Haide bună dimineața. Azi sunt liber, dar deocamdată nu ies la plimbare, e urât afară și oribil de jegos pe jos, mai stau până se mai zvântă. De nu se usucă deloc, bag trainer în pod. Iar am prins un weekend la Moreni, dar nu am mai exagerat cu bicicleta, că a fost urât afară și am stat liniștit. M-a prins ploaia vineri și m-a udat ca lumea, să fie ăsta singurul botez de anul acesta. Dar și pe trainer a fost aiurea, noroc că am băgat o cursă live de ciclocross. Wout al meu a ieșit pe doi, a câștigat Mathieu van der Poel. Frumoasă și palpitantă cursa de la Benidrom din Spania. Comentatorii spuneau că au fost peste 15,000 de spectatori, un real succes. Deși nu a câștigat Wout al meu, tot m-am bucurat de cursă. M-a ținut treaz, că pe trainer, când nu bag intervale, mă cam ia plictiseala și e greu la căpoc să te concentrezi. Nu am rezistat decât o oră și patruzeci de minute, dar a fost bine. Orice zi pe bicicletă e mai bună decât orice zi fără, clar. Seara am avut chef de citit articole despre muncă și stres. În Europa de Vest și alte state civilizate se discută și se implementează programe pilot care să încurajeze companiile să aibă săptămâna de lucru cu 4 zile. Se caută soluții pentru păstrarea productivității sau chiar creșterea ei permițând oamenilor să aibă 3 zile de weekend. Planul e să nu muncești mai mult de 32 de ore în 4 zile, dar e greu, așa că unii acceptă să muncească 10 ore pe zi. Nu văd ca o soluție optimă să muncești mai mult în fiecare din cele 4 zile, cred că te obosești, deși sună bine 3 zile de weekend. Ideea e ca oamenii să își păstreze salariul intact, că nu vrea nimeni să renunțe la bani mai ales că prețurile și inflația au afectat grav bugetele familiilor de pretutindeni. Deocamdată în România nici nu se pune problema de discutat, darămite de promulgat vreo lege ca în Belgia care le permite oamenilor să aleagă între 4 sau 5 zile de muncă. Auzi, lege! Vai de capul și legislația noastră.
Am bântuit aiurea pe site-uri și am citit și ceva articole legate de burnout și depresie. Niște statistici interesante plasau Romania pe ultimul loc la numărul de cazuri de depresie cronică din toată UE. E prima oară când mă bucur că suntem pe ultimul loc. Nu știu cât de reală e situația, o iau cu oarecare reținere această informație. Totodată, am văzut că în Danemarca a scăzut uzul medicamentelor anti-depresive, singura țară din UE care a cunoscut o scădere, în rest doar creșteri semnificative. Eu aș pune asta pe folosirea bicicletei în viata de zi cu zi, danezii sunt cei mai bicicliști dintre europeni. Un articol zicea că sunt țări care se situează pe locuri fruntașe la calitatea vieții, dar sunt printre primele și la folosirea medicamentelor. Păi de aia sunt finlandezii și islandezii primii la fericire, că au tratament bun. Nu pot să nu remarc că a crescut consumul și din cauza Covid si a restricțiilor absurde, a problemelor economice de pretutindeni și a războiului. Suntem ținuți în tensiune și începem să cedăm nervilor din ce în ce mai des. Și o luăm pe tratament ca să nu o luăm pe campii. Hai sănătate și aerisire de acoperișuri pentru toată lumea. Io mă duc pe afară prin curtea spitalului 💊💊😁😁
 |
| România nici nu apare aici. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu