Scriitorul din mine 04.12.2022

    Bună dimineața, cititorule. Ieri nu te-am mai deranajat cu ale mele, am fost ocupat. Dimineață am băut cafeaua cu doamna mea și am băgat o tură scurtă cu bicicleta. Vremea îmbietoare și soarele cald îmi făceau cu mâna din reclamele la linii aeriene, că afară era zloată și chin. Nu era atât de rău pe strada mea și prin oras, dar cum scoteai nasul în afara orașului, respirai apă. La propriu. Frate, și m-am udat la oo de am făcut clabuci. Și era și foarte frig, că de aia am stat puțin. Dar tot mi-au înghețat toate extremitățile. Sacrificii ale vieții de ciclist, ce să faci, n-ai ce să faci! Acasă m-am încălzit greu cu un duș și încă o cafea, aș fi vrut să scriu ceva, sigur era bun, dar m-a luat soția pe sus și am zburat la Moreni. Nu înainte de a bifa lista pentru Moș Nicolae. La noi e cu dulciuri și fructe plus un cadou normal. Așa am crescut și păstrăm tradiția. De Crăciun e sacul mai plin. Emma încă se gândește ce să pună în scrisoarea pentru Moșul. A creat-o, e tăiată și desenată, dar nu a pus cuvinte. Cred eu că are ceva important și nu știe dacă îi poate cere Moșului. Când era mai mică, era simplu, le dădea direct, știam din timp ce își dorește, mai ales păpuși erau, plus jocuri și puzzle-uri. Acum, mă aștept la ceva haine cu Black Pink sau BTS, poate ceva de machiaj. 

    Hait, am dat cafeaua în foc. M-a lăsat soția să am grijă de ibric, m-am luat cu scrisul și am uitat. Suntem la Moreni, ieri am băgat burta în draci cu cărnăraie și salată de varză murată, ceva țuică fiartă băută afară la frig și apoi bere. Cu măsură, că nu mă doare capul acum. Eu nu mai știu să beau prea mult, de când merg cu bicicleta, porția mea e de o bere și gata, sunt full. Nu că mă îmbăt, dar efectiv nu mai intră. Se mai întâmplă uneori să beau mai mult, dar sunt prea rare momentele alea. Când îi aud pe colegii mei englezi că beau și câte 10 beri o dată, mă ia cu răuri. Adică, și eu în studenție aveam antrenament, duceam destul de multe pe picioare, dar erau alte vremuri, alte gusturi și deprinderi. Nici nu mai știu unde rămăsesem. Fir-ar cafeaua mă-sii de treabă. Știu că era ceva legat de vreme, că e aiurea să mergi cu bicicleta când e urât afară și ceva miștouri despre vremea din alte țări. Mă gândeam că vremea de ieri era un fel de primăvară belgiană sau olandeză, sau poate o toamnă caldă scoțiană. 1 grad și 99% umiditate. Perfect de pedalat. Problema la noi e că sare de jos de parcă mergi spre iad, e smoală și ulei de mașină de vezi curcubee în farurile mașinilor. Și de-ar fi doar viziunile. Să vezi cum te faci pe haine, vomită mașina de spălat, nu alta. Știu că exista aripi și pentru cursieră, dar tot te stropești și te uzi. Poți să bagi trainer indoor, dar e plictiseală maximă. Încerc și eu să stau pe afară cât mai mult, că în casă nu simt că mă aerisesc indeajuns. Și e greu când mobila din cap arată precum clădirile din Copșa Mică în perioada de glorie. Cred că are o gaură proprie în stratul de ozon.

Nu e chiar atât de rău, să știi.

Scriitorul din mine 02.12.2022 (II)

    M-am apucat de scris acum ceva ani crezând că voi face o mare brânză de burduf. Părea că e un drum bun pentru personalitatea mea extravagantă, dar nu a ieșit nimic mai mult decât un jurnal personal în care m-am putut abera în fel și chip. Acesta a fost câștigul meu cel mai mare, pe lângă milioanele de fani de pretutindeni, desigur. Apoi am zis să încerc să promovez ciclismul și mersul pe bicicletă în felul meu, dând tuturor știrilor si întâmplărilor o notă amuzantă. Nu e ca și cum vorbesc doar pozitiv aici, dar nu îmi vine să plâng aiurea cu un cor de bocitoare despre nasoalele din viața noastră, trebuie să mai și râdem un pic. Eu unul știu că pot să râd de mine la greu și dacă aduc un zâmbet și pe telefonul tău, e perfect. Mă uit și eu la oameni care au povești de viață legate de ciclism și încerc să mă inspir de acolo, nu doar pentru scris cât și pentru ciclism. 

    Ieri am găsit un vlog al unui tip, Chris Opie, și deja m-am abonat la canalul lui, e pe gustul meu și o să îl mai urmăresc. Ce am văzut în clipul din link m-a pus un pic pe gânduri. De ce oamenii așteaptă să li se întâmple lucruri pentru a-și îmbunătăți viața!? Chris recunoaște că pandemia a fost cel mai bun lucru din viața lui pentru că a descoperit ce mult înseamnă familia. Dar dacă nu era pandemia, trăia altfel, nu? Ideea e că eu nu dau lecții nimănui, fiecare e liber să aleagă pentru el cum îl taie capul și să adune laurii sau să tragă ponoasele. Dar cred că poți vedea binele din viața ta și fără să treci prin clipe de încercare. Era să mor și acum apreciez viața și mai mult. Dar dacă nu supraviețuiai, care era plusul? Sau dacă nu era acea încercare, îți băteai joc de zilele tale ca înainte? Eu aș vrea să citesc despre cât mai multe pățanii și întâmplări ale unor străini pentru a avea o idee despre ce mi se poate întâmpla mie, dar nu aș vrea să trec prin ele eu însumi pentru a avea vreo emancipare sau eliberare. Vreau să îmi îmbunătățesc calitatea vieții și să mă bucur și mai mult de timpul meu fără să am momente de cumpănă generate de mediu sau de mine. Vreau să fiu eu schimbarea pe care o doresc la mine, prin decizia mea, cumva gândită și anticipând eventualele părți pozitive din orice. Hai că e vineri și nu ai timp de lucruri serioase, să ne bucurăm de weekend. Eu bag grătar mâine la Moreni. Poftă mare la toată lumea! 😀😀😀😀

Cam așa sunt și eu.

Scriitorul din mine 02.12.2022

    Hai, că sunt pierdut. Dar nu oricum, ci grav de tot, mai am să pun poza mea pe cutii de lapte și să ofer recompensă grasă pentru regăsirea mea. Fac pariu că ar arăta precum pachetele de țigări cu poze cu cancer. Io sunt ăla, fac reclamă la accident vascular și am pozat pentru revista "Foamea". Vedetă! Nu am vreo problemă existențială, nu e de nasul meu, eu sunt mai pe simplu așa. Azi nu știu ce zi e. Am avut două libere și acum muncesc doar pentru a avea încă doua zile libere pe urmă. E o senzație ciudată și plăcută știind că nici nu începi bine că se și termină munca. Am mâncat și am băut românism zilele astea, nu i-aș zice patriotism, că nu știu ce e aia. Dar am tricolor pe retină și nu pot să nu mă bucur. Sper să tindem spre o conștientizare a românului din noi, cu bune și rele, că noi suntem români dar nu știu până când vom fi aici stăpâni, vorba cântecului. Avem cea mai mare pondere de proprietari din UE și am impresia că lucrurile vor rămâne așa mult timp, pentru că ne-a învățat comunismul că e bine să fii proprietar pe bucata ta de lume. Adică ei îti luau proprietatea și era totul la comun, cumva, lor nu le plăcea să detii prea multe, te făceau chiabur. Am o carte în vizor despre partidul comunist român, să mă mai luminez și eu în legătură cu istoria recenta și să înțeleg împrejurările în care bunicul meu a făcut pușcărie pentru că nu a realizat planul de încasări de la oameni. Populația trebuia să livreze o anumita cotă din tot ce avea și producea, iar tataia, ca primar sau ce era el, șef de sfat popular sau cum se chema, trebuia să strângă cotele așa cum cerea partidul. Și ce să vezi, oamenii chiar nu produceau cât cerea la catastif, și l-au săltat pe tataia, a stat vreo optișpe luni. Nu a fost închisoare propriu-zisă, doar că stătea undeva prin Bărăgan la o casă și trebuia să muncească la CAP acolo în sat, un fel de arest la domiciliu. Doar că era domiciliul altuia. Nasoală perioadă, nasoală fază. O să mă mai documentez, poate aflu mai multe despre perioada aia, deși mamaia nici nu vrea să își mai aducă aminte.

    Mă uit pe geam și pare că nu mai plouă azi, dar e încă umed pe jos, nu știu dacă o să pot ieși, mai am și ceva de muncă la biro și doamna mea vrea să mai mișc și ceva prin casă. Cum să îi explic că nu am timp dacă eu și vreau să ies cu bicicleta? Ea știe asta, așa că nu am cum scăpa, bag și ce îmi cere ea ca să pot ieși cu bicicleta mea curată să o murdăresc un pic, că tot e ceva mâzgă pe jos. Aia e, nu se poate altfel, te mai și murdărești. Dacă nu îmi convine, bag trainer, să mor de plictiseală. Mai ales acum când nu am intervale, doar mă plimb. Frate, ce ciudat e, că nu realizez că e vineri. Îmi place! Am o idee de articol mai lung, cu beneficiile mersului pe bicicletă, dar poate aștepta. Până luni. Sau ianuarie, noi să fim sănătoși!😀😀😀

Fratele Jay-Z, pe când făcea și muzică, nu doar bani.