiba, păi de la ăștia să mă aștept eu să mă respecte atunci când merg cu bicicleta? Fac pariu că ăștia merg noaptea cu proiectoarele aprinse prin oraș deși nu e picătură de ceață! Să vă chiș în freză, băi inculturiștilor! Și bag aici și doamnele care își iau permis ca să încurce traficul.
De când merg cu bicicleta pe străzile patriei am învățat multe lucruri. În primul rând, să mă protejez, dar deja am vorbit despre asta aici. O să vă împărtășesc, chiar dacă nu a cerut nimeni, părerea mea despre abordarea idioților în trafic. Și nu numai.
Nu există tură la care să nu mă enerveze cel puțin un idiot. Chiar și la pădure e unul, eu. 😀 Mă rog, ideea e că nu ai cum să mergi cu trotineta fără să te calce un oarecare pe bătături. Eu mă enervez, gesticulez, dacă îmi pune viața în pericol vorbesc cu moartea mă-sii, îi arăt manichiura degetului mijlociu și îi urez doar de bine. Dar am observat că nu îmi face bine și nici nu obțin altceva decât stres și vene crăpate. Orice ai face, orice ai zice, nu îi educi pe idioți, nu îi schimbi. Poate într-o zi o și iei pe coajă de la un gealat multi-colorat. Deci, ce e de făcut?! Bruce Lee nu sunt(em), pistol nu avem (încă), la naiba cu toți!
Singura idee care mi-a venit la neuron și pe care am testat-o de vreo 7 ani încoace e să înjur în gând și să nu mă mai gândesc la idiotul care era să îmi strice ziua. Mă concentrez pe tura mea, pe traseu, sunt atent la mediul înconjurător și îmi schimb starea de spirit. Și am observat că mă ajută și atunci când conduc.
Dacă înainte eram efervescent și tembel, fiind în stare să calc oameni aiurea sau să fac vreo bombă, acum sunt caaaalm, evit idioții care depășesc aiurea sau îmi taie fața fără să mă enervez, încerc să anticipez enervarea și prin acțiuni concrete de evitare a stărilor încordate. Nu mai dau "UE" oricum, oricui, sunt mai selectiv. Normal că nu îmi iese de fiecare dată, dar am realizat că eu dețin cheia stării mele de bine. Nu poți evita lumea, nu poți ignora gunoiul de pe jos, dar nici nu rezolvi nimic dacă iei atitudine și te cerți cu lumea. Că proștii tot vor fi nesimțiți, vor arunca gunoi pe jos și vor parca pe locul pentru handicapați sau în față la "lidel".
Chiar stăteam de vorbă cu Liviu despre asta și mi-am dat seama că suntem mulți deranjați de gunoaiele societații, si degeaba luăm atitudine, poate doar luăm bătaie. Oare de ce idioții ăia nu se poartă la fel și în afară!? Pentru că iau amendă, de-aia. Nu e vorba de altceva. Dacă ar avea cine să deie niște amenzi și la noi, să vezi ce curat ar fi pe străzi, să vezi ce stau bizonii la semafor sau parchează regulamentar. Până atunci, eu încerc să dau "ignore" la prostie și îmi văd de ale mele, deși am cam obosit să "nu văd" gunoaiele din jurul meu... Hai emigrare!
 |
| Legende urbane |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu