Vacanța vine din Franța și școala aduce boala

    Toamna se numără bobocii. Niciodată nu am înțeles ce înseamnă asta. Să fie o încercare de pregătire a iernii? O banală analiză a ceea ce a fost până la sfârșitul verii!? Habar n-am, nici nu stau acum să decid. Titlul e doar cu cântecele copiilor la începutul și la sfârșitul vacanței. Problema mea e că a venit toamna, e mai frig și ziua mai scurtă, mai puțin timp pe bicicletă și mai neplăcut. Pesemne că îmi place atât de mult să merg cu bicicleta încât nu mai contează aspectele negative și îi dau înainte cu tupeu. Vara asta am băgat ture bune și am reușit să adun kilometri pe răboj mai abitir ca în alți ani și mă apropii de targetul de 10000 pe anul ăsta. Faptul că sunt peste grafic îmi permite să o las mai moale și să petrec mai mult timp cu familia. exact ce mi-am propus pe 2023. Măi să fie! Săptămâna trecută am apucat un bilet de voie mai lung și m-am întins la drum ca o mâță răcită pe o sobă încălzită iarna. Am băgat peste 200 și am stat toată ziua plecat. Păi doamna mea credea că eu nu profit la maximum de așa oportunitate!? Era ultimul weekend de vacanță și știam că nu mai pup anul ăsta așa ceva. Vremea a ținut cu mine și m-am delectat cu o tură lungă și grea, fără peripeții dar cu ceva emoții cu un urs pe urcarea de la Pârâul Rece. Noroc că se odihnea pe marginea drumului și o doamnă șofer a mers paravan pentru mine să nu mă vază Martin. Pe coborare nu aș fi avut nicio teamă, dar așa, în sus, cam tremura bazonul la gândul unei urmăriri. Traficul a fost normal, parcă totuși mai puține înjurături pe metru pătrat. Evoluăm și nu știu eu!? Să nu fie de deochi! 

    Poate pentru mine nu e bucurie că vine toamna, dar Emma e în al X-lea cer. Ar fi în stare să stea numai la școală. E foarte încântată că se revede cu doamna și copiii, începe activități și are de muncă. Din păcate, o fractură de claviculă la un topogan  cu apă o să o țină departe de activități fizice pentru încă o lună, dar ne descurcăm. Partea bună e că nu a necesitat operație și se reface osul repede fiind copil, deci e și ceva pozitiv în căcatul ăsta de întâmplare. I-am spus că acest tip de accidentare e specific ciclismului, deci cumva e în familia potrivită. Nu prea îi convine imobilitatea impusă, dar e cu moralul pe plus că are chestii de făcut și nu stă cu mâna în ghips. Mergem înainte, mai atenți la neatenții, zic. 

    Munca merge bine, am schimbat șeful, nici nu mai știu al câtelea e de când sunt la compania asta. Mă adaptez mai ceva ca un adaptor termic, am parașuta deschisă și mă las purtat de vânt. Normal că depui efort să ajustezi, clar ai altă abordare, dar cu cât o faci mai repede și mai ușor, cu atât e mai bine pentru bunul mers. Am noroc că oamenii cu care lucrez au încredere în mine și pot să impun anumite condiții de muncă, astfel că nivelul de stres e normal, fără varfuri inutile. Am scăpat și de niste colegi nepotriviți profilului meu, au plecat la alte companii și acum nu mai am ghimpi în coastă. La naiba cu ei! 

    Dupa cum vezi, viața e frumoasă în continuare, cu probleme și realizări deopotrivă, cu plus și minus în aceeasi propoziție sau zi. Ne menținem pe plus, 3 vizite la mare anul ăsta își spun cuvântul, nu am mai făcut schimbări majore în afară de o renovare de dormitor, ne concentrăm pe școală acum, restul poa' să mai aștepte până la anul. Ne-am luat doi papagali, îi ținem la Moreni. Am zis că trebuie să începem să adunăm din cele 35 de animale pe care le vrea Emma la ferma ei. Aia e. A mai dat și soția în cafea și pare că mergem la Dubai la anul. Doamne ajută la toată lumea! 

    Fratele Wout nu a făcut mare brânză anul ăsta și sper să își revină, ca să mă bucur mai des, la naiba. A ratat mondialele, a ratat europenele la mustață și barbă ieșind fix pe 2, dar nu a murit. Tare caracter să nu renunțe după un număr record de locuri 2! Noi să fim sănătoși! Hai cu ura și la revedere multă!

Fratele Wout

Cine e pe primul loc?

    Din păcate, nu e Wout van Aert, eroul meu belgian, e rivalul său de o viață, Mathieu van der Poel. A fost ieri cursa de șosea la Campionatele Mondiale de la Glasgow în Scoția. Și a fost nebunie curată. Am citit toate articolele posibile legate de favoriți, de traseu, de vreme, de orice. M-am pregătit cât am putut eu de bine să fiu conectat la cursă. Și mi-a ieșit. Toată ziua am fost sub influența importanței, am acordat atenția cuvenită si am stat în tensiune. Demult nu am mai urmărit o cursă atât de palpitantă și disputată. A fost și un protest care a blocat cursa, au fost averse de ploaie care au stricat ploile unora dintre concurenți, care din păcate au căzut și abandonat. O cursă foarte grea, foarte intensă, și rutierii clacau unul câte unul. Erau și cei care își făceau treaba în față pentru echipa lor și apoi renunțau, pentru ca ăsta era rolul lor, să tragă foarte tare și să îi obosească pe toți astfel încât cei mai puternici să rămână. Apoi se dădeau la o parte după ce își încheiau partea. Foarte interesant, foarte bine definită tactica fiecărei echipe. Belgienii erau marii favoriți, cu campionul en-titre având prima șansă, Remco Evenpoel. Așa calculaseră experții. Dar toată lumea știa că o astfel de cursă, cu un traseu atât de tehnic și mai ales cu vremea britanică, orice era posibil. Au fost numeroase atacuri, au fost și câțiva evadați, dar părea că un lasou invizibil îi aduce înapoi încet-încet. Nimeni nu părea să aibă picioarele să rupă elasticul. La un moment dat, italianul Bettiol s-a dus în față și a luat vreo 35 de secunde, dar mai erau 30-40 de km, în spatele lui erau 4 rutieri puternici, cam cei mai puternici din cursă. Mă gândeam că m-aș oftica să ia el titlul în detrimentul lui Wout, parcă nu era atât de puternic încât să merite. Întradevăr, după câteva minute sau mai multe, habar n-am, a fost prins din urmă, pe cea mai grea cățărare (îi zic așa deși are 200 de metri lungime și undeva la 10-15% înclinație), dar când mergi 270 de km full-gas și mai și plouă, trebuie să ai picioare să treci ciotul. Și fix aici a atacat ultima oară Mathieu. Aici am murit prima oară. Wout nu a putut să se țină dupa el, pur și simplu nu a avut picioarele. Și olandezul s-a făcut zburător. In urma lui erau trei urmăritori care și-au îmbrățișat soarta de pierzători și s-au luptat între ei pentru argint, niciunul nu a crezut dar nici nu a avut puterea să se ia după MVDP. Dar ce să vezi, olandezul zburător s-a transformat în căzător, când, într-o curbă udă, s-a dus pe apa sâmbetei și s-a împrăștiat pe asfalt ca un stol de potarnichi. Aici am murit a doua oară. Nu am știut ce să fac, să mă bucur că poate revine Wout sau să îmi pară rău pentru Mathieu, că parcă nu îmi venea să mă bucur pentru răul lui. Ciudată postură! Dar MVDP a sărit înapoi în șa, cu ceva haine și piele zdrelite, un pantof stricat, dar bicla și mintea brici. Și nu a mai fost prins. A și avut de unde să piardă câteva zeci de secunde, că era deja departe. Eu am simțit că putea să mai cadă de trei ori și tot câștiga ieri. Dupa ce anul ăsta a câștigat monumentele Milano-SarRemo și Paris-Roubaix, ieri a obținut cel mai râvnit tricou din ciclism, tricoul curcubeu, pe care îl va purta cu mândrie un an de zile la toate cursele. Sau, mă rog, treișpe luni până la următoarele campionate mondiale. Wout a reușit să se desprindă în ultimul tur și să ia argintul amar. E al doilea la un Mondial, poate la anul ia și el aurul, că îl merită. Doar că trebuie să se concentreze mai mult pe victoriile lui decât pe ale echipei, să nu mai fie locotenentul nimănui. Pe trei a venit zăpăcitul de Tadej Pogacar și m-am bucurat enorm pentru el, că e un ciclist spectaculos și merita o medalie. El a reușit să îl bată la sprint pe mult mai puternicul danez Mads Pedersen, și el campion mondial in 2019. Dar cei 270 de km de cursă pot să răstoarne calculele hârtiei creponate iar Tadej a crezut în el și a reușit. Frate, am fost trist că nu am luat aurul, dar m-am bucurat de o cursă memorabilă. Iar podiumul nu a fost decât cireașa de pe tortul unei zile scoțiene, cu soare și averse de ploaie. Urmează contratimpul, poate acolo reușește Wout să ia aurul. Haide, Wout!

Cel mai frumos podium la o cursă de ciclism.

O lună plină

    Frate, e gata și iulie. Adică mai e o lună de vară. Ce am făcut? Păi am muncit, am trăit, am mers un pic și cu bicicleta, iar am muncit. Deci în iulie am muncit. Cam asta e concluzia. Bine că e toată lumea pe plus, sănătoasă și acasă. Știai că e în desfășurare Cupa Mondială la fotbal feminin? Nici eu, am găsit din întâmplare o știre pe google. Și parcă îmi pare rău că nu am urmărit, înainte le știam și pe fetele care jucau, eram interesat. Dar prioritățile sunt priorități, așa că fotbalul feminin grațios a căzut în dizgrație. Aia e, nu moare nimeni. Nu mă pot concentra pe prea mult pe prea multe. Luna iulie înseamnă Turul Franței, și cum minutele îmi sunt numărate, după familie, muncă și bicicletă, dacă mai intră ceva, păi tot ciclism e. Norocul meu e că pot urmări cursele în timp ce muncesc, că în weekend nu prea pup. Cine e pe primul loc? Familiaaa, familiaaaa. Aia e, nu se plânge nimeni, că nu avem timp de prostii. Am urmărit Turul Franței destul de atent și am fost impresionat de organizarea echipelor de ciclism în abordarea cursei, foarte exact, știau ce au de făcut ca să își atingă scopul. Eu mă uit la toți cei care aleargă, nu doar pretendenții la titlu mă interesează, urmăresc primii 20, că toți sunt foarte buni. Și ce dacă primii doi sunt cei mai primii și se detașează clar de ceilalți, dar îmi place să văd cum evoluează și restul, care nu sunt mereu în prim-plan. Că până la urmă e un pluton de 200 de inși care stă pe șa trei săptămâni, nu doar primii doi, cei mai mari favoriți. Nu dau nume de câștigător, nu de asta scriu azi. Mă bate un gând legat de doping de când am văzut performanțele unora dintre ei. Văd că retorica oficială e că a avansat știința, nu îi mai zice dopaj acum. Eu zic că e dopaj dar e mult peste metodele de depistare. Nu m-ar mira dacă peste 5 sau 10 ani aceste titluri din prezent să fie retrase. Booon, dacă am hotărât (eu) că există dopaj, de ce nu îi dau titlurile, toate 7, al Turului Franței lui Armstrong înapoi!? Și el a fost depistat ulterior, și toată lumea știe că în ciclism mereu a fost dopaj. De Cadel Evans se spune că a mers curat, doar pe apă, dar mi-e greu să cred. Când a caștigat el a fost cel mai slab Tur, cu performanțe net inferioare altor ani, semn că, vezi Doamne, nu se mai dopau. Lovitură de imagine, părerea mea. La fel și acum, începe ciclsimul să facă mulți bani și o ia pe urmele altor sporturi scumpe unde se fac teste anti-doping din an în Paște, sau deloc. Păi fotbaliștii bagă prafuri de moare Escobar de ciudă, dar nu zice nimeni nimic, mucles, că facem miliardele. Și cred că se spală bani de eclipsează cel mai tare Ariel. Zic să fim mai cerebrali și să nu mai luăm de bun tot ce vedem, e multă manipulare și marketing. La fel și cu mașinile electrice. Știai că poluarea rezultată din producerea unei mașini Tesla este egală cu cea reieșită din folosirea unei mașini cu motor diesel timp de 8 ani!? Parcă ai altă perspectivă asupra "curățeniei" mașinilor electrice. Hai să fim mai atenți ce e dincolo de perdele de fum sau baterii, că nu e nimic roz, nimic perfect. Dar mai avem timp să fim atenți și la așa ceva!? Suntem obosiți cu al nostru cotidian că nu mai putem gândi prea mult la realități, și acceptăm un virtual creionat de alții. Mai bine ne punem niște ochelari de realitate virtuală și băgăm un tub de la perfuzii ca să trăim ca în Matrix, niște corpuri fără identitate și voință. Clar e inutil să te lupți cu curentul, dar nici să pedalăm cu putere în aceeași direcție de parcă asta am visat toată viața, să fim conformi. Acum vorbește rebeleul din mine în timp ce butonează la laptopul de companie, în fața unei cafele comerciale și cu papuci Nike în picioare. Horea, Cloșca și Crișan scrie pe mine, ce să mai!😁😁😁😁😁

Lance are 7 Tururi. Rămâne cel mai tare.