Hait, că mă strigă lumea Nostradamaus pe stradă și îmi cere să îi dau in bobi. Sau în cafea. Sau în stele. La naiba cu Schengen, îmi pare rău că am avut dreptate, dar nu mi-e mai rău decât ieri. Parol. Am băgat o tură rece și cu ceață pe bicicleta mea iubită. Cu ceva vânt rece și muci pe geacă, dar a fost bine. Apoi m-a abuzat doamna cu treabă prin casă, sufăr de sindromul Stockholm cu mopul în mână, te rog să mă crezi. Sunt ăl mai leneș dintre pământeni și mă plâng dacă mă pui să duc gunoiul. Dar, ca un câine credincios, îmi fac datoria chiar de nu mă mai bucură biscuitele de la stăpân. Că toți avem unul. Soacra mea e credincioasă, îl are pe Domnul de partea ei. Nu fac mișto, chiar cred în crezul ei și o respect pentru asta. A fost o întâmplare super-mișto odată. Avea nevoie să obțină o întrevedere la un nivel înalt și portarul de la instituția respectivă a întrebat-o dacă are pe cineva sus. Ea a zis:"Normal că am pe cineva sus, cel mai sus, altfel nu mai veneam aici". Omul de la intrare a înțeles că ea are o pilă mare de tot și a lăsat-o să treacă și și-a rezolvat treaba. Ideea e că ea chiar nu mințea, știa sigur că Dumnezeu o va ajuta și și-a jucat cartea, sincer și cu încredere. Frate, și i-a ieșit. Oare ce o zice paznicul ăla dacă îi spunem adevărul? Și-o face cruce? Nu-i bai, cu credința omului nu te joci. Dar mai ales cu părerea lui. Că asta cu religia o mai scalzi cumva. Frate, dar când vine vorba de fotbal, justiție, medicină și economie sau multe alte domenii, să nu cumva să îndrăznești să contrazici pe cineva, că ți-o iei ca de la talibani cu Coranul în mână.
Am fost la pâine și am pălăvragit cu vecinul. Care ar putea fi motivele pentru care ne-a fost refuzat accesul în Schengen. Eu am aberat cu argumentele mele, vecinul a plusat sau m-a contrazis cu ale lui, dar suntem prieteni și ne respectăm părerile, că doar nu ne-om înjura pentru politică. Atât de proști nu suntem. Îmi pare rău că nu mai există dezbateri publice despre decizii importante, lumea nu mai vrea să se implice în viața socială, e prea copleșită de cotidianul cenușiu și încurcat. Pe vremea lui Ceaușescu aveam bancuri super-tari, acum, nimic. Ne pricepeam atât de bine să facem haz de necaz dar am rămas doar cu necazul și bem la ocazii speciale. Și nu foarte tare, să nu creadă lumea că ne merge bine. Dacă întrebi un bogat cum îi merge, o să ridice din umeri și o să zică "așa și așa". Nimeni nu mai zice că îi e bine? Eu așa răspund de fiecare dată. "Ce faci? - Bine!". Și nu mint. Clar am facturile mele restante și gândurile cu dobândă, dar nu mă plâng. Ai văzut ce frumos e azi afară? Și dimineață era ceață de o tăiai cu drujba. Acum e soare și frumos, aș mai băga o tură, dar mă omoară de tot soața. Avem niște discuții interesante la școală legate de cadoul pentru doamna învățătoare, și mă întristează că sunt oameni tineri cu gânduri bătrâne și inepte, mi-e greu să îi corectez, dar când îmi vor afecta interesul direct voi lua măsuri. La haine, la încălțăminte, vedem noi ce măsuri. Dar nu mai merge să stăm la mâna altora. Clar există dictatura majorității, dar punctul de vedere trebuie expus și argumentat corect. Poate adun ceva adepți și înființez biserica de a opta zi de weekend. Hai sănătate și la schi în altă țară decât Austria. Îmi vine să mor de râs când îmi aduc aminte că sunt oameni care își închid conturile la RZB și BCR. Cât o să dureze naționalismul ăsta? Sper cât mai mult. Să avem sporuri!😀😀😀
 |
| Bună treabă. Vedem cât ține revolta noastră. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu