Cât de tare e titlul, abia ieri am fost sesizat pe tema aceasta, eu nu realizasem că "mine" înseamnă și locul de unde se extrage cărbune. Fac o analogie și îmi iese că și de acolo se scoate ceva cenușiu, eu în cap am cenușiu, deci se potrivește. Adevărul e că uneori trebuie să sapi adânc (dig deep) ca să scoți ceva prețios la suprafață. E la latitudinea ta, dragă cititorule, dacă e vreo pepită sau doar o șosetă putredă. Îmi amintesc când mergeam cu tata la pescuit și agățam ceva în cârlig de se indoia undița, mamă-mamă, să vezi ce peștoi scot. Când colo, ce să vezi, era ditamai cizma plină de noroi, și mai era și spartă, măcar o foloseam pe post de ghiveci de flori.
Uneori avem impresia că suntem pe cale să descoperim lumina și ne entuziasmăm peste masură. Doar pentru a trăi o majoră dezumflare la descoperirea purului adevăr. Nu putem trăi fără să ne bucurăm, și chiar de e pentru scurt timp, e foarte util să vedem cum e binele și să tindem mereu spre el. Îmi dau seama că tema asta a binelui e foarte dezbătută aici, cum altfel când nu am alte idei în mina din creștet, bat și eu câmpiile cu ce tractor găsesc, împing la el de e nevoie, doar să fac norma de scris. De azi am început și pauza de toamnă de la bicicletă, înainte de pregătirea pentru sezonul următor. Nu am rupt fâșul anul ăsta din punct de vedere al distanței parcurse, e cam cel mai scurt an, dar am o scuză, am petrecut mai mult timp cu familia și am muncit mai abitir, deci pe undeva, o viață normală aș zice. La anul vreau să fiu la fel, mai multă familie și muncă și mai puțină bicicletă, dar mai intensă și cu mai multe ture cu semnificație, fără atât de multe învârteli pe centură.
Nu am deocamdată niciun plan de călătorie pe două roți, aș vrea un Transfăgărășan, o tură până la mare, una până la Dunăre și poate ceva curse, dacă îmi permite timpul. Antrenamentele vor începe peste 2 săptămâni, am un plan nu foarte definit, dar e acolo, am de ce mă ține să nu cad în patima lenei din mine. Sunt cea mai comodă persoană, nu aș mișca un deget dacă nu ar trebui, dar și când trebuie, o fac din toată ființa. Am fost la bunica mea ieri și am văzut ditamai grămada de lemne care mă așteaptă să le sparg. Și mă duc, fie ce-o fi, rup mănușile cu toporu'-n mână. Să simt și eu că fac ceva pentru mamaia mea. Că prea i-am mâncat eugeniile pe degeaba. Și i-am băut și cafeaua, săraca de ea! 😀😀😀 Podoabă de nepot ce sunt! Mă bucur de ea cât mai e pe aici și încerc să îi aduc o cât de mică bucurie se poate. O să scriu într-o zi despre bunicul meu, care e un model pentru mine și mi-a arătat cum e bine să trăiești, chiar dacă uneori ne certam pe diferite teme unde nu ne potriveam. Mare om!
Cât despre azi, e luni. Nu te plânge, dragă cititorule, e o zi frumoasă, nu plouă, e cald, nu bate vântul, e de muncă, am băut cafeaua și suntem pe plus. Azi și mâine am ședințe toată ziua si se lasă cu fumuri la tâmple, dar tot sper să găsesc câteva minute să aberez (și) aici. Hai sănătate și plusuri pe toate liniile!
 |
| Cine a lucrat in call-center, știe! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu