Scriitorul din mine 26.11.2022 (II)

    Dragul meu urmăritor, azi sunt pe un mare plus. Pentru că m-a scutit Emma de la jocuri cu copii și m-a eliberat în atmosfera ciclistă. Și știam că biletul de voie e mai generos, norocul meu. Dimineață era pe minus, așa că nu m-am grăbit să ies, cred că era 11 când am ieșit pe poartă. Nu mi-am luat prea multe haine, că era soare și peste 10 grade, am zis să nu mă încălzesc prea tare. Și cum nebunul e friguros, mi-au înghețat spaghetele, mai ales în zone cu umbră sau când intra soarele în nori. Prin Moreni și până la Câmpina a fost soare, dar pe urmă s-a înnorat, până la Breaza și apoi Comarnic mi-au cam tremurat rinichii, dar era urcare și mă încălzeam. Am admirat ceva case frumoase prin Breaza, e prima oară când fac drumul ăla, apoi am ieșit în DN1 la intrarea în Comarnic și am luat-o la vale. Vânt de spate și viteză, conașule, ce perioadă de acumulări fără să trag prea tare, la naiba cu ea. Era prea bine ca să nu merg tare, mă mai ajuta și câte o mașină, nu era prea aglomerat traficul, că prindeam și mai mare viteză. Mă bătea un gând să mă întorc pe la Ploiești, dar deja îmi era foame și am făcut dreapta spre Florești, am ocolit un pic că era drum în lucru și nu aveam chef de pene, am mai tras de mine și s-au făcut aproape trei ore jumate de plimbare, puțin peste 90 de km. Bună ieșire.

    Pe DN1, am trecut pe lângă un Petrom unde acum câțiva ani am oprit cu Petrache. Mergeam la cursa de la Sinaia, Infernul muntelui îi zicea. Noi am plecat la 9 din București, cursa era la 11, e timp, nașule. Am oprit și la un wc în porumb că se sfârșea Petrache pe el. Era 10 și mai aveam 30 de km, coada normală de pe DN1. Am apreciat că nu ajungem cu mașina orice am face, așa că am hotărât să o abandonăm în parcare la Petrom și să mergem pe bicicletă. Am mai găsit încă unul intârziat ca noi, dar l-am lăsat în spate, eram prea buni. Eu am dus trena până la Sinaia, Petrache nu era în formă, la sosire nu mai eram nici eu. Alex Ciocan dădea startul, se auzea 10,9,8,7 și noi ne prindeam numerele de tricou. Alex Peșa era deja încadrat corect la start, râdea de noi că suntem tâmpiți. Primii deja plecau și noi ne așezam la coada plutonului. Muream de râs, ne bucuram că am ajuns la start și ne dăm la curse. Deși, la cât eram de leșinați, numai cursă nu a fost aia. A ieșit o plimabre pe bani. Am făcut 5 ture și s-a terminat cursa. Cumva, ăsta era stilul nostru, eu am multe curse la care am pierdut startul. Cea mai nasoală, la campionatul național de contratimp individual. Striga lumea dupa mine și eu mă încălzeam pe câmp, am pierdut 2 minute și ceva, aș fi ieșit pe podium la cât de bine am mers, dar cangi. O altă întârziere am avut la Gentleman's Race, când Ion nu era gata și am plecat după ce se dăduse startul. Originali. Și când te gândești că ne antrenăm ca nebunii, facem tot felul de concesii și sacrificii și noi pierdem startul. Halal cicliști! Sau sportivi!😀😀😀

Comarnic amarnic.

Scriitorul din mine 26.11.2022

    Bună tare dimineața. Frate, ce devreme scriu. Am de scos niște rapoarte și nu vreau să pierd timpul, că aș ieși la plimbare cu bicicleta și aș sta vreo trei ore. Să vedem ce zice drăguța mea Emma, dacă vrea sau nu să mă duc cu ea la o petrecere pentru copii organizată la Adunare. Soacra mea s-a convertit la evanghelism (sper să fie corect) de ceva timp și frecventează slujbele destul de des. Am fost și noi de câteva ori dar nu am fost convinși să facem vreo schimbare, suntem ok cu ortodoxia, deocamdată. Dar oamenii aceștia de la Adunare sunt foarte tari, predică despre Dumnezeu dar nu te obosesc. Când eram mic aveam niște vecini care mergeau la o congregație și mă tot rugau mereu să merg și eu, dar nu m-am dus. Când auzea mamaia mea despre ei, scuipa în sân de parcă erau sataniști ceva. Eu mă distram oricum. Să tot fie vreo zece ani de când sunt și eu în contact cu ei, că organizează chestii pentru copii și Emma vrea să meargă acolo. Nu am nicio clipă vreun gând că ar face vreo trecere la religia lor, că până la urma tot despre Dumnezeu se vorbește, eu vreau doar să asculte liniștită până când nu va mai avea chef de predici. Dar oamenii ăștia sunt extraordinari, predica lor nu te obosește și nu te simți ca ultimul păcătos. Se ocupă de copiii oamenilor de la adunare, fac excursii (am prins și noi una la Brașov la zoo cu trenul), petreceri și jocuri, ieșiri la pădure, de Paște și de Crăciun dau cadouri copiilor. E vorba de o familie cu patru copii, Viorel si Madalina, pe copii nu îi știu pe toți, care își rup din timpul lor, care investesc banii lor în tot ce organizează. Îmi dau seama că e o chestie prin care adună practicanți mai târziu, dar nu mă deranjează cu nimic. Emma va decide când și dacă se duce. Noi oricum suntem oameni care cred în Dumnezeu, vrem ca și ea să aibă aceeași abordare, dar nu prea vorbim despre Domnul, că nu suntem de-acolo. Dar putem observa uriașele diferențe de cum sunt tratați oamenii de bisericile noastre.

    De exemplu, la slujbe, e o cutie care merge pe la fiecare, un fel de cutia milei, și dai cât ai sau cât vrei, fără obligații. Toți banii se folosesc pentru chiria, curentul și încălzirea spațiului. La noi la ortodocși ai cote de participare, fiecare știe cât are de plată și când. Am impresia că e și o cotizație anuală pe care o plătești, deși biserica primește bani de la stat sau primărie, știu că popii au salarii, acum vor să scutească biserica de ceva cheltuieli cu energia. E bine zic, Doamne-ajută la toată lumea. Alt exemplu ar fi că la înmormântări se face o slujbă normală, dar ce să vezi, nu te costă. Nimic. Acum vreo șapte ani s-a stins din viață stră-mamaia soției, avea 105 ani. Și ea fusese la adunare, așa că a fost îngropată pe ritul lor. Frate, au venit oamenii de la Moreni la Târgoviște, au dus ei coșciugul cu mașina lor, au făcut o slujbă liniștită, scurtă și la obiect, și nu au cerut niciun ban. Poftim!? Stai așa. Fără prosoape, fără colivă (aici mi-a părut rău!), fără bomboane, fără pomană cu doișpe feluri și cu popa în capul mesei?! Cum adică, stai așa că nu înțeleg. Și nu au cerut nici bani de motorină macar. Oamenii au vrut doar să fie aproape de "sora" lor, care trecea prin clipe grele că și-a pierdut mamaia și nu au cerut nimic. Mai că îți vine să mergi în Adunare, zău. Clar au și ei anumite reguli pe care nu o să le discut aici, cu care poți să nu fi de acord, dar e liberul arbitru care te ajută să decizi. Că doar nu te-oi convinge eu. Mă duc să mănânc și să mă pregătesc de plimbare. Vai de mine, afară e minus 1. Cred că stau mai mult la masă, poate trece de 0. Hai cu soarele, trăi-ți-ar!

Ascultă cine vrea.

Scriitorul din mine 25.11.2022

    Gata, am primit bilet de voie cu bagaj cu tot și am tăiat-o la Moreni, împreună cu fiică-mea, să petrecem weekend-ul la țară, la socri. Toate bune și frumoase dacă nu aș avea închiderea azi, adică a mai nasoală zi din lună când toată lumea trage de mine și nu apuc să mișc în front, bine că am avut timp să o iau pe Emma de la școală. Acum fac o chestie care îmi permite să aberez pe blog. Și bag. E vineri și e frumos afară și eu nu bag bicicleta. Am băgat ieri, nu-i bai, sunt oarecum în grafic. E așa de bine când nu mă stresez în legătură cu ieșitul, știu că e timp astea două zile care vin să mă plimb în voie, Emma are niște activități cu copiii și nu mă includ și pe mine, perfect. Aseară am fost în parc și am asistat bucuroși la aprinderea luminițelor de Crăciun, ceea ce mi-a adus aminte că și noi avem treabă săptămâna viitoare cu pregătirile. Punem de toate, în casă și afară, să simțim cea mai frumoasă perioadă din an. Mai e până atunci, Azi nu am apucat să urmăresc nimic la tv sau pe net, să văd și eu ce mai mișcă. Am apucat doar să fac ceva politică la magazin cu vecinul, am pus țara la cale, din nou. Îmi place să ascult și alte păreri diferite de ale mele, mai învăț, mă mai destup poate, deși am observat că îmi place mai mult să stau de vorbă cu oameni care gândesc ca mine, și nu e bine. Pentru evoluție ne trebuie dezbatere. Dacă ne închidem într-o bulă unde avem mereu dreptate și nu ne certăm cu nimeni pe idei, stagnăm. Progresul se bazează pe libertate de opinie. Păi dacă rămânem la ceea ce ne dă vreun algoritm ca știre sau propunere de împrietenire, chiar și ofertele la produse, ajungem să nu mai știm ceva diferit de propriul gând, de propriul adevăr. 

    De aceea nu sunt de acord cu urmărirea știrilor la un singur post tv, cititul unui singur ziar sau redactor, un singur magazin sau un singur drum. Sunt mereu în căutare de nou, de diferit, poate ciudat, dar îmi provoc crezul punându-l la încercare. Cu cât e mai mare provocarea, cu atât e mai puternic crezul că e bine și drept, dacă am dreptate. Clar e obositor, și e în natura omului să caute calea ușoară în viață. Dar convingerea mea e că suntem pe acest pământ o singură dată și trebuie să maximizăm efectele trecerii noastre pe aici. Eu trăiesc ca să evoluez, să creez ceva și poate să rămână în urmă. De aceea scriu, că poate reușesc să scot o carte și să scrie lumea comentarii la limba română despre opera mea. Cum ar fi? "Să analizăm ce a vrut să spună autorul despre nemurirea sufletului. Vaaai, păi se poate, nu cred că i se flutura întru totul, zău așa." La cât de amețit sunt eu, nu ar înțelege nimeni nimic din ce aș scrie, fără cap și fără coadă, ar fi un bildungsroman incomplet, cu drumul inițiatic al uitatului de la mână pân' la gură. Mamă, ce vorbe vorbesc, păzea că dă academicianul din mine p-afară și se umple strada de intelect pur. Bine că am luat bacul și mă uit de sus la tot, inclusiv la Dunăre.

Cana mea cu inspiratie.