Vine primăvara

    Ziua. Că noaptea e iarnă. La naiba cu suceala asta de anotimpuri, ne ia cu amețeală de la atâta schimbare. Ne ajustăm constant și încercăm să ne adaptăm, dar tot ne ia prin surprindere că e prea cald sau prea frig și gata mucii. Eu am avut noroc iarna asta că nu m-a luat deloc flama vreunei gripe, fetele mele au laut ceva hapuri și au tușit un pic. Eu, muci o zi și ceva răguseală sexy, și gata. O fi și de la ieșeala mea constantă cu bicicleta mea iubită, că de la mâncare sănătoasă clar nu e. Dar mă mențin dedicat, am realizat cea mai bună lună ianuarie de când mă știu, asta și datorită vremii, clar. Am băgat vreo două antrenamente indoor, deși e mult spus antrenament, mai degrabă chin să nu adorm, așa de încet am mers. Dar mi-am făcut datoria. Ti-am zis, dedicat scrie pe mine. Mâine e ziua doamnei mele, face 29 de ani pe muchie. Avem planuri de tinerei, tras cu arma și plimbat la karting, băutură și poate facem un dans undeva într-un club. Vedem cum ne țin balamalele. Eu am de gând să fiu ăl mai disponibil soț, orice vrea doamna mea. Happy wife, happy life. Așa m-a învățat un coleg englez. Sau galez. Tot aia e în capul meu. 

    Azi am ciupit o ieșire la iarbă verde și noroi maro de mi-a sărit placa de metal de la cap. A luat-o boul-boilor pe un drum necunoscut, că sigur ies eu unde trebuie. Și am prins vreo 2-3 kilometri cu noroi și bălți, de am luat-o la pas la un moment prin câmp și zăpadă, ca să evit ditamai băltoiul. Tot a fost bine că nu au fost câini să mă alerge prin zona aia desfundată. Am bifat-o și nu mai trec pe acolo în veci. Sau cine știe, '24 e an electoral, or pune ăștia asfalt și pe acolo. Mai e până atunci, noi să fim sănătoși. Am zis că anul ăsta bicicleta e pe locul 3 în topul priorităților și am cel mai mare număr de kilometri. Tre' să o las mai moale. Am impresia că am fost cel mai în formă în anii în care am mers mai puțin. Sau mă înșel. Am același target, 10000 de kilometri, trag să îi fac. Dar nu mai sunt disperat să fac multe ieșiri. Să vedem ce plimbări pregătește doamna mea și adaptez calendarul. Deja îmi fac calcule și trasee de mers la Bâlea și la mare, ar fi tare să îmi iasa ambele anul ăsta. Mai la vară, așa, nu e grabă. Te las, mă duc la copil să îi țin isonul pe youtube cu ceva K-Pop, trupe coreene de pop, să vezi dansuri și îngânări în coreeană, moare Kim Jong-Un mai la Nord. Hai cu primăvara, ghiocelule!😀😀😀

BTS, preferații noștri.

Bicicleta și depresia

    Haide bună dimineața. Azi sunt liber, dar deocamdată nu ies la plimbare, e urât afară și oribil de jegos pe jos, mai stau până se mai zvântă. De nu se usucă deloc, bag trainer în pod. Iar am prins un weekend la Moreni, dar nu am mai exagerat cu bicicleta, că a fost urât afară și am stat liniștit. M-a prins ploaia vineri și m-a udat ca lumea, să fie ăsta singurul botez de anul acesta. Dar și pe trainer a fost aiurea, noroc că am băgat o cursă live de ciclocross. Wout al meu a ieșit pe doi, a câștigat Mathieu van der Poel. Frumoasă și palpitantă cursa de la Benidrom din Spania. Comentatorii spuneau că au fost peste 15,000 de spectatori, un real succes. Deși nu a câștigat Wout al meu, tot m-am bucurat de cursă. M-a ținut treaz, că pe trainer, când nu bag intervale, mă cam ia plictiseala și e greu la căpoc să te concentrezi. Nu am rezistat decât o oră și patruzeci de minute, dar a fost bine. Orice zi pe bicicletă e mai bună decât orice zi fără, clar. Seara am avut chef de citit articole despre muncă și stres. În Europa de Vest și alte state civilizate se discută și se implementează programe pilot care să încurajeze companiile să aibă săptămâna de lucru cu 4 zile. Se caută soluții pentru păstrarea productivității sau chiar creșterea ei permițând oamenilor să aibă 3 zile de weekend. Planul e să nu muncești mai mult de 32 de ore în 4 zile, dar e greu, așa că unii acceptă să muncească 10 ore pe zi. Nu văd ca o soluție optimă să muncești mai mult în fiecare din cele 4 zile, cred că te obosești, deși sună bine 3 zile de weekend. Ideea e ca oamenii să își păstreze salariul intact, că nu vrea nimeni să renunțe la bani mai ales că prețurile și inflația au afectat grav bugetele familiilor de pretutindeni. Deocamdată în România nici nu se pune problema de discutat, darămite de promulgat vreo lege ca în Belgia care le permite oamenilor să aleagă între 4 sau 5 zile de muncă. Auzi, lege! Vai de capul și legislația noastră.

    Am bântuit aiurea pe site-uri și am citit și ceva articole legate de burnout și depresie. Niște statistici interesante plasau Romania pe ultimul loc la numărul de cazuri de depresie cronică din toată UE. E prima oară când mă bucur că suntem pe ultimul loc. Nu știu cât de reală e situația, o iau cu oarecare reținere această informație. Totodată, am văzut că în Danemarca a scăzut uzul medicamentelor anti-depresive, singura țară din UE care a cunoscut o scădere, în rest doar creșteri semnificative. Eu aș pune asta pe folosirea bicicletei în viata de zi cu zi, danezii sunt cei mai bicicliști dintre europeni. Un articol zicea că sunt țări care se situează pe locuri fruntașe la calitatea vieții, dar sunt printre primele și la folosirea medicamentelor. Păi de aia sunt finlandezii și islandezii primii la fericire, că au tratament bun. Nu pot să nu remarc că a crescut consumul și din cauza Covid si a restricțiilor absurde, a problemelor economice de pretutindeni și a războiului. Suntem ținuți în tensiune și începem să cedăm nervilor din ce în ce mai des. Și o luăm pe tratament ca să nu o luăm pe campii. Hai sănătate și aerisire de acoperișuri pentru toată lumea. Io mă duc pe afară prin curtea spitalului 💊💊😁😁

România nici nu apare aici.

Așa-i în tenis 22.01.2023

    Hai bună dimineața și ura la toată lumea. Nu cred că au trecut atât de multe zile de când nu am mai scris nimic. mă, dar nimic, știi ce-i aia?! Ni mic. Zero inspirație, zero voință să o caut, zero gânduri de pus pe foaie. Au fost câteva tentative ușoare de încercări, total greșite dacă nu au meritat efortul. Au fost multe chestii pe care le-am văzut și le-am gândit, dar nu am avut pornirea. Azi, gata, m-a lovit. Îmi place să urmăresc clipuri pe youtube cu băieți care se dau cu bicicleta. Am scris "băieți" pentru că am observat că dacă e un clip făcut de o fată/femeie sau mai multe, nu rămân interesat de poveste. Prea lacrimogen, prea tras de păr în legătură cu "girl power", mă ia cu greață. Nu mă consider misogin, dar sunt lucruri la care nu achiesez. Așa cum mi s-a întâmplat și acum, de dimineață. Pe youtube sunt multe clipuri de promovare a diferitelor mărci de biciclete sau echipament sportiv. Frate, și unul dintre ele, cu Pas Normal Studios, m-a făcut să explodez. Parol. Niște băieți și fete din Germania fac un fel de tur al unor podgorii. Și toți zâmbesc și se bucură de viață și îmi povestesc că ei merg cu bicicleta pentru că iubesc natura și să meargă alături de prieteni și că doar despre asta e vorba, nu contează competiția. Toți arată impecabil, haine țiplă, încălțări imaculate, bicicletele, scoase din cutie. Băi baieți și fete, păi voi ieșiți o dată pe an când e soare și o ardeți eco-friendly, ipocriților. Nu zic că nu e bine să arăți impecabil într-un clip de promovare, dar ce m-a lovit pe mine e că deși ei spun că nu urmăresc performanța, toate bicicletele sunt cele mai scumpe modele, care au o groază de chestii care tocmai performanța o au în vizor, nicidecum "flower power" sau "să vizităm niște situri arheologice că e la modă". Prea multă ipocrizie strică la stomac, oricâtă lămaie sugi. Am început să nu mai suport marketingul ăsta agresiv și mincinos, sper că lumea va începe să își schimbe prioritățile și să apreciem mai mult sinceritatea și adevărul, nu baloanele de săpun luate de vânt. 

    Azi plouă, dar am trainer. Ieri am reușit să ies de două ori, o dată la Moreni și o dată la Târgoviște. Nu am plănuit, dar s-a nimerit super-bine, am adunat kilometri și mi-am făcut damblaua. Am fost și la mamaia mea care anul ăsta face 90 de ani. Mânca-i-aș eugeniile! I-am băut cafeaua și am băgat și o pungă de turtă dulce la ghiozdan, am vorbit și ne-am bucurat de vizită. Seara am stat cu fetele mele, am văzut ceva ciclocros înainte de somn și ne-am delectat cu plăcintă cu mere. Am zis că anul ăsta nu mai trag atât de mult să ies cu bicicleta și totuși, cumva, am reușit cel mai bun început de an din punct de vedere al distanței, dar știu că vor veni și perioade mai aglomerate și bicicleta va fi pe planuri secundare. Am și avut noroc cu vremea asta de primăvară care mi-a permis să bântui fără apă la obraji. Dar cel mai mult și mai mult am avut noroc cu biletele de voie de la fetele mele. Ce să îți mai dorești!? Hai să aveți o mini-vacanță de neuitat. Eu muncesc mâine. Fraier! 😀😀😀

Când n-ai trainer, te uiți pe geam.