Munca de acasă face piciorul frumos

     Bună dimineața, cititorule! Faptul că încă hălăduiești pe aceste pagini presupune că aberațiile mele nu te-au obosit de tot și mai duci câteva. Știu că toate au o limită, și știu că uneori pare că eu nu, că doar sunt un deosebit, dar și eu mă mai gândesc câteodată că nu pot alerga pe câmpiile verzi fără să mă mai temperez. Așa că mai montez câte un gard, câte o poartă, care să mai filtreze cumva debitul aberant. Dar nici nu pot să nu pun pe foaie ce mai gândesc în zilele obositoare, cam fără vlagă pe biclă, dar cu atâta agitație la cap. În drumul meu pe două roți am găsit de cuviință să analizez un pic situația mea.

     Acum ceva timp îmi doream să muncesc mai puțin și să petrec mai mult timp cu familia. Nu a ieșit partea cu munca, e la fel de multă dar mai ales mai stresantă. Dar a ieșit partea cu timpul și familia. O conjunctură favorabilă m-a ajutat să muncesc de acasă, cu mult înainte de a veni buba covid peste noi și să ne trimita pe toți la casele noastre sau ale băncilor, să executăm munca de acasă. Eu aveam deja multe luni bune de când încetasem să mai fac naveta zilnic la București și mai mult munceam de acasă (Târgoviște sau Moreni). În primul rând a fost timpul pe care l-am câștigat evitând naveta. Nu mai zic că acest timp înseamnă de fapt și bani (transport, mâncare), dar și efort si odihnă în același timp. Deci pe lângă faptul că am câștigat timp cu familia, care e cel mai prețios, am crescut și calitatea acestuia. Sigur că sunt și voci potrivnice, dar e fiecare cu prioritățile lui, nu stau aici să descriu sau să dezbat argumente pro sau contra, e treaba fiecăruia ce alege atât timp cât își asumă toate urmările alegerilor lui, fără să dea vina pe destin sau loto. Eu vă zic punctul meu de vedere, perspectiva mea asupra lucrurilor. Și ce dacă mă faci nebun, eu nu mă plâng de alegerea mea. Haha, tocmai am văzut niște imagini haioase despre munca de acasă și mi-am amintit de faptul că acasă poți munci în chiloți și pijamale toată ziua 😃😃😃😃 Asta argument pro munca de acasă!

    Și nu mă plâng deoarece pe lângă aspectele pozitive de mai sus, e și partea sportivă care are de beneficiat de pe urma muncii de acasă. Cele 2 sau 3 ore pierdute pe zi pentru navetă (stai chill că și dacă stai în București pierzi 2 ore pe zi pentru navetă) eu le pot consuma liniștit pe bicicletă. Am timp să îmi fac antrenamentele, uneori când fac pauză am timp să mai scriu inepții pe blog (clar fac prea multe pauze!), sau aloc timp pentru rezolvarea unor probleme administrative (a se citi facturi, cumpărături, nimicuri). Și pare că toată lumea din familia mea e câștigată. 

     Nu am cum să te conving de cele de mai sus dacă nu prezint și partea mai puțin placută, că îmi lipseste cafeaua de la birou pe care o beau cu Corneluș, sau discuțiile pe care le mai aveam la baraca lui Peșa, sau naveta la birou pe bicicleta cand mă întâlnesc cu Murariu și fugim pe DeNeu, dar zău dacă mai gasesc și alte chestii mai puțin plăcute cauzate de munca din casă. Era o glumă acum câteva luni: oare muncim de acasă sau locuim la birou? Dar nu mă stresez cu un răspuns. E adevărat că muncesc mai mult decât atunci când mergeam la birou, dar sunt și mai eficient, pentru că am ocazia să mă descotorosesc de gândurile încărcate de birou și mă pot bucura mai mult de timpul liber. Plus că am impresia că se întâmplă și mai multe lucruri când sunt acasă. chiar dacă ratez oportunități de carieră. Nu e de mine, să urce alții! Sunt mulțumit cu responsabilitățile prezente! Așa că e chef de pedală mai mult decât oricând, îmi permit chiar și să zic că azi nu am chef să ies, deși agenda e la fel de încărcată, parcă nu mai sunt așa presat de timp ca înainte. Sau poate că îmbătrânesc și nu mai realizez anumite lucruri, orice e posibil! Dar ideea e că per total, munca de acasă mă ajută să fiu mai sănătos fizic, antrenamentele pe bicicletă merg bine, gestionez mai bine timpul pe care îl petrec făcând ce îmi place, echilibrul muncă/timp liber e mult mai stabil. Corect, sunt și zile când muncesc mai puțin, dar și alte zile când stau până la 11 noaptea deși încep la 8 dimineața, dar le balansez. Și tot mă simt pe plus!

Să nu exagerăm!

Vorbe din pluton

     Amu' să vezi distracție! Am zis să mă ocup un pic și de alfabetul mersului în pluton, dar e ceva de muncă. Am căutat și pe net, dar e mai greu cu traducerea din engleză și o să încerc să fac anumite paralele cu ce știu și eu deja, ca un mini-veteran al mersului la șosea. Mai mult mini decât veteran, dar ăsta sunt eu, nu aveți altul. Sunt atât de mulți termeni folosiți, un fel de jargon al ciclismului, încât îmi va fi greu să aleg cele mai importante sau amuzante vorbe din pluton. Sunt sigur că pe multe deja le-ați auzit urmărind ciclism la tv, Ciocan e foarte generos în explicarea termenilor. Dar pentru că nu am decât o jumate obosită de neuron, în afară de "vânt de morcov", "trenuleț", "cotețar", "cade pianul" și "bunny hop", zău dacă mai știu și altele. Așa că merge copy/paste. Îmi dau seama că îți dai seama că fac pe victima, că doar mai știu și eu câteva alte exemple, dar îmi place să atrag mila ca un câine flămând în așteptarea unui os. Nici nu știu cum să le ordonez, alfabetic sau după numărul de pe tricou, sigur că o să ratez câteva, dar mea culpa, sunt pă tratament.

      "Vânt de morcov" e atunci când bate din lateral și oamenii se aliniază frumos din direcția vântului spre marginea cealaltă a drumului, încercând să se protejeze cât mai mult. Îi zice și mers în formă de echer (echelon), nu știu dacă îl traduc bine, dar ideea e că nu mai mergi fix în spatele celui din fața ta, ci pe laterala fără vânt, cu o juma' de roată mai în față decât dacă ai sta normal la plasă, fix în cauciuc. Dacă sunt mulți, fac o rotație la trenă ajungând în față prin partea ferită de vânt. Asta se cheamă "morișcă", nu mai fac alineat separat. Foarte spectaculos, cele mai tari curse au așa ceva, mai ales în primăvara belgiană, dar am avut și la campionatele mondiale de ciclism din Qatar în 2016, cursa aici. În engleză îi zice "echelon". 

     "Trenuleț" e termenul folosit pentru un șir de rutieri din aceeași echipă care are rolul de a conduce sprinterul echipei cât mai aproape de linia de finish, ca să consume cât mai puțină energie înainte de a lansa sprintul final. Cu cât mai multe vagoane are trenulețul, cu atât mai bine pentru sprinter. Unul câte unul, vagoanele trag de rup picioarele și apoi se dau la o parte. Când trenulețul e foarte puternic, e ca și cum sprinterul ar fi un atacant lăsat singur în fața portii goale. 

     "Cotețar" e termenul folosit pentru a-i identifica sau enerva pe cei care stau mereu la plasă, adică nu merg niciodata în față, sau foarte puțin. Italienii sunt considerați cei mai mari cotețari, deși spaniolul Alejandro Valverde pare că e cel mai mare dintre toți. Să fie el sanatos, câștigă atât de multe curse că nici nu mai contează cum o face, că doar nu păcălește pe nimeni, e doar tactică. În engleză sună frumos, elegant, "Wheel sucker", adică sugător de roată 😃😃

    Când "îți cade pianul", nu se aude vreo capodoperă cu mâzgălituri pe portativ sau vreo soprană reglându-și corzile vocale. Se aude jale maximă de la picioare! De cele mai multe ori se întâmplă pe o urcare după ce ai fost mare viteaz înainte și ai consumat resursele. Sau când tragi prea tare și rămâi fără energie, și scapi plutonul ca pe un săpun ud în baia comunală. Am trăit-o și eu la Panciu, la Velopower, am stat cu ăia buni (sau, mă rog, mai buni ca mine), și pe ultima urcare îi număram pe cei din plutonul meu când mă depășeau. Lovitură gravă la moral. Poate că nu am fost cotețar îndeajuns de bun, cine știe!?

     "A da distanță" e termenul folosit atunci când un rutier pierde plutonul din care făcea parte și îl priveste depărtându-se, el rămânând în urmă fără posibilitatea de a recupera. Eu zic că e un mod elegant de a spune că ești praf, dar ca un gentleman, le permiți celorlați să se departeze. Mare om, mare caracter! 😃😃😃

      Poate ai mai auzit prin comentarii despre "gregario". Nu, nu, nu e Gregorio Rizzo, e gregario, adică om muncitor, cu dor de ducă dar care trebuie să ducă doar pentru liderul echipei, muncește pentru el, îi cară uneori și bidoane de apă, poate îi mai dă și roata sau bicicleta dacă e nevoie urgentă. E omul care duce greul într-un tur de mai multe zile, nu prea câștigă etape sau curse, dar e unul din stâlpii echipei, de obicei e cam cel mai vechi din echipă, are experiență și e foarte docil în îndeplinirea strategiilor echipei. 

     "Musette" se citește "miu-zet" și vine de la punga cu bunătăți pe care o primesc cicliștii de la oamenii din echipă care stau pe marginea drumului și îi așteaptă. E mâncare acolo, e de băut, nimic suspect, că de multe ori se aruncă după ce rutierul își ia ce are nevoie, un gel sau un bidon. Încă nu am făcut rost de vreuna, dar e pe listă, sper să o prind într-un mare tur. Că prin Turul Romaniei nu am văzut să se folosească așa ceva. I-am zis pungă, dar e de fapt o sacoșică draguță pe care o atârni de gât până scoți tot din ea și apoi o arunci fanilor de pe margine să o aibă amintire.

    "Soigneur" nu e ăla de îți toarna vinul când ești pe biclă, e nenea care are grijă de tine pe traseu, îți dă bidoane cu apă și plasa cu mâncare, uneori stă cu roți de rezervă pe porțiuni de drum dificile, face masaj la tâmple și nu numai după zile grele, mai și gătește, mai și conduce mașina de asistență tehnică. E un fel de valet, care ajută cicliștii să se concentreze pe ciclism și să uite de restul problemelor. Eu credeam că e și mecanic, dar cică nu se suprapun, că șade rușine! Ete-teee, avem și pretenții amu!

     "A da ciocane" e atunci când mersul/pedalatul nu e lin, rotund, și pare că doar apeși pe pedale, mai ales când ești obosit și arunci toată greutatea pe apăsarea pedalei. După ce îți cade pianul, cam dai ciocane. Se poate să dai ciocane și dacă nu ai pedale SPD și atunci chiar nu ai cum să mergi rotund, că doar apeși. Și rupi genunchii, vărule, cum am făcut eu pe mtb cu adidașii de stradă. Un sărak! 

     "Grupetto" e ultimul grup într-o etapă, oamenii obosiți rămân în urmă și se grupează ca să le fie mai ușor la înaintare. I se mai spune și autobuz sau grupul vesel, că aici nimeni nu trage decât ca să ajungă în timpul de control la sfarșitul etapei și să nu fie descalificați. Văd amu' în Giro 2020 că se folosește "grupetto" și pentru un grup de rutieri, nu neapărat ultimul. Aștept o confirmare oficială de la domnul Ciocan, îl intreb la Pucioasa pe 18 octombrie la "The Wall".

     "A băga viteză în picioare" se referă la antrenamentele pe bicicletă în spatele unei motociclete sau mașini mici, care ajută ciclistul să ruleze cu viteze foarte mari, de obicei peste 50 kmh, fără să moară de la efort. Cică se obișnuiește creierul cu viteze ridicate și nu ți se mai pare că zbori când rulezi în pluton cu peste 50 la oră și te miri ca proasta-n targ. Am încercat și eu de câteva ori, dar tot ca proasta-n targ am rămas! Un tut!😃😃😃😃 În engleză îi zice motor pacing.

     "A lua roata cuiva" nu presupune vreun furt, încă. Doar că în momentul în care cineva atacă din pluton, cel care se ia după el zice că i-a luat roata, nu îl lasă să se depărteze. Se întâlnește mai ales la șosea, uneori și la ciclocross.

     "Evadare" se folosește pentru cel/cei care atacă din pluton și se depărtează, rulând undeva în fața plutonului. De obicei e alcătuit din rutierii echipelor care nu au șanse să câștige etapa la sprint sau nu pot lupta pentru clasamentul general. Așa că, pentru expunere media, atacă și stau în fața camerelor, până îi înhață plutonul. De cele mai multe ori, evadările sunt prinse de pluton înainte de finish, dar membrii evadărilor sunt lăudați și primesc premii de combativitate. 

     Am mai gasit "noodle arms" pentru ăia de folosesc brațele doar să țină furculița sau să se spele pe dinți. Nu am termen în română, traducerea fiind brațe de tăiței, dar ar fi un fel de somalez cu bicicletă. Fals plat e atunci când drumul urcă sau coboară fără a avea o pantă/rampă prea accentuată, dar se simte imediat la picioare. Pavate e termenul folosit pentru porțiuni de drum cu piatră cubică, foarte dificile de străbătut pe bicicletă, dar care fac deliciul curselor clasice, mai ales în Belgia. Mai e și mașina de spălat, din engleză, când încerci să stai în partea din față a plutonului, dar ești mestecat și scuipat spre spatele acestuia când încep mișcările de forță și atacurile și tu nu faci față. Și arăți ca o rufă după spălare!

     Hai că v-am plictisit și azi. Dacă nu ești tata, înseamnă că ai prea mult timp liber și de aia o arzi pe blogul cu talent! Hai ura și spor la bani! Că biciclete și sănătate avem aproape toți!

Cumva, tot modest am rămas...

Turul ciclist al Sibiului 2020

     A venit și vremea curselor live până la urmă. Am așteptat de ni s-au lungit urechile și nu numai, dar a venit ziua în care să vedem ceva nou la tv, care să ne aducă un pic de normalitate primordială, că de-acum, covid a devenit normalitatea nouă, la care ne adaptăm pedală dupa pedală. Că nu avem încotro. Cu sau fără mască, mergem în continuare cu bicicleta și ne bucurăm de viață. Încă sunt printre cei norocoși care nu au avut nicio legatură cu covid, deci mă pot stresa cu orice e legat de biciclete și ciclism. Doamne-ajută la toată lumea! Ideea e că trebuie să ne concentrăm pe latura pozitivă a vieții, și e așa de simplu când toate sunt bune și frumoase, mamă-mamă!😃😃😃E cel mai simplu de gândit pozitiv și de dat sfaturi când ești pe plus. Așa că mă bucur de această transmisie live de parcă nu există războaie în lume, foamete sau bube. Și nici nu e treaba mea să le rezolv. Ciclism să fie!

     Prin 2011 așa, pe seară, au zis niște băieți frumoși (și neapărat, deștepți) de pe le Sibiu că ar merge să organizeze ceva să promoveze zona aia de țară. Și cum să o facă mai bine dacă nu printr-o cursă de ciclism de șosea!? Și ca un făcut, în perioada aia nici nu se mai ținea Turul Ciclist al României. Așa că a devenit peste noapte cea mai importantă cursă de ciclism de la noi. Ete, na, pe bune!? Hai, gata cu miștoul, că e treabă serioasă. Deci avem deja câteva ediții la activ, oamenii știu ce au de făcut ca să iasă treaba bună. Și colac peste pupăză, mai vine și perioada asta cu Covid și sunt puține curse, asta ar fi cam prima de nivel înalt și ne trezim că vine lumea bună din World Tour. La un moment dat apăruse un zvon că vine și Matthiew van der Poel de o luase netul razna, dar până la urmă a fost doar un mare fâs. Totuși, echipele Bora Hansgrohe și Israel Start-up Nation sunt niște nume foarte mari care vor face această cursă mai importantă ca oricând. Brrr, deja am emoții! Cu un gust amar că nu pot fi acolo la Sibiu să îi văd, mă mulțumesc să urmăresc etapele pe net, pe facebook. Că la tv nu se înghesuie nimeni să transmită. Încă. Hai cu Turul Ciclist al Sibiului 2020.

Etapele turului

Prologul - joi 23 iulie 2020 - în centrul istoric al Sibiului

Etapa 1 – vineri 24 iulie  – se va desfășura pe ruta Sibiu – Sălişte – Cisnădie – Avrig – Cârţişoara – Bâlea Cascadă – cu sosirea la Bâlea Lac (2.034 m altitudine).

Etapa 2 – sâmbătă 25 iulie se va derula pe traseul Sibiu – Agnita – Cisnădie –Gura Râului – cu finish la Sibiu.

Etapele 3 și 4 au loc duminică 26 iulie. Noutatea acestei ediţii este contratimpul individual în urcare la Păltiniş (1.450 m altitudine), urmat de o etapă pe teren plat (Sibiu – Cisnădie – Poplaca – Sălişte – Cristian – Sibiu) cu finalul clasic al TCS, respectiv finishul în Piaţa Mare.

     Nebunia a început pe 23 iulie, cu un prolog în Sibiu. Un contratimp individual de circa 2.5 km pe străzile vechi ale oraşului. La startul etapei vremea era frumoasă, dar o super-furtună a lovit ciclismul in moalele schimbătorului şi a dat peste cap toate aşteptările. Aşa că primii plecaţi, pe urscat, au fost avantajaţi, unul dintre ei câştigând si prologul şi implicit tricoul galben: Nikodemus Holler de la echipa Team Bike Aid. Pe 2 şi 3 au venit polonezii Kacper Walkoviak şi Wojciech Sykala. Cel mai bine clasat român a fost Iustin Vaidian, componet al Echipei Naţionale a României.

     Pe 24 iulie, prima etapă, cu o urcare superbă şi grea la Bâlea Lac, distanţa 183 de km. Au fost câteva atacuri şi până la urmă s-a format o evadare din 6 rutieri, care au reuşit să stea în faţă până la urcarea spre Bâlea Lac. De aici, au început lucrurile importante, oamenii care vizau clasamentul general s-au depărtat uşor-uşor de restul plutonului. Și au rămas doar 3, 2 de la Bora şi unul de la Israel Startup. Ei au ajuns primii şi la finish, formând podiumul etapei: Gregor Muhlberger, Patrik Konrad (ambii de la Bora) şi italianul de la Israel, Matteo Badilatti. Valoarea lor fiind mult peste restul plutonului, ei ar urma să îşi dispute şi tricoul galben până la final. Primul român ajuns sus a fost Serghey Tvetcov, la 11 minute şi ceva de câstigător.

     Pe 25 iulie, pe o ploaie infernală, cicliștii au parcurs peste 180 de kilometri în cea de-a doua etapă a Turului Ciclist al Sibiului. Pascal Ackermann de la BORA-hansgrohe a trecut primul linia de finish, urmat de Rudy Barbier de la Israel Start-Up Nation / Israel Cycling Academy şi Riccardo Stacchiotti de la Vini Zabù - KTM. Felicitări și pentru Edi Grosu, care a fost la câțiva centimetri distanță de podium și a ocupat locul IV în această etapă. Ackermann s-a imbracat şi în galben. 

     Apoi avem etapa 3a, un contratimp individual în urcare cu finish la Paltiniş. Era să scriu "Paltinish" 😁😁😁😁 Aici, cățărătorii trebuie să iasă la rampă, dar sunt şi porțiuni unde e vânt de față, mai ales unde se termină padurea şi e loc deschis, aşa că e nevoie şi de ceva putere şi greutate. Din nou, aşteptăm echipele mari să rupă norma. Și aşa a fost. Bora prin Gregor Muhlberger a fost pe primul loc, la peste un minut de locul 2, Matteo Badilatti si din nou Bora pe 3 cu Patrik Konrad. Cel mai bun român a fost din nou Serghey, la aproape 2 minute de câştigător.

     Etapa 3b a fost ceva mai plată, cu plecare şi sosire în Sibiu, unde sprinterii vor fi la putere. Bora câştigă din nou prin Pascal Ackermann, pe doi tot Bora cu Michael Schwarzmann şi pe trei românul Eduard Grosu, foarte tare! Clasamentul general l-a pus pe primul loc şi in galben pe Gregor Muhlberger de la Bora, compatriotul şi coechipierul Patrik Konrad pe 2 şi pe 3 elvetianul (nu italianul) Matteo Badilatti. Foarte, dar foarte tare, a fost italianul Davide Revellin, care la 47 de ani a terminat pe 8 la general. Un bătrânel care aleargă de parcă are 20 şi ceva de ani, un suflet mare, nebun după ciclism, obsedat mai degrabă, care nu ştie să trăiască altfel decât prin şi pentru ciclism! Chapeau! Cel mai bun român a fost Sergey Tvetcov pe 28 la general, o performanță onorabilă, ținând cont de condiții şi competitori.

     Ediția asta e o nouă dovadă că orice situație care pare negativă are şi ceva pozitiv. Aşa că toată nebunia cu Covid a ajutat Turul Sibiului să primească la start 2 echipe de World Tour şi să atragă atenția întregii lumi. Faptul că organizatorii s-au ridicat la nivelul aşteptărilor e doar meritul lor, şi le mulțumim pentru tot efortul depus. Toți rutierii au apreciat organizarea şi măsurile de siguranță luate, nicio umbră de îndoială sau vreo virgulă nu pot fi aruncate la adresa lor! Respect! Mulțumim, Sibiu! Ne vedem la anul, în persoană!

Pozele sunt de pe facebook/Turul Ciclsit al Sibiului

Va dau si cateva link-uri:

https://www.facebook.com/TurulCiclistAlSibiului/videos/?ref=page_internal