Bună dimineața, cititorule! Faptul că încă hălăduiești pe aceste pagini presupune că aberațiile mele nu te-au obosit de tot și mai duci câteva. Știu că toate au o limită, și știu că uneori pare că eu nu, că doar sunt un deosebit, dar și eu mă mai gândesc câteodată că nu pot alerga pe câmpiile verzi fără să mă mai temperez. Așa că mai montez câte un gard, câte o poartă, care să mai filtreze cumva debitul aberant. Dar nici nu pot să nu pun pe foaie ce mai gândesc în zilele obositoare, cam fără vlagă pe biclă, dar cu atâta agitație la cap. În drumul meu pe două roți am găsit de cuviință să analizez un pic situația mea.
Acum ceva timp îmi doream să muncesc mai puțin și să petrec mai mult timp cu familia. Nu a ieșit partea cu munca, e la fel de multă dar mai ales mai stresantă. Dar a ieșit partea cu timpul și familia. O conjunctură favorabilă m-a ajutat să muncesc de acasă, cu mult înainte de a veni buba covid peste noi și să ne trimita pe toți la casele noastre sau ale băncilor, să executăm munca de acasă. Eu aveam deja multe luni bune de când încetasem să mai fac naveta zilnic la București și mai mult munceam de acasă (Târgoviște sau Moreni). În primul rând a fost timpul pe care l-am câștigat evitând naveta. Nu mai zic că acest timp înseamnă de fapt și bani (transport, mâncare), dar și efort si odihnă în același timp. Deci pe lângă faptul că am câștigat timp cu familia, care e cel mai prețios, am crescut și calitatea acestuia. Sigur că sunt și voci potrivnice, dar e fiecare cu prioritățile lui, nu stau aici să descriu sau să dezbat argumente pro sau contra, e treaba fiecăruia ce alege atât timp cât își asumă toate urmările alegerilor lui, fără să dea vina pe destin sau loto. Eu vă zic punctul meu de vedere, perspectiva mea asupra lucrurilor. Și ce dacă mă faci nebun, eu nu mă plâng de alegerea mea. Haha, tocmai am văzut niște imagini haioase despre munca de acasă și mi-am amintit de faptul că acasă poți munci în chiloți și pijamale toată ziua 😃😃😃😃 Asta argument pro munca de acasă!
Și nu mă plâng deoarece pe lângă aspectele pozitive de mai sus, e și partea sportivă care are de beneficiat de pe urma muncii de acasă. Cele 2 sau 3 ore pierdute pe zi pentru navetă (stai chill că și dacă stai în București pierzi 2 ore pe zi pentru navetă) eu le pot consuma liniștit pe bicicletă. Am timp să îmi fac antrenamentele, uneori când fac pauză am timp să mai scriu inepții pe blog (clar fac prea multe pauze!), sau aloc timp pentru rezolvarea unor probleme administrative (a se citi facturi, cumpărături, nimicuri). Și pare că toată lumea din familia mea e câștigată.
Nu am cum să te conving de cele de mai sus dacă nu prezint și partea mai puțin placută, că îmi lipseste cafeaua de la birou pe care o beau cu Corneluș, sau discuțiile pe care le mai aveam la baraca lui Peșa, sau naveta la birou pe bicicleta cand mă întâlnesc cu Murariu și fugim pe DeNeu, dar zău dacă mai gasesc și alte chestii mai puțin plăcute cauzate de munca din casă. Era o glumă acum câteva luni: oare muncim de acasă sau locuim la birou? Dar nu mă stresez cu un răspuns. E adevărat că muncesc mai mult decât atunci când mergeam la birou, dar sunt și mai eficient, pentru că am ocazia să mă descotorosesc de gândurile încărcate de birou și mă pot bucura mai mult de timpul liber. Plus că am impresia că se întâmplă și mai multe lucruri când sunt acasă. chiar dacă ratez oportunități de carieră. Nu e de mine, să urce alții! Sunt mulțumit cu responsabilitățile prezente! Așa că e chef de pedală mai mult decât oricând, îmi permit chiar și să zic că azi nu am chef să ies, deși agenda e la fel de încărcată, parcă nu mai sunt așa presat de timp ca înainte. Sau poate că îmbătrânesc și nu mai realizez anumite lucruri, orice e posibil! Dar ideea e că per total, munca de acasă mă ajută să fiu mai sănătos fizic, antrenamentele pe bicicletă merg bine, gestionez mai bine timpul pe care îl petrec făcând ce îmi place, echilibrul muncă/timp liber e mult mai stabil. Corect, sunt și zile când muncesc mai puțin, dar și alte zile când stau până la 11 noaptea deși încep la 8 dimineața, dar le balansez. Și tot mă simt pe plus!
 |
| Să nu exagerăm! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu