5 motive pentru care ai putea să nu mergi cu bicicleta la muncă

     Niiii la el, păi parcă trebuia să promovezi mersul pe bicicletă, nu să-l combați! Hooo, briee, că nu m-a plătit nimeni, încă, să arunc cu piuneze pe pistele visate, nu laud Zeul conservă ca aici, la naiba! Vreau doar să prezint și partea mai puțin distractivă a ciclismului de navetist. De aici și titlul. Nu știu cum funcționează psihologia inversă, eu sunt pe tratament medicamentos și zburd cu rețete în regulă. Și vorbesc și din experiențe proprii, nu doar din auzite.

    Pe primul loc, Mama Natură. Sau când îi dă cu fulgere și tunete, Muma Natură. Rareori se întâmplă să ajungi perfect uscat la birou, ori te plouă ori e cald și transpiri. Plus că dacă ai ghiozdan, garantat ești ud. Am pățit-o de atâtea ori, dar doar pentru că aveam o pornăciune de single-speed fără portbagaj sau genți laterale. Sărăkie! Clar că poți combate efectele adverse ale vremii, cu haine potrivite și un duș la serviciu, echipare completă a bicicletei sau un motoraș electric. Fără duș la birou, eu am abuzat de toaleta persoanelor cu dizabilități. Am o scuză.
     Pe doi avem riscul de furt. Din păcate, la noi se mai și fură bicle, nu doar se vând bicle furate, ce să vezi! Nu am pățit dar știu oameni lăsați pe jos. Nasoală fază. Soluții sunt mai multe: iei bicla în birou, pază la rastel, parcare închisă. Eu cu single-speed, de multe ori murdar, nu prea aveam emoții d-astea, dar altă biclă nu am lăsat niciodată afară, indiferent de încuietoare.

     Pe locul trei vine partea mecanică. Cel mai nasol e când te mai și grăbești și faci pană. Dar nu orice pană, că aia se face în 10 minute max. D-aia cu bubuitură și cauciuc tăiat. Plus Muma Natură spumoasă și ploioasă. La Tărtășești! Să trăiești, Mancuso! Luni dimineață, ploaie, eu ud pân' la oo, plus ghiozdan și biclă. Cine să mă ia la ocazie în halul ăsta?! Frate, 3 minute am stat, o dubă m-a dus până la un metrou. Aici, Gardianul stelar a zis că e oră de vârf și nu poți cu bicla. Desfac roțile și le leg pe ghiozdan, iau cadrul în mână și am trecut. 1-0 pentru optișpe ani de școală.
     Pe patru aș trece pericolele din trafic, că pleci spre Pipera și ajungi în garsonieră la Ghencea, din cauza vreunei tute grăbite, dar am dezbătut deja subiectul și suntem de partea corectă a baricadei, știm reguli de circulație, știm să ne ferim, deci nu murim. Deloc.
     Mai erau motive, legate de costuri, că nu e deloc ieftin să faci naveta cu bicicleta, dar aici eu zic că depinde de fiecare cum se organizează și ce pretenții are. Poți să o arzi low budget fără să rămâi în drum, dacă ai minimum de cunoștințe și investești niște timp în întreținere.
     Cineva se mai plângea că nu prea poți schimba programul, dacă nu trăiești într-un oraș prietenos cu bicicliștii, că nu prea poți lăsa bicla oriunde. La naiba, nu o lași nicăieri și tot programul îl faci plecând de la ideea asta. Gata, am rezolvat dilema!
     Vaaaaai, și la final am păstrat idioțenia supremă! Cine merge cu bicicleta la muncă e socialist, că doar europenii sunt toți socialiști, deci nașpa. Cum să mergi la birou la corporație cu un mijloc de transport "roșu"?! Nu prea pot combate așa o "ideologie de dreapta" decât cu o înjurătură, dar o țin pentru mine. Tot aici aș include și tâmpenia că nu ții la imaginea ta dacă mergi la birou pe bicicletă, în costum. Eu cred că ieși mai șifonat după 2 ore în Passat decât după 30 de minute pe Pegas.
     Hai că n-am aberat prea mult nici azi. Să fie navetă pe bicicletă, zic! Fiat lux.

Adevărata față a navetei cu bicicleta

Cele mai tari 9 scuze când îți cade pianul

     Am tot căutat prin amintirile mele auditive și m-am documentat și pe net, nu foarte mult, motive invocate de cei mai mulți dintre noi atunci când nu prea sunt watt-i in pedale. Am râs mult pentru că pe unele le-am auzit la ture sau curse, dar unele au fost folosite și de mine, mai ales că acum sunt operat și scuzat. 😁😁😁 Bine, bine, oricum sufăr de strava-importanță și îmi place să îmi văd numele sus pe board indiferent de condiții, dar asta e altă poveste.

     Nu știu dacă să le impart pe categorii, cele mai veridice sau cele mai jalnice, că poate se supără lumea. Așa că o să enumăr câteva și o să le comentez, că atât poci.

     Prima și cea mai folosită e "nu am dormit bine aseară". Cam fumată, încă se mai aude pe la ture. Plus că dacă ai copii, ești scuzat. Clar ai schimbat scutece și ai plimbat biberoane. Dacă din greșeală scoți din buzunar și o bavețică, clar ești crezut!

     Apoi avem povestea cu genunchiul stâng sau drept, nu contează, important e că te înțeapă mai ales pe urcări și d-aia o lași mai moale. Aici e cam delicată treaba, că dacă te plângi de mai mult de 2 ori și nu mergi la doctor, nu te mai crede nimeni. Dar o poți drege că e ceva genetic și nu există remediu. La cât de priceput sunt la genecologie, habar n-am dacă are logică partea cu genele.

     La egalitate avem o zi proastă și antrenamentul prea intens sau prea puțin. Ambele scuze merg scoase din joben în primăvară sau în toamnă, altfel, în vară folosește-o pe aia cu somnul puțin și prost. În zilele noastre, băietii care merg bine și se antrenează cu scopuri clare nu prea au cum să folosească scuza asta, cam știm unii despre alții de pe strava cum ne mișcăm și ne păcălim greu. Sau mai greu, acuma, nah, depinde și ce abilități de aburitor ai! 😉

     De asemeni, o scuză veridică e legată de mâncare. "Barosane, am băgat prea multe pateuri înainte de tură!" sau "am rupt grătarul ieri și încă n-am îngrășat gazonul". Eu am testat mâncarea multă înainte de tură și aș crede pe cineva cu așa o scuză. Însă e bine să ții cont de asta în timpul turei, să nu te dai de gol dacă ți se face foame prea repede!

     O alta scuză simpatică foc e aia cu "eu merg la curse să mă distrez"! I-auzi, ia! Păi, măi dragă kom hunter, ce mai cați acilișea, că noi am venit să ne întrecem, nicidecum să facem poze! Eu unul nu aș folosi asta decât ca să caut motiv de ceartă în pluton! La curse mergi să rupi fâșul, indiferent de rezultat, asa că lasă deoparte scuza asta! Bagă din celelalte, să fii mai bazat!

     Eu știu că am folosit-o p-aia cu ziua proastă, antrenament prea mult, desigur, și cred că am zis ceva și de somn puțin. Dar am timp să trec prin toate! Acum folosesc la greu partea cu operația și indicațiile doctorului, și ce dacă îmi vede lumea activitățile de pe strava, zic și eu că era vânt de spate mereu! Ceea ce e și foarte adevărat, cumva doar așa mai iau și eu coronițe! 😀😀😀😀
     O scuză pe care nu am auzit-o la alții, dar am folosit-o pentru mine ca să îmi acopar rușinea că nu merg bine la contratimp e că nu am conformația ideală, mai ales în zona umerilor, pentru a fi foarte rapid în poziția aero. De parcă eram lat cât Hulk, când era maxim de nervos! Jalnic!
     Hai că era să uit cea mai valabilă dar regretabilă scuză: pe ture plate să zici că ești mai mult cățărător și la munte să zici că de fapt ai conformație de clasice și rupi tot pe plat. Muicăăăăăăă, pârâie bazonul de atâta râs, zău așa! 

     Sigur că mai sunt și alte scuze, dar astea mi s-au parut cele mai folosite și mai ușor de reținut pentru ture viitoare! Noi să fim sănătoși și pentru asta nu ne trebuie scuze! Mai multe decât avem deja, desigur!

Atenție, cad watt-i!

Ce bicicletă să îmi iau?

     Știu că mulți dintre voi au deja o biclă, dar am zis să încerc să atrag și dintre cei care nu bănănăie încă pe 2 roate. E greu să convingi pe cineva să înceapă să meargă pe bicicletă chiar și cu motive bine intemeiate, dar eu zic că e și mai greu să convingi pe cineva să aleagă un anumit tip de bicicletă sau o anumită marcă. Plus că mi se pare și cea mai mare idioțenie să convingi pe cineva să îi placă ceva. Cel mai bine e să lași omul să aleagă, dar îl poți ajuta să fie cât mai sigur că alegerea făcută va fi cel mai aproape de ceea ce își dorește.

     Răspunsul la întrebarea "ce bicicletă să îmi iau?" ar fi foarte simplu. Ia-ți ce-ți place! Dar, ca de obicei, viața nu e așa de simplă, deci nici această alegere nu va fi facilă. Eu mi-aș lua bicla ce îmi place și aș vedea pe urmă cât de potrivită e pentru ce am eu de făcut. Dar așa gândește unul care are în plan să cumpere mai multe bicle. Atunci chiar e simplu să răspunzi, că ți le cumperi de toate felurile, în pana mea! 

     Cel mai greu e însă când ai de ales una singură. Din cauza constrângerilor financiare sau locative, s-ar putea să trebuiască să te decizi asupra unei singure biciclete. Iartă-mă, nu știu cum e, am bicle din mai multe categorii și nu am "ocazia" de a alege. Dar să zicem că mă mut la garsonieră și tre' să aleg una. Să-mi trag palme, păi ce faci, meștere, parcă eu trebuia să par deștept în cap, de unde să găsesc soluția!? Hai să încerc!

     Prima oară eu m-aș gândi cât de mare e bugetul. Sau de mic, acuma, nah! Eu am făcut rată pentru a treia biclă, că nu aveam cașul la îndemână. Nu-i bai, mai știu câțiva nebuni cu credit la biclă! Bine că nu se dau pe 30 de ani pentru nevoie personale, că îmi luam biclă de aur! 😁😁😁😁

     Bugetul calculat, acum să vedem categoria de bicicletă. Vrei navetă la serviciu, avem una. Vrei mtb? Avem și d-alea. Gravel? Acuș! Curse de șosea și furat kom-uri pe strava? Găsim cursiera potrivită. Nu mai zic că am văzut oameni cu mtb care pun roți de șosea și merg și ei cu peste 30 la oră pe asfalt. Au apărut acum tot felul de modele care permit adaptări, pui gume mai late și mergi și pe drumuri proaste, sau chiar prin pădure. Dar faci concesii. Nu poti aero cu confort, nici rezistență cu greutatea unui fulg. Fii serios, acceptă că nu le poti avea pe toate la un loc. E adevărat că sunt anumite modele denumite "all-rounder", dar nici alea nu acopera toate dezideratele. Limitează căutarea punându-ți întrebări legate de unde vrei să mergi și cum.

     Te-ai hotărat că vrei să mergi la șosea!? Bun. Bugetul te va obliga acum la tipul de material al cadrului, carbon sau aluminiu (titan, cineva!?). Vrei confort, bagi aluminiu. Vrei sportivitate și reactivitate? Carbonul e de preferat. La mtb sau gravel, lumea nu e atât de pretențioasă cu greutatea și alege aluminiu că e mai ieftin și oricum e competitiv. 

     Echiparea e ușor de ales, bugetul pe primul loc, apoi fiabilitatea, greutatea, reclama. Și aici faci concesii, că așa merge treaba. Nu poate fi bun și ieftin, doar ok. Nu zic în schimb nici să fie cel mai scump, că nu e neaparat cel mai bun. Dar de obicei, ce e scump, e bun sau foarte bun. Normal că vor fi și păreri diferite, dar permiteți-mi să o am și eu pe a mea, că doar nu faceți voi ce zic eu! 👳

     Avem bicla, avem echiparea. Bugetul îl avem. Mai e o întrebare, poate unii și-o vor pune: nou sau second? Posibil să fi trebuit să fie a doua întrebare, că atunci, se shimbă lucrurile. La second, poți alege un carbon la preț de aluminiu nou, echipare de top la preț de mediu sau începător. E foarte atrăgătoare oferta de SH dar prezintă riscuri, nu știi cine și cum a mers cu bicicleta aia, nu ai garanție decât vreo 6 luni cred, în cel mai fericit caz (pe afară am vazut la noi, nu știu deocamdată). Plus că dacă e furată, rămâi cu buza (dez)umflată.

     Pfoaaa, am recitit articolul ca să văd ce mai e de pus și am realizat că e ceața completă, nu ajută pe nimeni concret să aleagă ceva. Ideea e că discuția e un pic mai amplă de atât, gustul cumpărătorului decide alegerea, dar cred că poți oferi un sfat de bun-simț cuiva care chiar nu știe despre ce e vorba când cumpără prima bicicletă. La mine a fost foarte simplu, prima bicicletă a fost cumva ce am găsit lângă mine, la un prieten, așa că nu am documentat procesul cum am făcut la a doua bicicletă, când am ales ceva mai în temă.

     Sunt mulți colegi bicicliști care aleg doar cu sufletul, și îi apreciez, chiar dacă unii au 90 de kile și se uită să își cumpere bicle foarte ușoare, deși nu îi ajută prea mult. Eu nu mai judec, fiecare e liber, să moară gura lumii!

     Tu cum ai ales? Cum ai răspunde la întrebarea "eu ce bicicletă să îmi iau?"?

Bicla lu' tata