Lapte și miere

     Nu știu de unde vine vorba asta, cine a scris-o și de ce. În mintea mea, bogația înseamna cufere de aur și pietre prețioase, campuri petrolifere și zacaminte de gaze. Despic eu prea mult firele, nu ma lua în seama. E octombrie, nu e frig, avem soare, a plouat și a spalat praful și s-a înmuiat pamantul, iarba e înca verde, iar padurea e senzaționala în perioada asta. Amestecul de culori te face sa uiți de facturi și de munca, îți vine sa pedalezi prin codru și sa îți ratacesti creierii prin creierii munților. Deși, daca te duci prea sus, e doar verde de brad, dar nu sunt eu genul de biciclist care sa mearga prea sus, o cota 1000 sau poate 1400 la Sinaia, daca ar repara drumul ala de cacao. Azi e deja o zi buna, avem turul ciclist la școala, cu clasa și copiii, ma duc și eu sa pedalez pe margine, sa am grija sa nu se creeze busculade. Cand am aflat ca nu se va mai ține, mi s-a luat un cataroi de pe suflet, e o debandada generala, copiii mai mari nu își respecta locul și se baga printre cei mici, merg cu viteza și apar și accidente. Îmi venea sa omor fo' doi-trei idioți, dar erau martori. Deși sunt o fire rebela și nu prea suport autoritatea, am învațat (sau mai degraba am fost învațat) ca e buna ordinea și disciplina, haosul e obositor și ineficient, pierzi prea multa energie cand nu știi de capul tau. Așa, cand ai un plan (ma rog, cand soția are unul), lucrurile merg ca unse. Ca tot a venit vorba de lubrifiere, am o veste proasta pentru mecanicul din mine: nu mai avem atelier de biciclete în Targoviște, Liviul meu personal a închis taraba, sunt pe cont propriu. Și cum ma gandeam eu la reparat biciclete, mi-a venit nastrușnica (cum altfel) idee sa deschid un atelier de reparații. Ți-am zis ca nu stiu multa carte! Bine, eu am pornit de la cazul ipotetic și nedorit ca raman fara job, ce fac pe urma, pana ma angajez în alta parte. Și am început sa caut pe net și sa calculez cele necersare. Cu SRL, cu acte, scule, fara spațiu de închiriat ca am curtea, ma duce între 10 și 15 mii de iepuroi. Trebe bani ca sa faci bani, conașule. Și am cautat și pe net chestii cu mecanica și am citit ca prin lume se cam închid atelierele pentru ca nu mai renteaza, e din ce în ce mai greu sa ai o afacere profitabila din mecanica de biciclete. Targoviștea e un oraș mic, puțini bicicliști, nu e vad, poate de aia și Liviu a închis afacerea. Deci parchez inițiativa mea deocamdata, dar tot trebuie sa ma apuc sa îmi caut scule ca sa îmi îngijesc propriile biciclete. Era mișto daca fetele mele mergeau cu bicicletele și aveam o nevoie mai mare de scule, dar o iau ușor, cate o șurubelnița pe luna, clește sau presa lanț sau mai-știu-eu-ce o sa îmi trebuiasca. Eu mai am niște idei de afaceri, dar nu le pun aici, ca poate mi le fura careva și raman pe dinafara. Munca mea merge, am ceva griji legate de viitor, dar nu vreau sa pierd somnul din cauza asta, fac tot ce pot zilnic și vad cand o aparea neprevazutul la ușa daca ii deschid sau nu. Am cafea, am energie, e frumos afara, poate bag o alergare ușoara, sa dezmorțesc scarabele. Sanatate și sporuri, ne vedem mai tarziu! 😀😀😀😀

@Attila Dobai. Fur și io ce pot!