Scriitorul din mine 02.11.2022

    Muicăăă, ce zile, m-au rupt ăștia la muncă. Am băgat tractorul în draci, am arat și am semănat bani, vedem ce-o ieși abia la primăvară. Mai bine mergeam la bancă și îi depuneam la termen. Și ce dacă ajungi să iei mai puțini bani la sfârșit, ei au grijă de banii tăi. Plătește! Nu prea am avut idei de pus de foaie și tot ce venea pe țeava minții era acoperit de cererile și obligațiile de muncă. Și dacă nu a fost munca a fost familia. Ieri am jucat rol de recuperator de caiete de română pentru draga mea Emma, care l-a uitat la Moreni. Așa că marți dimineața am rupt fâșul până acolo și înapoi și la scoală să livrez un caiet. Ce program de antrenament, ce ritm ușor de acumulare de ore în șa. Am rupt plămânii și picioarele, am transpirat și am muncit de mi-a ieșit pe nas. Și oricât de tare am mers, tot degeaba, am ajuns fix după ora de română când i-ar fi trebuit. Aia e, altădată să nu îl mai uite.

    Ideea e că oricât am vrea să ne ținem de un program, plan, mereu apare câte ceva și trebuie să ne adaptăm și să nu ne dăm de ceasurile morții, că nu e niciun capăt de lume. Clar nu e bine când mă scoate cineva din ale mele, dar am învățat să mă adaptez repede, fără mare consum de energie. Mai ales când acea energie e atât de necesară familiei și muncii. 

    Am ieșit cu Emma în parc și ne-am bucurat de aer de vară și culori de toamnă, deja e mai puțină lume la plimbare. Eu aș ieși mereu, mai puțin atunci când plouă, dar și așa parcă tot as băga o umbrelă și ceva cizme și m-aș aerisi prin parc. Mă bucur să văd că sunt încă oameni care își dezmorțesc oasele prin parc, să vedem mai tarziu, când o fi mai frig.

    Nu am apucat să scriu ieri, acum am câteva minute și bag repede, fără diacritice, fără inspirație și cu greșeli, modific mâine dimineață, aia e. Hai noapte bună și căldură ieftină la toată lumea! 

Munca nu îmbogățește.

Scriitorul din mine 31.10.2022 (II)

    Am zis deja că ieri am avut o grămadă de idei de pus pe foaie. Și ce să vezi, tratamentul cel nou dă roade și nu am uitat chiar totul. E bine, mulțumesc domnului doctor pentru rețetă și farmacistului pentru generozitate. Acest week-end a fost plin, multe știri cu această sărbătoare americană, Halloween. Au fost și unele știri triste, dar nu le comentez pe acelea, fiecare e liber să își strice ziua citind așa ceva. Eu mă concentrez pe știrea acestor zile, și anume că Elon Musk, patronul Tesla și cel mai bogat pământean, va organiza o petrecere de Halloween la Bran. Cumva, nu am vrut să o cred la început, am zis că e doar o știre falsă menită să atragă atenția spre ecrane de toate felurile. Îți dai seama, el și alți miliardari vor închiria castelul Bran și vor da o petrecere tematică. Și asta clar va implica și niște resurse umane și materiale semnificative de pe la noi. Norocul nostru că oamenii ăștia se transportă cu elicopterul și nu ar fi făcut petrecerea în Comarnic sau Bușteni pe trecerea de pietoni. Era o prostie, clar. Dar realitate, și mai clar.

    Până la urmă nu știu cine a participat cu adevărat, nu cred că a venit și Angelina Jolie, dar oricum, s-a creat multă vâlvă și pubilicitatea asta poate decât să ne ajute pe noi ca popor, țară. Toată lumea a vorbit despre Elon zilele trecute când a cumpărat Tweeter, era normal să fie încă în vizorul presei. Și acum, toată lumea a vorbit despre România. Noi, ca de obicei, nu am făcut nimic ca să merităm atâta atenție. Noi nu am reușit niciodată să ne promovăm îndeajuns de bine, am pus o frunză pe un site și niște poze pe un cearceaf la un târg de turism la New York. Jale maximă. Noroc cu un irlandez Stokker care a scris despre Dracula și a pomenit castelul Bran. Tu îți dai seama câtă lumea va vrea acum să vină la noi pentru asta!? Suntem fraieri dacă nu capitalizăm și mai mult, poate ăsta e un început.

    Deși, începutul a fost cu prințul (acum Rege) Charles, care are trei proprietăți în Transilvania și ne promovează de parcă are comision de la booking.com. Ce vreau să spun e că noi mereu am avut nevoie de ajutor în orice, nu prea am depășit stadiul de furat căciula proprie. Știu că în prezent nu mai e posibil, dar cred că nouă ne-ar fi cel mai bine cu un conducător străin, care să aibă grijă de noi. Cam cum era pe vremea regilor cu sânge austriaco-german dar suflet de român, precum Regele Mihai. În prezent, o țară atât de frumoasă și cu un potențial uriaș e pusă în slujba unor interese meschine cu ajutorul unor români de-ai noștri. Era o glumă mai demult că ar trebui să declarăm război SUA și să ne cucerească și apoi să aibă grijă de noi. Dar cum suntem noi ghinioniști, am fi câștigat războiul și tot nu ar fi fost bine. Hai cu publicitatea, turistuleeee!

discover-romania.ro

Scriitorul din mine 31.10.2022

    A trecut și week-end-ul, înapoi la muncă. După ce vineri dimineața am purces la drum spre biroul de la Moreni, să încerc să petrec ceva timp cu Emma în pauze și la final de program, azi sunt acasă la Târgoviște. Aș fi vrut să scriu de ieri despre aceste zile, cu multe experiențe și idei de pus pe foaie, dar am făcut pauză forțat și am stat departe de taste. 

    Sâmbătă dimineața am băgat o tură de bicicletă, cu plecare din Moreni și ocol pe la câmpuri și ogoare, dar nu puteam sta prea mult, că mă aștepta doamna mea, să ne pregătim și să plecăm spre București, Emma trebuia să meargă la un concert Bibi, o artistă din Romania care îi place foarte mult. Ocolul meu a fost lejer, sunt în perioada de acumulare de kilometri pe bicicletă și nu trag, așa că mă pot bucura de piesaj și de culori mai mult decât de obicei. Toamna e cel mai frumos anotimp și anul ăsta m-am delectat mai mult ca niciodată, mi-am clătit ochii și sufletul în pastelul roșiatic-gălbui și am respirat bucurie prin toți porii. 

    Găteală, porneală, dar fără grabă, concertul e programat la 5, plecăm din Moreni cu tot cu copii pe la două jumate, e perfect. O să participăm la sărbătoarea dovleacului vesel de la Bragadiru, acolo mergem, coane. Avem noroc că pe centura Bucureștiului nu sunt multe mașini, fiind sâmbătă, așa că nu întârziem prea mult în trafic, ascultăm muzică, facem gălăgie, sunt pregătiți de distracție. Când ajungem în Bragadiru, copiii (Emma și două prietene bune) sunt mega-fericite că o vor vedea pe artista lor preferată (au mai multe, dar nu-i problemă). Noi, adulții, suntem loviți de o impresie de bâlci la țară, cu fum de la un grătar din apropiere, muzică dată tare și lume ca la urs. Mascăm totul pentru copii și ne bucurăm de atmosferă, că doar nu am venit să stăm bosumflați. Am găsit ceva distracții gratuite pentru copii, niște castele gonflabile, mai stăm pe lângă scenă să urmărim un fel de teatru pentru copii, nu îi mai știu numele, dar drăguț. Mulți copii costumați și machiați de Halloween, noi suntem normali. Nu am venit decât pentru concert, nu ne panicăm. 

    Apare și Bibi, o domnișoară plinuță dar pregătită să îi bucure pe copii cu câteva cântece proprii. Întotdeauna am apreciat munca artiștilor, cu muzică, versuri, dans, clipuri și interacțiune cu fanii, e greu, nu o poate face oricine. Și ai nevoie și de ceva talent, nu doar muncă. Eu m-am trezit scaun uman pentru Emma, că nu vedea scena și am luat-o pe umeri. Și nu mai are 3 ani și 15 kile, e grea, frate, dar nu o pot supăra tocmai azi așa că urmărește tot concertul de la balconul prezidențial, face poze, dansează și cântă de sus, apare și pe Instagram (mi-a zis azi). Distracție maximă, chiar și noi știm versurile, că doar am ascultat melodiile respective de zeci de ori. E totuși foarte interesant să vezi fetițe de 5-6 ani cântând despre inimi frânte și iubire neîmpărtășită. Mortal!😀😀😀😀😀

    La sfârșit, sesiune de poze cu artista. Nebunie, îngrămădeală, dar se organizează o coadă și Emma se nimerește în față, noroc cu Corina că a suit-o pe scenă și nu am stat prea mult să așteptăm. Urcă și ea să facă poza, Emma e în al nouălea cer cel puțin. Fericire deplină. Dar draga de ea nu a putut să nu observe că a făcut poza gratis. Asta pentru că la concertul Andrei Gogan din septembrie a trebuit să plătim un bilet suplimentar pentru poza cu autograf. Maxim respect pentru Bibi care a stat vreo 2-3 ore să facă poze cu toți copiii prezenți, nu a rămas nimeni nepozat. Frumos gest. Seara am încheiat-o la mall cu Mec și cartofi cu maioneză, noodles și pachețele, gălăgie și râs până acasă. Mai vrem!

Fetele mele.