Dragul meu urmăritor, azi sunt pe un mare plus. Pentru că m-a scutit Emma de la jocuri cu copii și m-a eliberat în atmosfera ciclistă. Și știam că biletul de voie e mai generos, norocul meu. Dimineață era pe minus, așa că nu m-am grăbit să ies, cred că era 11 când am ieșit pe poartă. Nu mi-am luat prea multe haine, că era soare și peste 10 grade, am zis să nu mă încălzesc prea tare. Și cum nebunul e friguros, mi-au înghețat spaghetele, mai ales în zone cu umbră sau când intra soarele în nori. Prin Moreni și până la Câmpina a fost soare, dar pe urmă s-a înnorat, până la Breaza și apoi Comarnic mi-au cam tremurat rinichii, dar era urcare și mă încălzeam. Am admirat ceva case frumoase prin Breaza, e prima oară când fac drumul ăla, apoi am ieșit în DN1 la intrarea în Comarnic și am luat-o la vale. Vânt de spate și viteză, conașule, ce perioadă de acumulări fără să trag prea tare, la naiba cu ea. Era prea bine ca să nu merg tare, mă mai ajuta și câte o mașină, nu era prea aglomerat traficul, că prindeam și mai mare viteză. Mă bătea un gând să mă întorc pe la Ploiești, dar deja îmi era foame și am făcut dreapta spre Florești, am ocolit un pic că era drum în lucru și nu aveam chef de pene, am mai tras de mine și s-au făcut aproape trei ore jumate de plimbare, puțin peste 90 de km. Bună ieșire.
Pe DN1, am trecut pe lângă un Petrom unde acum câțiva ani am oprit cu Petrache. Mergeam la cursa de la Sinaia, Infernul muntelui îi zicea. Noi am plecat la 9 din București, cursa era la 11, e timp, nașule. Am oprit și la un wc în porumb că se sfârșea Petrache pe el. Era 10 și mai aveam 30 de km, coada normală de pe DN1. Am apreciat că nu ajungem cu mașina orice am face, așa că am hotărât să o abandonăm în parcare la Petrom și să mergem pe bicicletă. Am mai găsit încă unul intârziat ca noi, dar l-am lăsat în spate, eram prea buni. Eu am dus trena până la Sinaia, Petrache nu era în formă, la sosire nu mai eram nici eu. Alex Ciocan dădea startul, se auzea 10,9,8,7 și noi ne prindeam numerele de tricou. Alex Peșa era deja încadrat corect la start, râdea de noi că suntem tâmpiți. Primii deja plecau și noi ne așezam la coada plutonului. Muream de râs, ne bucuram că am ajuns la start și ne dăm la curse. Deși, la cât eram de leșinați, numai cursă nu a fost aia. A ieșit o plimabre pe bani. Am făcut 5 ture și s-a terminat cursa. Cumva, ăsta era stilul nostru, eu am multe curse la care am pierdut startul. Cea mai nasoală, la campionatul național de contratimp individual. Striga lumea dupa mine și eu mă încălzeam pe câmp, am pierdut 2 minute și ceva, aș fi ieșit pe podium la cât de bine am mers, dar cangi. O altă întârziere am avut la Gentleman's Race, când Ion nu era gata și am plecat după ce se dăduse startul. Originali. Și când te gândești că ne antrenăm ca nebunii, facem tot felul de concesii și sacrificii și noi pierdem startul. Halal cicliști! Sau sportivi!😀😀😀
 |
| Comarnic amarnic. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu