3 octombrie 2022

Scriitorul din mine 03.10.2022

    Eee, cine face pauză să ridice mâna! Cum adică "unde?", sus! Un weekend plin de activitate fizică nu a lăsat loc pentru nimic intelectual, cumva am fost pe pauză de cenușiu și m-am purtat ca o euglenă verde, am depus efort, am mâncat, am mers cu bicicleta și am suferit, am dormit și m-am refăcut. Nu prea am gândit.

    Dupa ce vineri am închis taraba noaptea, sâmbătă m-am chinuit să termin cursa de la Pucioasa și am ajuns acasă târziu, pe la 5, am băgat baie și mâncare și m-am relaxat la tv, fără niciun pic de inspirație. Cumva, era începutul pauzei mentale, că părea că am multe idei dar nici una nu era bună de pus pe hârtie. Cursa a fost nasolă și o să scriu detaliat despre ea. Probleme stomacale și ceva musculare și-au pus în gând să mă oprească. Pot spune că în viața mea nu mi-a facut abandonul o curte cu vilă și piscină și grădini de Versailles ca la cursa de sâmbătă. Încă de la prima urcare pe Sultanu am simțit că nu e cea mai bună zi, dar nu mă gândeam că va fi atât de rău. Dar am tras de mine, mi-am zis că nu de aia m-am înscris, știu ce înseamnă să abandonezi dar din motive tehnice, așa că fizicul trebuia învins. Și am reușit. Îmi venea să plâng la final de cât de bucuros am fost să termin în ciuda tuturor problemelor. Plus că nu am căzut sau nu am făcut pană, deci alte motive de bucurie.

    Duminică am avut treabă prin casă, ceva ordine și disciplină, ceva articole de citit și rezumate de ciclism pe net și niște emisiuni drăguțe pe la tv și a trecut weekendul. Copilul rămăsese la Moreni cu bunicii așa că am fost pe modul relax seara, fără stres, frate. 

    Azi m-am trezit cu chef de muncă dar cam fără inspirație de scris, și am zis să aștept să vina ea singurică, nu o mai forțez aiurea. Și a venit, am scris, am bifat și ziua asta. Urmează să găsesc timp și energie pentru articolul despre cursă, nu aș vrea să îl lungesc prea tare, că iar plictisesc lumea. Clar și acum plictisesc lumea, dar măcar nu răpesc prea mult timp. Dacă simți un imbold de nestăvilit și vrei să ajuți un scriitor de articole, poți intra aici. La revedere multă la toată lumea!😀😀😀

Aici eram bine.Încă.


30 septembrie 2022

Scriitorul din mine 30.09.2022

    Văleu, muicăăăă, e ultima zi de septembrie și eu nu am nicio poză cu pădurea care își schimbă culoarea. E timp, mâine la Pucioasa oi prinde eu un moment să fac o poză, dar e deja octombrie. Hai că a facut Emma câteva pe drumul spre Moreni și iau de la ea, să scap. Azi a început bine, m-am trezit de pe la 5 de parcă aveam vite de hranit. Nu mai puteam să dorm, nu de la griji, stai liniștit, nu sunt deloc genul care să aiba nopți albe de la griji, dar îmi făcusem somnul așa că m-am apucat de vise cu ochii deschiși. Normal că despre biciclete, vacanțe, teme, facturi, datorii... Hoooo, breee, că pe drumul ăsta chiar nu mai ai cum să adormi, înapoi la biciclete. Nici nu am terminat bine cuvântul, că am adormit din nou. Trezire normală la program, 6.55 toată lumea e în picioare. Cafea, un pic de mâncare la copil, ghiozdan, adidașși mașină, drum și soare până la școală.

    Înapoi acasă, mic-dejun, muncă și rapoarte, vorbe cu doamna mea si înapoi la scoală pentru întâlnire cu "Doamna" Emmei. Normal că te stresezi, te gândești că poate se lasă cu ceva morală, nu despre Emma, nu-nu, ci despre noi, părinții, care nu prea știu să gestioneze lucrurile și au nevoie de îndrumar. Ajungem, discutăm. Doamna e super-mulțumită de Emma, dar ne trage de urechi pentru o greșeală comisă de noi, poziția ghiocel direct, cenușă în cap, scăpăm. Emma e bine de tot, ni se recomandă mai multă activitate fizica și să mergem la pictură. Binessss. Plecăm fericiți de la școală, mulțumim Doamne pentru această învățătoare!

    Iar acasă, iar muncă, dar nu prea multă, că strică. Itaaa, ce am uitat! Azi mă gândeam să scriu despre ziua de vineri, semnificații și abordări, dar m-am luat cu drumurile. Altădată. Cum ziceam, acasă fac bagaje că plecăm la Moreni cum termină Emma scoala, am de luat toate trusele de machiaj că mâine merg la curse și vreau să dau bine în poze. De pregătit, m-am pregătit, cum să nu! Bicicleta e curată, hainele de ciclism au fost toate spalate, e planul făcut cuviincios. Tre' să mai tai unghiile, să îmi meargă bine. De ce razi!? Am o boală! 😀😀😀 Și mai rămâne partea cu mersul pe bicicletă la concurs. Dar aia e tocmai mâine. Azi mă bucur de vremea de vară și de cerul senin. Sper să nu mă lungesc prea mult la "birou" și să pot să adorm devreme, fără vise cu podiumuri de data asta. Bine că se anunță 26 de grade cu soare, bag chilot scurt și coate goale, să se vaza toate bubele de la căzături, ca un veteran ce sunt. Gata scrisul și pe azi. Ura la toată lumea! Și dacă vrei să fii patron, intră pe Patreon și fă un bine.😀😀

Semnul legendar cu 30% și io, gras :))



29 septembrie 2022

Reguli de mers cu bicicleta

    Mie când îmi vine nu mă mai lasă. Hai că am scris deja bucata de azi (n.b. ieri) și mai am cuvinte în cap, tre' să le pun pe foaie. Am zis că trebuie să mai variez un pic scrisul zilnic cu ceva articole cu dedicație. Am încercat mai demult să scriu despre regulile scrise sau nescrise din ciclism, dar sunt atât de multe articole că te poți uita și tu, nu mai pierd timpul să copiez articolul și să traduc. Hait, mi-am deconspirat "inspirația", la naiba. Aș vrea să scriu care cred eu că sunt niște reguli de bun simț de mers pe bicicletă, nu neapărat oficiale sau acceptate. Vreau să pun pe foaie crezul meu în ceea ce privește un mers normal pe bicicletă. Să-i dăm drumul!

    Numărul 1. Cel mai important când mergi cu bicicleta e să cunoști si să respecți regulile de circulație. Am permis și știu multe dintre ele, așa că mi-e ușor să cer asta. Dar gândește-te câți biciclisti trec pe roșu sau interzis, câți traversează pe trecerea de pietoni călare pe bicla și au pretenția că au prioritate!? Destui, cred. Vârsta minimă a unui biciclist pe drumul public să fie 12 ani însoțit de un adult sau peste 14 ani. Am impresia că e și lege cu vârsta minimă pe drumul public. Da, este, minim 14 ani. Bun.

    Numarul 2. Poartă cască. Știu că e o întreagă dezbatere on și off line despre cască, pro și contra, nu mă interesează. Eu susțin purtatul căștii, chiar și prin lege să fie obligatorie, altfel amendă. Eu vorbesc din propria experiență, mi-a salvat scalpul de cel puțin 3 ori, cât p-aci să nu mai scriu acilișea, parol. Niciun drum fără cască. Și nici fără ochelari, aș completa. De fiecare dată când am ieșit fără ocheane am luat o muscă-n obiectiv de mi-a stat imaginea. Așa că pune termopanu' la ochi și protejează-te.

    Numărul 3. Mergi defensiv și gândește că ești invizibil. Că de multe ori chiar așa e, lumea nu te vede. Când mergem în grup mai avem o glumă când cineva nu ne dă prioritate: "ce vrei, frate, omul s- asigurat, nu venea nicio mașină!'. Nu, decât noi pe biciclete. Am avut și eu incidente în trafic pentru că nu am avut cum să evit, am frânat și tot am intrat în mașina respectivă, dar măcar nu m-am fărâmat, nu am stricat bicicleta, perfect. Cum o învăț și pe fie-mea, asigură-te și când ai verde, nu îți e garantată libera trecere!

    Numărul 4. Nu depăși coloana de mașini de pe banda 1 pe partea dreaptă. Știu mulți care au luat portiere în nas și ghidon de s-au facut aviatori instant. Stiu că poti lua uși și mergând între benzile 1 și 2, dar sunt sanse mai mici decât lângă bordură. Tot aici aș trece și mersul razant pe langă oglinzile mașinilor parcate. Eu mereu îmi iau o marjă cam de o ușă și stau mai departe de cârdul de mașini staționate, de multe ori am fost surprins de câte o ușă larg și senin deschisă dar am apucat să evit că nu eram prea aproape și nici viteză mare nu aveam.

    Numărul 5. Nu merge cu bicicleta pe trotuar cu viteză. Știu că sunt cazuri când ai pista de bicicleta pe trotuar (precum cele de cacao din Târgoviște). Dar dacă le folosești, nu băga lumea în sperieți. La fel și cu mersul pe bicicletă prin parc, pe aleile pietonale, de îți stă înghețata în gât din cauza unor idioți viteji. La naiba cu ei! La fel, e și pistă de biciclete, dar dacă vrei să mergi cu viteza luminii, mergi, frate, pe stradă sau în pădure ca să nu mai stresezi lumea gratuit. Și ce dacă nu te mai vede nimeni, dar și noi vedem un prost mai puțin.

    Numărul 6. Fă-te cât mai vizibil. Eu am noroc, că îmi place să fiu fistichiu, să mă vadă lumea la propriu, să nu mă calce cu basculanta că "nici nu l-am vazut, dom'le milițist!". Unii merg cu luminile aprinse chiar și ziua, nu am ajuns acolo, dar noaptea nu ies fără licurici, nici până la pariurile de la colț.

    Numărul 7. Răspunde la salut, du-te-n mă-ta de important! 😂😂😂 Se vede că sufăr din cauza asta, am tot salutat bicicliști pe stradă și nu mi-au răspuns și i-am injurat ca lumea, dă-i în mă-sa. Nu zic să mergi prin oraș și să saluți pe toata lumea ca Sergiu Mirică la metrou, dar când ești aiurea pe câmpuri, dă și tu din cap sau mână dacă nu știi să vorbești, mutule.

    Numărul 8. Nu arunca resturi de batoane și geluri pe unde ți se năzare, bagă-le în buzunar și le arunci când găsești un coș de gunoi. Cojile de banane nu se pun, că sunt biodegradabile, dar parcă tot e nașpa să le vezi pe asfalt, aruncă-le și tu în boscheți, iarbă sau rigole. Promovăm ciclismul și ne facem și nouă un bine că e mai puțin gunoi. Gata, cetățean model am ajuns!

    Numărul 9. Nu asculta muzică la căști în trafic. Consider că te expui unui pericol uriaș nefiind în contact total cu mediul înconjurător. Eu pot să spun că de când merg cu bicicleta am un simț mult mai dezvoltat și percep mai repede mașinile care se apropie din spate. Atât de mult că uneori am impresia că e o mașina și nu e nimic. Dar mai bine să mi se pară că e decât să fie și să nu realizez. 

    După cum vezi, nu am atins regulile legate de mersul în pluton, ce să faci la curse, cum să te antrenezi și recuperezi, alea sunt prea multe și complicate, și nu sunt general valabile, așa că te-am plictisit doar cu astea 9. Mulțumesc pentru atenție și dacă vrei să lași o atenție îți multumesc și mai mult. Hai pa și ura la toată lumea!

Nici chiar așa :)))