Izolarea mentală

     De ceva timp ne aflăm într-o situație fără precendent în viața noastră. Dintr-o dată trebuie să renunțăm la anumite drepturi și plăceri pentru a încetini sau chiar opri răspândirea unui virus despre care ni s-a spus că provine de la un liliac chinez dar am aflat și din alte părți că ar fi fost "scăpat" din laborator. Adevărat sau fals, nici nu mai contează. Tocmai citeam un articol legat de isteria inutilă în legatură cu covid, că de fapt sunt alți viruși mai periculoși și că altele sunt cauzele numărului mare de victime, cum ar fi poluarea și sănătatea precară a celor atinși de această boală. OK, să zicem că e așa, dar atunci ceilalți, fără poluare sau alte probleme!? Plus că pe mine mă înspăimântă rata uriașă de răspândire. Oricum, dezbaterea ar putea continua trei zile, cu argumente mai mult sau mai puțin valide. O las așa.

     Ideea e că suntem la izolare, care mai de care în casa lui, separat de ceilalți. Norocul meu și al familiei mele e că avem curte și mai ieșim să ne alergăm cu două zăpăcite de cățelușe. Azi tocmai ce am ieșit să udăm niște flori și să aranjăm grădina, câțiva copaci și trei fire de vie, plus niște zmeură. O activitate fizică intensă față de ce am făcut în ultimele două săptămâni în afara casei. 

     Nu mă gândeam că va fi greu la izolare, eram un fluturaș în căutarea florii fericirii. Amu' sunt o molie călare pe filament de Lux. Romlux. Dar de câteva zile mă resimt, toată familia se resimte, e greu să reziști fără plăcerile mici și inofensive, pe care le treceam cu vederea înainte.

     Antrenamentele mele au de suferit, merg cu bicicleta pe trainer, dar parcă e și mai greu să pedalezi înăuntru când ai 15 grade afară. Și un vânt nebun, numai bun de komuri pe strava. La naiba! Ar fi mers un zwift, ceva întreceri on-line, dar e nevoie de un smart trainer și asta e ultima achiziție la care aș putea să mă gândesc.

     Pare că ne rămane doar să zburdăm pe câmpiile verzi, măcar mintea să se aventureze în călătorii dincolo de geamurile triste sau ușile ferecate. Pfoaaa, ce ar merge ceva bun, am zbura cu avionul fără să ne întoarcem în carantină, am lua legătura cu elemente exterioare lumii noastre mici fără riscuri. E din ce în ce mai greu să umpli timpul, ar trebui să mă apuc de citit sau de croșetat, fac goblen și mă dau cu ojă. Îmi redescopăr latura feminină și ies din dulap. Iar. 

     Vaaai, aberațiile nu au carantină, nici nu mai pomenesc de tratament. La cât de des sar gardul ar trebui să am dosar penal în starea asta de urgență. Norocul meu că suntem multi saritori, o nație de lăcuste fără cătușe sau lese, mă simt ca acasă la Bălăceanca peste tot, mai ales on-line. Hai cu evadarea din salon! 😄😄😄

cartoonstock.com