España, muchachos!

    Oleee! Am ajuns și la Shpania, mânca-ți-aș paella cu fructe de mare. E cu poveste și povestea asta. Totul a început acum vreo doi ani când vorbeam cu doamna mea la o cafea despre cum ar fi să stăm și noi o lună în altă țară, de exemplu Spania. Ideea ne-a venit după ce am fost prin mai multe țări cu munca, aveam transport și cazare, doar să ne plimbăm și să mâncăm. Chiar și având aceste facilități, tot nu am fost câștigați de traiul din țara respectivă. Și nu am fost în Africa, Doamne-ferește. Ne-am gândit că am stat noi prea puțin, ne trebuie mai mult timp să ne dumirim, să ne acomodăm cumva. Și anul ăsta s-a ivit ocazia. Veneam de la mare, Emma dormea buștean pe bancheta din spate și noi vorbeam prin semne în timp ce admiram peisajul bulgăresc. Doamna îmi zice că ar fi bine să nu mai așteptăm până la anul, să încercăm acum, vedem ce găsim. Era vineri după-amiaza, a dat 2 mesaje și am așteptat vești. Duminică seara aveam apartament în Castellon și avionul amanetat. Deh, când îți dorești ceva cu adevărat, Domnul zice "ia d-aici" și gata. 

    Niște rude veneau în țară și rămânea un apartament gol, deci nu plătim chirie. Buuuun, 1000 de euro cel putin economisiți. Pe urmă, ne lasă și mașina să ne plimbăm cu ea, încă vreo 800 salvați și cu asta. Păi, frăție, ne întoarcem și cu bani în ritmul ăsta. Am dat vreo mie pe bilete și ce mai cheltuim pe acolo, ăla e efortul nostru. Nu mai zic că am avut toate condițiile ca la noi acasă, plus echipament de mers la plajă. Și bonus pentru fratele vostru, două biciclete. Păi să tot pleci așa la plimbare. După o săptămână la Marea Neagră, urmează 3 (trei) la Marea Mediterană. Bună treabă, zic.

    Ne-am făcut planuri de vizitare, dar nu puteam abuza de mașina oamenilor, așa că din păcate nu am bifat și Barcelona. Madridul era și mai departe. Am fost la mare în fiecare zi aproape, am fost în Valencia la Oceanograf și am făcut un tur al orașului în autobuz cu etaj, super experiență. Am fost la Peniscola și ne-am minunat de casele albe așezate pe un munte în apă (era mai mult un deal, dar sună altfel). Eu am avut noroc să bag 3 ture cu bicicleta, mtb, cu adidași în picioare, pantaloni scurți și tricou de bumbac, ca un civil, dar tot m-am bucurat de plimbare, că au ăia niște piste de biciclete de nu-ți mai vine să te întorci acasă. Multă lume pe biciclete și trotinete, piste de biciclete pe toate drumurile, mașinile te ocolesc la 1.5m că așa e legea, civilizat, n-am ce zice. Plus că am vazut tunel săpat în munte special pentru o pistă de biciclete. Asta mi-a plăcut cel mai mult.

    Cât despre viața în Spania, nu ne-a dat pe spate. Ne-am bucurat de plajă, că era la 5 km, apa era foarte caldă, așa că am putut și eu să mă bălăcesc în voie. Emma a învățat sa înoate, cel mai mare plus. Ne-am întâlnit cu prieteni buni și ne-am simțit în largul nostru, ne-am obișnuit foarte repede cu spaniolii și stilul lor lejer de viață, un fel de "dolce far niente" de la italieni, dar parcă un pic prea delăsător. Uneori, în trafic, chiar nesimțit, dar pe mine nu m-a deranjat. Prefer întotdeauna lejeritatea în detrimentul îndârjirii gratuite care ne caracterizează în ultimul timp. 

    Auzisem povești că e ieftină viața în Spania și se trăiește lejer. De unde! Aceleași prețuri mari ca în România, viața e scumpă și acolo, doar că nivelul de trai e mai ridicat și altfel te uiți la pompă sau la cărucior în supermarket. Plus că statul nu te lasă să mori de foame ca în România, au o politică foarte mișto de protecție socială, asta a fost pe locul 2 în topul meu. 

    În rest, nu am fost impresionat prea mult de ceea ce am văzut. Mi-a plăcut foarte mult Valencia dar nu îmi mai doresc demult să stau într-un oraș mare și agitat. Castellon are 170 de mii de locuitori, e de două ori mai mare decât Târgoviștea, dar pare mai mic, mai stramt, are multe blocuri înalte și străzi înguste, te sufoci dacă ieși la plimbare. Plus că era atât de cald că fetele mele nu se puteau odihni noaptea. Eu, în schimb, ca peștele-n apă, să fie cât mai cald, frate, așa îmi place. Asta iar mi-a plăcut, căldura multă înseamnă și multă bicicletă, mai ales iarna.

    Nu știu să vorbesc spaniola, înțeleg o parte, dar doamna mea știe bine de tot. Dar a facut mișto de mine și mă punea să vorbesc la magazin sau oriunde. Eu o dădeam normal în engleză, dar, ce să vezi, lumea nu prea vorbea, așa că ajungeam la rupt de maini și dat din cap.  Dar cred că dacă am locui acolo, nu mi-ar lua mult să o vorbesc. Deși e greu să nu o amestec cu italiana, iese de-o ciorbă, aia e.

    Gradul de civilizație este mai scăzut decât la alte popoare, asta și pentru că am stat într-un oraș muncitoresc, nu neapărat că erau români mulți acolo. Am înteles că au spitale foarte bune și ești tratat corect, ceea ce iar apreciez în viața mea. Lumea îmi tot lăuda drumurile din Spania. Pot să spun că sunt multe, întradevăr, peste tot e asfalt, dar calitatea lui e sub cea din România. Oamenii trăiesc altfel, nu au mașini scumpe, dar se plimbă prin toată lumea, în toate porturile de la mare e plin de bărci private, nu neapărat iahturi, dar spaniolii au acel "joie de vivre" specific oamenilor care au găsit secretul vieții și se bucură cât mai mult, fără a pune accent pe bogăție și fală. Clar se vede că au fost imperiu, că și ei au supt de la alții mulți ani. Poate că dacă am fi vizitat Madrid sau Barcelona, am fi avut altă impresie despre Spania. 

    Ne-a plăcut, dar nu ne vedem plecați din România doar pentru plusurile de mai sus. Noi suntem bine acasă, avem o viață frumoasă și simțim că aparținem de glia străbună, nu suntem cei mai patrioți dar simțim dorul de casă. Suntem acasă doar aici, chiar dacă e frumos și prin alte locuri. Deocamdată. Nu știu dacă mai ajungem să stăm așa de mult în Spania, dar ne-am bucurat de fiecare zi. Clar erau și mai multe de povestit, dar am de muncă și te-aș plictisi și mai tare. 😀😀😀 Hasta luego!

Desertul Les Palmes

Mare, plajă si munte

Benicassim