Scriitorul din mine 12.12.2022 (II)

    Am zis că sunt în formă, am zis? Și ce dacă mă repet, adun cuvinte și articole și mă laud că am scris manuscrise. Weekend-ul acesta a fost cursă de ciclocros, nu la tv, că eram cu copiii, dar am urmărit-o pe youtube fără să știu rezultatul final. Wout van Aert, favoritul meu principal și la cros a plecat greu, traseul era greu, noroi și gheață, așa că nu a putut să își folosească puterea pentru a depăși repede. Dar ușor-ușor și-a întețit ritmul și a ajuns în frunte în tura 2. Apoi, i-a alunecat roata față, a derapat și și-a blocat gheata stângă în roată și era să se dea peste cap, dar a sărit ca un Hopa-Mitică de pe bicicletă și înapoi pe ea și nu a pierdut foarte mult. Apoi a început să meargă bine de tot și părea că o să se desprindă în cel mai frumos și personal mod. Și ce să vezi? Când a trecut pe la pituri, că și ei au pituri și pot schimba bicicleta, i s-a încâlclit un prosop în schimbătorul spate și i l-a rupt, sau dacă nu l-a rupt l-a blocat. Așa că a trebuit să alerge înapoi la mecanicii lui și să ia altă biclă. A pierdut 20 de secunde și mai erau doar 2 ture rămase, aproape imposibil de recuperat. Eu am văzut cursa cu cometariu și băieții ziceau că nu au văzut așa ceva în viața lor, așa mare ghinion. Dar Wout nu s-a lăsat și a început să recupereze. Știam cu toții că va recupera terenul și timpul pierdut, dar nu știam cu ce costuri, dacă va mai avea energie să se lupte pentru victorie la final. În ultima tură s-a desprins, a atacat și apoi nu s-a mai uitat înapoi. A câștigat cu o diferență confortabilă față de toată lumea și a arătat că a fost cel mai bun. Sigur că vor fi unii care vor comenta negativ, că a câștigat doar pentru că a lipsit Mathieu van der Poel, e și o statistică să îi susțină, dar nu îmi pasă, eu m-am bucurat enorm de victoria lui Wout, eroul meu! De aia nu am putut scrie nimic aseară când am stat la laptop, că am urmărit toată cursa. Din păcate nu mai găsesc clipul cu comentariu, dar te poți delecta aici.

În patru cuvinte: ME SE RI E!

Scriitorul din mine 12.12.2022

    Nu suna la 112, nu m-a luat nicio avalanșă în weeked, sau nu am mai fost răpit de extratereștri, sunt bine, liniștit, doar că am avut un program atât de încărcat încât nu am mai intrat pe net deloc. Vineri am fost liber și mi-am făcut de cap, bicicletă, ceva muncă prin casă și apoi seara am fost la o petrecere de copii. Ziua unui coleg de-ai Emmei a fost prilej de întâlnire cu părinții si ceva bârfă legată de cadourile de Crăciun, dar fără stres. Copiii s-au bucurat de locul de joacă, pizza și tort, eu pe cola și alune și, ce să vezi, fotbal. Ne-am uitat la Brazilia - Croația, mi-a părut rău de Selecao pentru că au fost mai buni, dar m-am bucurat pentru croați că au reușit să treacă mai departe, nu contează cum. Începusem să ne agităm pe acolo și făceam galerie cu unii sau alții, copiii își vedeau de ale lor, noi cu penalty-urile, a lipsit berea, că era și mai tare ambalarea. Ne-am distrat cu toții, chiar a fost mișto că s-au combinat petrecerea cu fotbalul, ne-am simțit și noi părinții bine.

    Sâmbătă a fost începutul petrecerii în pijamale de la noi de acasă. Eu nu am primit bilet de voie spre câmpiile verzi și am stat pe lângă casă, să nu cumva să întârzii să adun copiii invitați, prietenele Emmei. A fost nebunie, fetele au dansat, au mâncat, s-au distrat, și noi pe lângă ele, Am fost sâmbătă seara să vedem luminițele și am primit confirmarea că sunt cele mai frumoase de când se pun becuri prin parc, mai ales în parcul Mitropoliei, că parcul Chindiei e frumos deja de câțiva ani. Am mâncat gogoși cu sirop dulce de ni s-au lipit buzele de șervețele, seara am rupt pizza de la Maestro de ne-am lins pe dejte și am stat până târziu cu suc și înghețată, ne-am jucat Piticot și "Întreabă-mă să te întreb". Fetele visau să aibă noapte albă dar la 12 s-a dat stingerea. Duminică am rupt micul dejun în două și am plecat la pationar. Cel de la Turn era inundat, nu ne-am riscat să udăm chiloții la prima căzătură, așa că am mers la cel de la Mall care era ud doar pe jumate. Eu am zis că e de la căldură dar plouase torențial și de aia era apă multă. Bine că s-au alergat pe gheață și nu s-au udat decât un pic când au căzut. Eu nu m-am dat, că nu aveam chef, mă gândeam doar la bicicletă, pe care am primit-o la întoarcerea acasă. Două ore am stat, dar parcă au fost câteva minute. Nu mă plâng, a fost foarte bineeee! Seara am dus invitații la casele lor și ne-am retras la lucruri casnice, eu la laptop, fetele pe telefoane și tablete. Avem joc nou, Stumble guys, sper să mă joc și eu cu Emma zilele astea. Păzea că sunt în stare de flux, îmi vin ideile ca oamenii la urs, am idei noi cu ceva glume în vizor și o încercare de schimb în viețile noastre, doar de bine, desigur! Hai sănătate și să avem o săptămână plină! Mai sunt 13 zile până la Crăciun.

p.s. când am scris despre numere nu am pus cel mai important calcul al vieții noastre. Noi stăm la numărul 29, care e suma zilelor de naștere - 7 plus 4 plus 18. Tare, nu?!

Apă la bord. Sau om la apă. 

Scriitorul din mine 09.12.2022

    Hait, că mă strigă lumea Nostradamaus pe stradă și îmi cere să îi dau in bobi. Sau în cafea. Sau în stele. La naiba cu Schengen, îmi pare rău că am avut dreptate, dar nu mi-e mai rău decât ieri. Parol. Am băgat o tură rece și cu ceață pe bicicleta mea iubită. Cu ceva vânt rece și muci pe geacă, dar a fost bine. Apoi m-a abuzat doamna cu treabă prin casă, sufăr de sindromul Stockholm cu mopul în mână, te rog să mă crezi. Sunt ăl mai leneș dintre pământeni și mă plâng dacă mă pui să duc gunoiul. Dar, ca un câine credincios, îmi fac datoria chiar de nu mă mai bucură biscuitele de la stăpân. Că toți avem unul. Soacra mea e credincioasă, îl are pe Domnul de partea ei. Nu fac mișto, chiar cred în crezul ei și o respect pentru asta. A fost o întâmplare super-mișto odată. Avea nevoie să obțină o întrevedere la un nivel înalt și portarul de la instituția respectivă a întrebat-o dacă are pe cineva sus. Ea a zis:"Normal că am pe cineva sus, cel mai sus, altfel nu mai veneam aici". Omul de la intrare a înțeles că ea are o pilă mare de tot și a lăsat-o să treacă și și-a rezolvat treaba. Ideea e că ea chiar nu mințea, știa sigur că Dumnezeu o va ajuta și și-a jucat cartea, sincer și cu încredere. Frate, și i-a ieșit. Oare ce o zice paznicul ăla dacă îi spunem adevărul? Și-o face cruce? Nu-i bai, cu credința omului nu te joci. Dar mai ales cu părerea lui. Că asta cu religia o mai scalzi cumva. Frate, dar când vine vorba de fotbal, justiție, medicină și economie sau multe alte domenii, să nu cumva să îndrăznești să contrazici pe cineva, că ți-o iei ca de la talibani cu Coranul în mână. 

    Am fost la pâine și am pălăvragit cu vecinul. Care ar putea fi motivele pentru care ne-a fost refuzat accesul în Schengen. Eu am aberat cu argumentele mele, vecinul a plusat sau m-a contrazis cu ale lui, dar suntem prieteni și ne respectăm părerile, că doar nu ne-om înjura pentru politică. Atât de proști nu suntem. Îmi pare rău că nu mai există dezbateri publice despre decizii importante, lumea nu mai vrea să se implice în viața socială, e prea copleșită de cotidianul cenușiu și încurcat. Pe vremea lui Ceaușescu aveam bancuri super-tari, acum, nimic. Ne pricepeam atât de bine să facem haz de necaz dar am rămas doar cu necazul și bem la ocazii speciale. Și nu foarte tare, să nu creadă lumea că ne merge bine. Dacă întrebi un bogat cum îi merge, o să ridice din umeri și o să zică "așa și așa". Nimeni nu mai zice că îi e bine? Eu așa răspund de fiecare dată. "Ce faci? - Bine!". Și nu mint. Clar am facturile mele restante și gândurile cu dobândă, dar nu mă plâng. Ai văzut ce frumos e azi afară? Și dimineață era ceață de o tăiai cu drujba. Acum e soare și frumos, aș mai băga o tură, dar mă omoară de tot soața. Avem niște discuții interesante la școală legate de cadoul pentru doamna învățătoare, și mă întristează că sunt oameni tineri cu gânduri bătrâne și inepte, mi-e greu să îi corectez, dar când îmi vor afecta interesul direct voi lua măsuri. La haine, la încălțăminte, vedem noi ce măsuri. Dar nu mai merge să stăm la mâna altora. Clar există dictatura majorității, dar punctul de vedere trebuie expus și argumentat corect. Poate adun ceva adepți și înființez biserica de a opta zi de weekend. Hai sănătate și la schi în altă țară decât Austria. Îmi vine să mor de râs când îmi aduc aminte că sunt oameni care își închid conturile la RZB și BCR. Cât o să dureze naționalismul ăsta? Sper cât mai mult. Să avem sporuri!😀😀😀

Bună treabă. Vedem cât ține revolta noastră.