Muicăăă, ce zile, m-au rupt ăștia la muncă. Am băgat tractorul în draci, am arat și am semănat bani, vedem ce-o ieși abia la primăvară. Mai bine mergeam la bancă și îi depuneam la termen. Și ce dacă ajungi să iei mai puțini bani la sfârșit, ei au grijă de banii tăi. Plătește! Nu prea am avut idei de pus de foaie și tot ce venea pe țeava minții era acoperit de cererile și obligațiile de muncă. Și dacă nu a fost munca a fost familia. Ieri am jucat rol de recuperator de caiete de română pentru draga mea Emma, care l-a uitat la Moreni. Așa că marți dimineața am rupt fâșul până acolo și înapoi și la scoală să livrez un caiet. Ce program de antrenament, ce ritm ușor de acumulare de ore în șa. Am rupt plămânii și picioarele, am transpirat și am muncit de mi-a ieșit pe nas. Și oricât de tare am mers, tot degeaba, am ajuns fix după ora de română când i-ar fi trebuit. Aia e, altădată să nu îl mai uite.
Ideea e că oricât am vrea să ne ținem de un program, plan, mereu apare câte ceva și trebuie să ne adaptăm și să nu ne dăm de ceasurile morții, că nu e niciun capăt de lume. Clar nu e bine când mă scoate cineva din ale mele, dar am învățat să mă adaptez repede, fără mare consum de energie. Mai ales când acea energie e atât de necesară familiei și muncii.
Am ieșit cu Emma în parc și ne-am bucurat de aer de vară și culori de toamnă, deja e mai puțină lume la plimbare. Eu aș ieși mereu, mai puțin atunci când plouă, dar și așa parcă tot as băga o umbrelă și ceva cizme și m-aș aerisi prin parc. Mă bucur să văd că sunt încă oameni care își dezmorțesc oasele prin parc, să vedem mai tarziu, când o fi mai frig.
Nu am apucat să scriu ieri, acum am câteva minute și bag repede, fără diacritice, fără inspirație și cu greșeli, modific mâine dimineață, aia e. Hai noapte bună și căldură ieftină la toată lumea!
 |
| Munca nu îmbogățește. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu