11 octombrie 2022

España, muchachos!

    Oleee! Am ajuns și la Shpania, mânca-ți-aș paella cu fructe de mare. E cu poveste și povestea asta. Totul a început acum vreo doi ani când vorbeam cu doamna mea la o cafea despre cum ar fi să stăm și noi o lună în altă țară, de exemplu Spania. Ideea ne-a venit după ce am fost prin mai multe țări cu munca, aveam transport și cazare, doar să ne plimbăm și să mâncăm. Chiar și având aceste facilități, tot nu am fost câștigați de traiul din țara respectivă. Și nu am fost în Africa, Doamne-ferește. Ne-am gândit că am stat noi prea puțin, ne trebuie mai mult timp să ne dumirim, să ne acomodăm cumva. Și anul ăsta s-a ivit ocazia. Veneam de la mare, Emma dormea buștean pe bancheta din spate și noi vorbeam prin semne în timp ce admiram peisajul bulgăresc. Doamna îmi zice că ar fi bine să nu mai așteptăm până la anul, să încercăm acum, vedem ce găsim. Era vineri după-amiaza, a dat 2 mesaje și am așteptat vești. Duminică seara aveam apartament în Castellon și avionul amanetat. Deh, când îți dorești ceva cu adevărat, Domnul zice "ia d-aici" și gata. 

    Niște rude veneau în țară și rămânea un apartament gol, deci nu plătim chirie. Buuuun, 1000 de euro cel putin economisiți. Pe urmă, ne lasă și mașina să ne plimbăm cu ea, încă vreo 800 salvați și cu asta. Păi, frăție, ne întoarcem și cu bani în ritmul ăsta. Am dat vreo mie pe bilete și ce mai cheltuim pe acolo, ăla e efortul nostru. Nu mai zic că am avut toate condițiile ca la noi acasă, plus echipament de mers la plajă. Și bonus pentru fratele vostru, două biciclete. Păi să tot pleci așa la plimbare. După o săptămână la Marea Neagră, urmează 3 (trei) la Marea Mediterană. Bună treabă, zic.

    Ne-am făcut planuri de vizitare, dar nu puteam abuza de mașina oamenilor, așa că din păcate nu am bifat și Barcelona. Madridul era și mai departe. Am fost la mare în fiecare zi aproape, am fost în Valencia la Oceanograf și am făcut un tur al orașului în autobuz cu etaj, super experiență. Am fost la Peniscola și ne-am minunat de casele albe așezate pe un munte în apă (era mai mult un deal, dar sună altfel). Eu am avut noroc să bag 3 ture cu bicicleta, mtb, cu adidași în picioare, pantaloni scurți și tricou de bumbac, ca un civil, dar tot m-am bucurat de plimbare, că au ăia niște piste de biciclete de nu-ți mai vine să te întorci acasă. Multă lume pe biciclete și trotinete, piste de biciclete pe toate drumurile, mașinile te ocolesc la 1.5m că așa e legea, civilizat, n-am ce zice. Plus că am vazut tunel săpat în munte special pentru o pistă de biciclete. Asta mi-a plăcut cel mai mult.

    Cât despre viața în Spania, nu ne-a dat pe spate. Ne-am bucurat de plajă, că era la 5 km, apa era foarte caldă, așa că am putut și eu să mă bălăcesc în voie. Emma a învățat sa înoate, cel mai mare plus. Ne-am întâlnit cu prieteni buni și ne-am simțit în largul nostru, ne-am obișnuit foarte repede cu spaniolii și stilul lor lejer de viață, un fel de "dolce far niente" de la italieni, dar parcă un pic prea delăsător. Uneori, în trafic, chiar nesimțit, dar pe mine nu m-a deranjat. Prefer întotdeauna lejeritatea în detrimentul îndârjirii gratuite care ne caracterizează în ultimul timp. 

    Auzisem povești că e ieftină viața în Spania și se trăiește lejer. De unde! Aceleași prețuri mari ca în România, viața e scumpă și acolo, doar că nivelul de trai e mai ridicat și altfel te uiți la pompă sau la cărucior în supermarket. Plus că statul nu te lasă să mori de foame ca în România, au o politică foarte mișto de protecție socială, asta a fost pe locul 2 în topul meu. 

    În rest, nu am fost impresionat prea mult de ceea ce am văzut. Mi-a plăcut foarte mult Valencia dar nu îmi mai doresc demult să stau într-un oraș mare și agitat. Castellon are 170 de mii de locuitori, e de două ori mai mare decât Târgoviștea, dar pare mai mic, mai stramt, are multe blocuri înalte și străzi înguste, te sufoci dacă ieși la plimbare. Plus că era atât de cald că fetele mele nu se puteau odihni noaptea. Eu, în schimb, ca peștele-n apă, să fie cât mai cald, frate, așa îmi place. Asta iar mi-a plăcut, căldura multă înseamnă și multă bicicletă, mai ales iarna.

    Nu știu să vorbesc spaniola, înțeleg o parte, dar doamna mea știe bine de tot. Dar a facut mișto de mine și mă punea să vorbesc la magazin sau oriunde. Eu o dădeam normal în engleză, dar, ce să vezi, lumea nu prea vorbea, așa că ajungeam la rupt de maini și dat din cap.  Dar cred că dacă am locui acolo, nu mi-ar lua mult să o vorbesc. Deși e greu să nu o amestec cu italiana, iese de-o ciorbă, aia e.

    Gradul de civilizație este mai scăzut decât la alte popoare, asta și pentru că am stat într-un oraș muncitoresc, nu neapărat că erau români mulți acolo. Am înteles că au spitale foarte bune și ești tratat corect, ceea ce iar apreciez în viața mea. Lumea îmi tot lăuda drumurile din Spania. Pot să spun că sunt multe, întradevăr, peste tot e asfalt, dar calitatea lui e sub cea din România. Oamenii trăiesc altfel, nu au mașini scumpe, dar se plimbă prin toată lumea, în toate porturile de la mare e plin de bărci private, nu neapărat iahturi, dar spaniolii au acel "joie de vivre" specific oamenilor care au găsit secretul vieții și se bucură cât mai mult, fără a pune accent pe bogăție și fală. Clar se vede că au fost imperiu, că și ei au supt de la alții mulți ani. Poate că dacă am fi vizitat Madrid sau Barcelona, am fi avut altă impresie despre Spania. 

    Ne-a plăcut, dar nu ne vedem plecați din România doar pentru plusurile de mai sus. Noi suntem bine acasă, avem o viață frumoasă și simțim că aparținem de glia străbună, nu suntem cei mai patrioți dar simțim dorul de casă. Suntem acasă doar aici, chiar dacă e frumos și prin alte locuri. Deocamdată. Nu știu dacă mai ajungem să stăm așa de mult în Spania, dar ne-am bucurat de fiecare zi. Clar erau și mai multe de povestit, dar am de muncă și te-aș plictisi și mai tare. 😀😀😀 Hasta luego!

Desertul Les Palmes

Mare, plajă si munte

Benicassim



10 octombrie 2022

Scriitorul din mine 10.10.2022

    Cât de tare e titlul, abia ieri am fost sesizat pe tema aceasta, eu nu realizasem că "mine" înseamnă și locul de unde se extrage cărbune. Fac o analogie și îmi iese că și de acolo se scoate ceva cenușiu, eu în cap am cenușiu, deci se potrivește. Adevărul e că uneori trebuie să sapi adânc (dig deep) ca să scoți ceva prețios la suprafață. E la latitudinea ta, dragă cititorule, dacă e vreo pepită sau doar o șosetă putredă. Îmi amintesc când mergeam cu tata la pescuit și agățam ceva în cârlig de se indoia undița, mamă-mamă, să vezi ce peștoi scot. Când colo, ce să vezi, era ditamai cizma plină de noroi, și mai era și spartă, măcar o foloseam pe post de ghiveci de flori. 

    Uneori avem impresia că suntem pe cale să descoperim lumina și ne entuziasmăm peste masură. Doar pentru a trăi o majoră dezumflare la descoperirea purului adevăr. Nu putem trăi fără să ne bucurăm, și chiar de e pentru scurt timp, e foarte util să vedem cum e binele și să tindem mereu spre el. Îmi dau seama că tema asta a binelui e foarte dezbătută aici, cum altfel când nu am alte idei în mina din creștet, bat și eu câmpiile cu ce tractor găsesc, împing la el de e nevoie, doar să fac norma de scris. De azi am început și pauza de toamnă de la bicicletă, înainte de pregătirea pentru sezonul următor. Nu am rupt fâșul anul ăsta din punct de vedere al distanței parcurse, e cam cel mai scurt an, dar am o scuză, am petrecut mai mult timp cu familia și am muncit mai abitir, deci pe undeva, o viață normală aș zice. La anul vreau să fiu la fel, mai multă familie și muncă și mai puțină bicicletă, dar mai intensă și cu mai multe ture cu semnificație, fără atât de multe învârteli pe centură.

    Nu am deocamdată niciun plan de călătorie pe două roți, aș vrea un Transfăgărășan, o tură până la mare, una până la Dunăre și poate ceva curse, dacă îmi permite timpul. Antrenamentele vor începe peste 2 săptămâni, am un plan nu foarte definit, dar e acolo, am de ce mă ține să nu cad în patima lenei din mine. Sunt cea mai comodă persoană, nu aș mișca un deget dacă nu ar trebui, dar și când trebuie, o fac din toată ființa. Am fost la bunica mea ieri și am văzut ditamai grămada de lemne care mă așteaptă să le sparg. Și mă duc, fie ce-o fi, rup mănușile cu toporu'-n mână. Să simt și eu că fac ceva pentru mamaia mea. Că prea i-am mâncat eugeniile pe degeaba. Și i-am băut și cafeaua, săraca de ea! 😀😀😀 Podoabă de nepot ce sunt! Mă bucur de ea cât mai e pe aici și încerc să îi aduc o cât de mică bucurie se poate. O să scriu într-o zi despre bunicul meu, care e un model pentru mine și mi-a arătat cum e bine să trăiești, chiar dacă uneori ne certam pe diferite teme unde nu ne potriveam. Mare om!

    Cât despre azi, e luni. Nu te plânge, dragă cititorule, e o zi frumoasă, nu plouă, e cald, nu bate vântul, e de muncă, am băut cafeaua și suntem pe plus. Azi și mâine am ședințe toată ziua si se lasă cu fumuri la tâmple, dar tot sper să găsesc câteva minute să aberez (și) aici. Hai sănătate și plusuri pe toate liniile!

Cine a lucrat in call-center, știe!



7 octombrie 2022

Scriitorul din mine 07.10.2022

    Ieri m-am apucat să scriu despre experiența din Spania, dar e lungă și o las pentru altă zi cu mai puțină muncă. Nu că azi aș rupe tractorul în două pe arătură și semănat, dar am niște chestii de urmărit și nu mă pot concentra prea mult pe scris, așa că o dau scurtă, pastiluța zilnică, dar nu pentru graviduțși idioței și prostuțși micuți la mințișoare (o fi cuvânt?!). Sunt la a treia cană de cafea șîmi cam zbârnâie urechile, aș alerga prin casă, dacă ar ști doamna mi-ar pune un mop în dreapta și un pămătuf de praf în stânga și m-ar elibera în minunata călătorie a curățeniei prin casă. Bine că e dincolo și nu-mi vede tremurul din privire. Cameristă scria pe mine!

    Azi Emma pleacă la Moreni, așa că pot să ies cu bicicleta mai târziu, mai pe cald, așea. E bine, Doamne-ajută la toată lumea. Avem temperaturi de primavără și vreau să profit, să mai adun kilometri pe caiet. Deja am început să îmi fac planuri despre iarna asta, cum abordez pregătirea pentru la anul, când din nou vreau să fiu competitiv. Nu am mai fost dar am mai vrut.😀😀😀😀 Habar n-am la ce curse voi ajunge, important e să fiu pregătit. Mai zic unii că s-au născut pregătiți, eu aș zice chiar că au fost concepuți pregătiți.

    Bă, ce bou sunt, uitasem ideea de dimineață. Azi e vineri. Deci trebuie să dezvolt ce gândește fratele vostru despre asta. Tu, dragă cititorule, ai cumva partea aia cu tristețea de lunea dimineață și bucuria de vineri dupa-amiază!? Cumva mori lunea șînvii vinerea!? Ești mai tare ca Domnul nostru Iisus Hristos acum și pururea și-n vecii-vecilor, Amin, că tu stai 4 zile dincolo. Păi cum, măi dragul meu, să fii trist doar pentru că e luni!? Înseamnă că tu chiar nu ai probleme în viață. O duci mai bine decât media pe Comunitate, parol. Tu îți dai seama că îți induci o stare proastă zicând "offf, iar e luni" sau când răspunzi "iaca, și eu, ca lunea, deh" și bagi un plâns sau bocet, depinde de unde ești. Șterge-ți, te rog, mucii, că nu e cazul de jălanie când nu e cazul, zău. Ține-te bine, că bag a doua! Prietene, suflecă-ți mânecile gândurilor, așează-te frumos la calculator, deschide primul mail, ia o gură de cafea, și dă-i drumul la treabă. E o zi ca oricare alta, eu aș zice să fii mulțumit că ești în viață și ai un loc de muncă, o familie, o bicicletă sau mai multe, sigur poți strânge de un zâmbet. De ce alegi să nu fii pozitiv? Nu zic acum să râdem ca idioții și să fim tâmpiți non-stop, dar nici să ne dăm cu tesla-n oaie când nu avem de ce. Sau poate suntem mai interesanți atunci când ne plângem? Io clar nu sunt așa. Adică interesant. Orice aș face, tot fad rămân. Păi atunci să fiu pe plus. E alegerea mea. Normal că am și zile proaste, că doar nu funcționează tratamentul la cote maxime zilnic. Dar eu să spun că nu sunt ok și să mă plâng când nu am de ce ar fi o prostie. Nu sunt de acord cu sintagma că doar proștii sunt fericiți. Bine că nu sunt fericit. 😀😀😀😀 Prost, în schimb, cel mai mare din curtea școlii. 

    Haide că viața nu e atât de grea, dar nu cumva te plictiseai dacă era prea ușoară!? Mamă, ce elucubrații, mă doare capul dacă citesc ce am scris. Ce să-i faci, n-ai ce să-i faci! Ești condamnat să accepți aberațiile mele pentru că ai avut limbrici și ai dat click pe articol. Cine te-a pus!? 😀😀 Să-mi zici și mie cine te-a pus, poate îl mituiesc și te convinge să contribui șaici. Hai week-end plăcut la toată lumea și zâmbete fără număr!

Regula studenției