Mobilitatea urbană

     Conceptul ăsta e atât de întâlnit în societățile civilizate încât ești demodat dacă te apuci să faci un plan de dezvoltare comunitară fără a lua în calcul și acest aspect. Și oamenii ăștia sunt chiar avansați, frăție, punând accent pe factorii sociali, economici și chiar culturali ai dezvoltării comunităților pe care le conduc și de care sunt responsabili. 

     Citind articole despre bicicletă scrise de oameni de știință americani începi cumva să îți schimbi părerea despre unul din cele mai comode popoare. Sau mai degrabă presupuse a fi comode. Avem imaginea unei nații care înfulecă o găleată de burgăi doar ca să își încălzească stomacul. Dar sunt foarte mulți americani ce folosesc bicicleta pe post de mijloc principal de transport. Și nu sunt săraci, la naiba.

     E, ideea e că, indiferent de ponderea lor, autoritățile îi iau în considerare atunci când fac planurile urbanistice și încearcă să găsească modalitățile cele mai eficiente și mai sigure pentru a-i ajuta pe oameni să se deplaseze. Pe mine mă interesează doar de bicicletă, pentru că, după umila-mi părere și plăcere, e cel mai eficient și sănătos mijloc de transport în oraș. Normal că sunt situații când trebuie să folosești alt mijloc și găsești alternativa. Sunt puține orașele în care bicicleta este centrul universului și toate planurile de dezvoltare sunt gândite astfel, dar e interesant de citit despre orașe gândite pentru mașini și care acum acceptă și varianta pe două roți.

Bulevard pentru biciclete în SUA

     În SUA, se investesc mulți bani în cercetarea mobilității urbane a populației care folosește bicicleta. Se fac studii aprofundate despre preocupările bicicliștilor legate de trafic și se acționează în consecință. Oamenii vorbesc acolo de bulevarde pentru bicicletă. Străzi cu trafic redus, dar cu limita de viteză între 30 și 45 km/h, cu prioritate pentru biciclete, drumuri cumva secundare, prin cartiere, care îți oferă posibilitatea ție ca biciclist să mergi pe drumuri mai puțin circulate și mai sigure. Oamenii au înțeles că trebuie să oferi un mediu sigur celor care merg cu bicicleta, să nu mai simți că ai nevoie de curaj (sau poate nebunie) să te deplasezi pe două roți. 

     În marile orașe e mai greu să rupi o bandă de la mașini pe care să o folosească doar bicicliștii. Așa că se caută rute alternative, apropiate, pe unde să poți merge liniștit, chiar și cu mașini pe stradă. Cercetătorii au observat că folosirea acestor bulevarde pentru biciclete a dus la creșterea numărului de bicicliști, dar în special de bicicliste, cele mai multe trecute de prima tinerețe. Care tanti erau însoțite de copii sau nepoți. Tare, nu?! Nu mai spun că s-a înregistrat și o creștere a valorii economice a locuințelor aflate pe aceste bulevarde. O porcărie, nu-i așa?!

     Știu ca e greu să concepem existența unei astfel de gândiri și în România, dar trebuie să avem modele deja testate de alții, pe care să le adaptăm la islazul nostru mioritic. Îmi dau seama ce cale lungă avem de parcurs până la acest grad de civilizație. Mai ales când un articol asemănător despre România ar purta titlul "Imobilitatea urbană".