7 ianuarie 2023

Plimbaretul 07.01.2023

    Hait, că dorm pe mine și mă cam dor picioarele. Totusi, nu sufăr atât de tare pe cât aș fi crezut inițial. Joi seara am vorbit cu cineva din București să îmi dea un suport de ciclocomputer, să pun pe bicicletă și nu știam cum să intru în posesia lui. Deja îmi luasem liber vineri așa că am făcut planul: un coleg bun se întâlnește cu respectivul și eu mă văd cu colegul. Simplu și eficient. Doar că vineri m-am urnit greu și am plecat după 10.30, ceea ce însemna că mă va prinde întunericul și frigul. Așa că a trebuit să mă îmbrac mai gros decat era nevoie pentru prânz și m-am cam încins. Am avut parte și de vânt portrivnic cea mai mare parte din drum, dar traficul de pe DN1 e atât de benefic pentru viteza medie încât nu a fost atât de rău. Dar am cam tras toată ziua. Șase ore și un sfert a durat plimbarea, 196 kilometri, un spate și un gât țepene de la atâta mers, dar un suflet ușor și cap limpede cum nu am mai avut demult. M-a bucurat întâlnirea cu fratele Cornel, cel mai bun prieten și coleg de la corporație, om cu care am împărțit și împărtășit atât de multe încât ne avem aproape mereu, indiferent de distanță. Am schimbat din nou impresii, mi-a făcut un sandwich, mi-a servit o sticlă de gatorade și ceva ciocolată, festin adevărat la ora prânzului. Mai vrem! Drumul a fost uscat, cum altfel să fie cu așa vânt ciudos. M-au deranjat multi proști pe drum, Bucureștiul e plin de idioți, dar a fost mai rău pe drum decât în oraș, ceva nou. Soarele se mai pitea prin nori și imediat scădea temperatura, dar eu eram pregătit, nu am simțit frigul deloc. Una din puținele ture când nu mi-a fost frig, deși am cam transpirat că am tras să nu stau prea mult pe drum. Nu aveam în programul de pregătire o așa tură intensă, lungimea mi-a convenit, dar intensitatea, nu. Trebuia să fie o tură lejeră ca efort, dar nu am avut ce face. Poate e tot răul spre bine, cine știe!? Oricum, nu mai ies așa tare până în primăvară. După cum arăta prognoza, nici nu voi mai putea, că o să bag trainer indoor, și nu rezist mai mult de 90 de minute. Ne adaptăm, constant, fără bocitoare, targetul anul ăsta e familia și apoi munca. Programul de bicicleta va suferi modificări importante, ture mai puține și mai multe ieșiri cu familia, poate le conving și pe fete să meargă pe două roți, măcar prin parc sau la pădure, vedem noi cum le convingem. 

    Aseară am fost tratat cu o super-priveliște. Soarele apunea într-o mare de nori roz în timp ce luna plină răsărea spre est, deasupra Ploieștiului. La ora aia cam sufeream de dureri de spate și gât, dar tot m-am bucurat. Eu caut mereu titluri de pus pe tura de pe Strava și mi-a venit în minte asta: Apus de soare sub clar de lună plină, Miere pentru suflet și poezie pentru retină! Poet, este!? Hai să ne vedem cu bine pe drum, că pare că vremea mă ajută să nu mă mai mut în Spania ca să mă plimb și iarna. Vezi că sunt curse de ciclocros, iar avem spectacol. Ura la toată lumea!

Fratele Wout, pe primul loc din nou.



Favoriții mei la ciclocross 07.01.2023

 

Care pe care.


    Probabil te-am zăpăcit cu favoriții mei. Eu am în toate sporturile câte un sportiv sau mai mulți pe care îi urmăresc cu drag. La ciclism m-am îndrăgostit de Lance Armstrong, când a câștigat 7 Tururi ale Franței dar i-au fost retrase pe motiv de dopaj și politică. Degeaba, zic eu, și rămâne în inima mea ca unul din cei mai mari. Apoi am trecut la Fabian Cancellara, un super-atlet elvețian, multiplu campion mondial de contratimp și câștigător de curse Monument. Când s-a retras el în 2016 am început să caut pe altcineva. M-am oprit pentru un timp la Peter Sagan dar el a ars repede. L-am lăsat și pe el în umbrăȘi era iarnă, mă uitam la curse în reluare și am găsit din întâmplare o cursă de ciclocros. Și se băteau Wout van Aert cu Mathieu van der Poel. Nu mai știu exact ce cursă și unde, dar de atunci am căutat și văzut toate cursele de ciclocross din ultimii 10 ani. Aveam timp noaptea șîn loc de seriale eu urmăream curse de ciclocros. Și așa am început să iubesc acest sport nebun. Exploziv, încrâncenat, încordat, intens, murdar, îmi pare că e de cicliști adevărați, minerii mei preferați. Băieții nu au rămas la ciclocross, și au încercat și alte discipline din ciclism, MvdP la mtb și ambii la șosea. Și a ieșit o nebunie de luptă și acolo între ei. O să încerc să adun date legate de numărul de victorii pentru fiecare disciplină, dar nu ca să vedem cine e mai bun, pentru că eu țin cu Wout indiferent de numărul de victorii sau de diferența dintre ei. Întotdeauna am zis că idolii și idolatrizarea nu se măsoară în numărul de victorii, clar contează să fie printre învingători ca să îmi câștige admirația, că nu oi ține cu ultimul. Sunt eu destul de ultimul la cursele mele, îmi ajunge, mă uit și eu la ăia buni. Așa că bag statistici aici jos, o să actualizez lista cât de des pot. S-au mai schimbat numerele.

Wout van Aer                                    Mathieu van der Poel

103     Ciclocross    206

3 Titluri mondiale ciclocross 4

1 Monument 2

39 Victorii World Tour 40

9 Victorii de Mare Tur 1

2 Tur de 7 zile 1

0 Victorii de Cupa Mondiala MTB 3

0 Titluri mondiale de sosea 0

Podium obișnuit pentru ei doi.

4 ianuarie 2023

Criza vârstei mijlocii la bicicliști 04.01.2023

    Hai la mulți ani în 2023! E prima bucată de gând pe anul ăsta și am mai multe idei, dar nu le dau pe toate odată. Și pentru că sunt prost rău și nu scriu cum de am o idee, am făcut pauză pentru muncă și am uitat ce voiam să scriu. Clar era ceva deștept peste poate și interesant dincolo de sigur, dar cenușiul meu e mai mult cenușă, că-s prăjit de tot! Ideile gravitau desigur în jurul familiei și bicicletei, ca eu atât știu. Ce muncă, ce salariu, ce taxe și impozite, ce politică?! Hait, era să scriu "ce război?!" dar zic să nu întind coarda, că deocamdată suntem bine. La sfârșit de an se face analiza a ceea ce a fost sau nu a fost să fie, lumea adună și scade, vede unde pică față de 0. Eu mereu pic mai sus de 0, chiar dacă nu am făcut cei 10 mii de km, am terminat Rapha Challenge de 500 km între Crăciun și revelion și a fost bine. Am avut un an bun, mă raportez la ce văd în jurul meu și la ce mi-aș fi dorit, deci nu prea am motive de văicăreală. Iar la început de an 2023 lumea face planuri, își face lista cu dorințe (nu știu dacă "rezoluție" are acelasi sens și în română ca în engleză) pentru noul an. La mine e cu cântec, ca de obicei, că nu e un an oarecare, toți anii sunt deosebiți, că diferă cifrele, clar. 

    Cum "care coborâre"? Pai nu ăsta e punctul în care te sui în sanie și o tai la vale, purtat de tot ce ai putut sau nu să faci, realizezi, împlinești, doar te bucuri de priveliște și te pregătești de marea trecere?! Uaaaaaaaaaaa, cât de tâmpit sunt! Zici că am 80 de ani pe muchie și mă vizitează gândurile cu coasa, fac caca în mers și pipi fără sens, am pampers de firmă și mă culc la 18.00 😄😄😄😄 Frate, am 40 de ani, mă simt în puterea vârstei, la cap am maximum 20 de ani, la corp vreo 75, dar nu fumez și nu beau, deci speranța de viață sare de 90. Plus că și fac sport, mai mult decât poate duce trupul meu firav de băiețel, dar hei, sunt în grafic. Plus că eu zic că nu prea adun păcate, așa că moartea nu va fi dură, sper că o iau în sus după. Deși am o afinitate pentru asfalt proaspat și smoală, și îmi place căldura, parcă tot în sus vreau să merg. La Bărbos! Sau Marele BărBOSS 😀😀😀

     Vezi că aberez ca acum 10 ani când am început să scriu, nu m-am schimbat deloc. În bine! M-am ramolit, până la cină uit ce am mâncat la prânz, Garmin mă întoarce acasă și telefonul îmi zice unde suntem la zilele săptămânii. Noroc că nu am vreun tratament de urmat, că sigur uitam să îl iau! Fizic nu am probleme, parol. Am început să număr câteva fire albe (dar dau vina pe soție, clar de la ea le am!), mai merg noaptea la budă, dar nu îmi pare exagerat, dorm neîntors, pot să stau să văd artificiile de Revelion, beau alcool fără să mor, mănânc orice deocamdată, mai scot câte o glumă pe gâtlej și încă mai știu să râd. Sigur că soața mea dezaprobă îngăduitor, zice că m-am nasolit rău de tot, că sunt mai hâtru ca un câine bătrân fără os și cu blana udă, dar e părerea ei. Eu zic că sunt bine.😀

     Nu mai zic asta când mă gândesc că ar trebui să îmi fac griji pentru criza vârstei mijlocii. Bani de un bmw roșu decapotabil nu am (cred că mai bine scriu Porsche) și nici nu mă pasionează atât de mult mașinile, dar chiar nu mă văd un bătrân pervers în bmw/porsche și senil, cu chelia fluturată de vânt în mașina decapotată, cu muzica din '92 și hainele din 2004. Sigur că sunt lucruri pe care le-aș vrea altfel, dar e de muncă și trebe răbdare. Plus că am atâtea motive de bucurie în viața mea că nu prea mă plâng. Dar să vedem cum s-ar manifesta criza vârstei mijlocii în cazul meu.

     Cică urmele vizibile ale crizei vârstei mijlocii sunt în ordinea numerelor de pe tricouri: schimbări în meniu și program de mese, modificări ale programului de somn cu treziri nocturne și oboseală, pesimism și lipsa speranței, iritare și anxietate, deznădejde plus vină și un simț ridicat al inutilității, scăderea dorinței de a face ce-ți place (inclusiv sex si hobby-uri). 😀😀😀 Bă, ej nebuun!? Păi nu mă încadrez la niciuna din astea. Și nu am văzut nicăieri porsche roșu, deci ăla era doar în capul meu. Acum, sincer vorbind, mai am probleme cu somnul dar tot dorm de rup, obosit sunt de când m-am născut, nu aș mișca un deget dacă aș fi milionar, pesimist nu sunt decât când fac pană și îmi pare că s-au înecat toate corăbiile. Anxios sunt când nu am bani, dar așa am fost mereu. Iritarea e starea mea de bază, așa mă trezesc, iritat la culme de toată lumea care e proastă și fudulă (eu, nu!). Sex e tabu, că îmi șterge soția contul de pe blogger. Cât despre hobby, frățieeee, păi aș merge cu bicicleta acum mai mult ca niciodată dacă nu ar fi constrângerile cotidiene. Îmi face plăcere să merg cu bicicleta, mă distrez când adun kilometri și sunt cel mai fericit când dau din pedale, chiar și pe vreme rea sau la deal, zău așa! 

     În mintea mea bolnavă asociam criza cu o dorință nestăvilită de a demonstra ce mare și tare sunt, că dacă nu o fac acum, atunci când!? Să am cea mai tare bicicletă, cu cele mai tari roți, să am cei mai mulți km și să ajung pe podium. De kom-uri nu mai zic, fără număr să fie! Că dacă nu acum, atunci când!? Am schimbat categoria, nu sunt cel mai tânăr din cei peste 40, dar am o șansă. Totuși la cât de buni sunt concurenții, mai bine joc la loto! Citesc ce am scris și parcă nu sună a criză, mai degrabă a bule de aer la cenușiu, pauze între sinapse cât un abis financiar, sau o dorință ancestrală de a poza în victimă și a atrage câteva gânduri de compasiune: săracul Mancuso, ce viață grea are! Haha, nici eu nu cred asta, să mor, dar am zis să ating subiectul că așa am simțit, odată cu vârsta devii mai înțelept. Eu doar adun anii.😀😀

     Frate, am văzut o chestie foarte tare pe net în legătură cu criza asta. Cică bărbații nu o au, dar o dezvoltă din cauza femeilor care o au și îi trag și pe ei în hău. Deci, sus pe biclă și stai departe când vezi semnele de mai sus prin casă, că ai pus-o! Hai pa, la mulți ani cu sănătate și roți nepătrate!

p.s. Mamil e termenul folosit pentru bicicliștii de vârsta mea care o ard tinerește în colanți pe 2 roți. Eu nu am dezbătut problema, pentru că nu achiesez la mainstream media și am vrut să scriu altfel, chiar dacă fac parte din categoria asta, clar.


MAMIL - Middle Aged Man In Lycra