Ce bicicletă să îmi iau?

     Știu că mulți dintre voi au deja o biclă, dar am zis să încerc să atrag și dintre cei care nu bănănăie încă pe 2 roate. E greu să convingi pe cineva să înceapă să meargă pe bicicletă chiar și cu motive bine intemeiate, dar eu zic că e și mai greu să convingi pe cineva să aleagă un anumit tip de bicicletă sau o anumită marcă. Plus că mi se pare și cea mai mare idioțenie să convingi pe cineva să îi placă ceva. Cel mai bine e să lași omul să aleagă, dar îl poți ajuta să fie cât mai sigur că alegerea făcută va fi cel mai aproape de ceea ce își dorește.

     Răspunsul la întrebarea "ce bicicletă să îmi iau?" ar fi foarte simplu. Ia-ți ce-ți place! Dar, ca de obicei, viața nu e așa de simplă, deci nici această alegere nu va fi facilă. Eu mi-aș lua bicla ce îmi place și aș vedea pe urmă cât de potrivită e pentru ce am eu de făcut. Dar așa gândește unul care are în plan să cumpere mai multe bicle. Atunci chiar e simplu să răspunzi, că ți le cumperi de toate felurile, în pana mea! 

     Cel mai greu e însă când ai de ales una singură. Din cauza constrângerilor financiare sau locative, s-ar putea să trebuiască să te decizi asupra unei singure biciclete. Iartă-mă, nu știu cum e, am bicle din mai multe categorii și nu am "ocazia" de a alege. Dar să zicem că mă mut la garsonieră și tre' să aleg una. Să-mi trag palme, păi ce faci, meștere, parcă eu trebuia să par deștept în cap, de unde să găsesc soluția!? Hai să încerc!

     Prima oară eu m-aș gândi cât de mare e bugetul. Sau de mic, acuma, nah! Eu am făcut rată pentru a treia biclă, că nu aveam cașul la îndemână. Nu-i bai, mai știu câțiva nebuni cu credit la biclă! Bine că nu se dau pe 30 de ani pentru nevoie personale, că îmi luam biclă de aur! 😁😁😁😁

     Bugetul calculat, acum să vedem categoria de bicicletă. Vrei navetă la serviciu, avem una. Vrei mtb? Avem și d-alea. Gravel? Acuș! Curse de șosea și furat kom-uri pe strava? Găsim cursiera potrivită. Nu mai zic că am văzut oameni cu mtb care pun roți de șosea și merg și ei cu peste 30 la oră pe asfalt. Au apărut acum tot felul de modele care permit adaptări, pui gume mai late și mergi și pe drumuri proaste, sau chiar prin pădure. Dar faci concesii. Nu poti aero cu confort, nici rezistență cu greutatea unui fulg. Fii serios, acceptă că nu le poti avea pe toate la un loc. E adevărat că sunt anumite modele denumite "all-rounder", dar nici alea nu acopera toate dezideratele. Limitează căutarea punându-ți întrebări legate de unde vrei să mergi și cum.

     Te-ai hotărat că vrei să mergi la șosea!? Bun. Bugetul te va obliga acum la tipul de material al cadrului, carbon sau aluminiu (titan, cineva!?). Vrei confort, bagi aluminiu. Vrei sportivitate și reactivitate? Carbonul e de preferat. La mtb sau gravel, lumea nu e atât de pretențioasă cu greutatea și alege aluminiu că e mai ieftin și oricum e competitiv. 

     Echiparea e ușor de ales, bugetul pe primul loc, apoi fiabilitatea, greutatea, reclama. Și aici faci concesii, că așa merge treaba. Nu poate fi bun și ieftin, doar ok. Nu zic în schimb nici să fie cel mai scump, că nu e neaparat cel mai bun. Dar de obicei, ce e scump, e bun sau foarte bun. Normal că vor fi și păreri diferite, dar permiteți-mi să o am și eu pe a mea, că doar nu faceți voi ce zic eu! 👳

     Avem bicla, avem echiparea. Bugetul îl avem. Mai e o întrebare, poate unii și-o vor pune: nou sau second? Posibil să fi trebuit să fie a doua întrebare, că atunci, se shimbă lucrurile. La second, poți alege un carbon la preț de aluminiu nou, echipare de top la preț de mediu sau începător. E foarte atrăgătoare oferta de SH dar prezintă riscuri, nu știi cine și cum a mers cu bicicleta aia, nu ai garanție decât vreo 6 luni cred, în cel mai fericit caz (pe afară am vazut la noi, nu știu deocamdată). Plus că dacă e furată, rămâi cu buza (dez)umflată.

     Pfoaaa, am recitit articolul ca să văd ce mai e de pus și am realizat că e ceața completă, nu ajută pe nimeni concret să aleagă ceva. Ideea e că discuția e un pic mai amplă de atât, gustul cumpărătorului decide alegerea, dar cred că poți oferi un sfat de bun-simț cuiva care chiar nu știe despre ce e vorba când cumpără prima bicicletă. La mine a fost foarte simplu, prima bicicletă a fost cumva ce am găsit lângă mine, la un prieten, așa că nu am documentat procesul cum am făcut la a doua bicicletă, când am ales ceva mai în temă.

     Sunt mulți colegi bicicliști care aleg doar cu sufletul, și îi apreciez, chiar dacă unii au 90 de kile și se uită să își cumpere bicle foarte ușoare, deși nu îi ajută prea mult. Eu nu mai judec, fiecare e liber, să moară gura lumii!

     Tu cum ai ales? Cum ai răspunde la întrebarea "eu ce bicicletă să îmi iau?"?

Bicla lu' tata

Lecții de viață (II)

     Am fost dimineață la grădiniță pe o ceață deasă și nu am putut să nu observ mulți idioți de șoferi care nu aprindeau nici măcar pozițiile, nu mai zic faruri și stopuri de ceață. La naiba, păi de la ăștia să mă aștept eu să mă respecte atunci când merg cu bicicleta? Fac pariu că ăștia merg noaptea cu proiectoarele aprinse prin oraș deși nu e picătură de ceață! Să vă chiș în freză, băi inculturiștilor! Și bag aici și doamnele care își iau permis ca să încurce traficul.

     De când merg cu bicicleta pe străzile patriei am învățat multe lucruri. În primul rând, să mă protejez, dar deja am vorbit despre asta aici. O să vă împărtășesc, chiar dacă nu a cerut nimeni, părerea mea despre abordarea idioților în trafic. Și nu numai.

      Nu există tură la care să nu mă enerveze cel puțin un idiot. Chiar și la pădure e unul, eu. 😀 Mă rog, ideea e că nu ai cum să mergi cu trotineta fără să te calce un oarecare pe bătături. Eu mă enervez, gesticulez, dacă îmi pune viața în pericol vorbesc cu moartea mă-sii, îi arăt manichiura degetului mijlociu și îi urez doar de bine. Dar am observat că nu îmi face bine și nici nu obțin altceva decât stres și vene crăpate. Orice ai face, orice ai zice, nu îi educi pe idioți, nu îi schimbi. Poate într-o zi o și iei pe coajă de la un gealat multi-colorat. Deci, ce e de făcut?! Bruce Lee nu sunt(em), pistol nu avem (încă), la naiba cu toți! 

       Singura idee care mi-a venit la neuron și pe care am testat-o de vreo 7 ani încoace e să înjur în gând și să nu mă mai gândesc la idiotul care era să îmi strice ziua. Mă concentrez pe tura mea, pe traseu, sunt atent la mediul înconjurător și îmi schimb starea de spirit. Și am observat că mă ajută și atunci când conduc.

     Dacă înainte eram efervescent și tembel, fiind în stare să calc oameni aiurea sau să fac vreo bombă, acum sunt caaaalm, evit idioții care depășesc aiurea sau îmi taie fața fără să mă enervez, încerc să anticipez enervarea și prin acțiuni concrete de evitare a stărilor încordate. Nu mai dau "UE" oricum, oricui, sunt mai selectiv. Normal că nu îmi iese de fiecare dată, dar am realizat că eu dețin cheia stării mele de bine. Nu poți evita lumea, nu poți ignora gunoiul de pe jos, dar nici nu rezolvi nimic dacă iei atitudine și te cerți cu lumea. Că proștii tot vor fi nesimțiți, vor arunca gunoi pe jos și vor parca pe locul pentru handicapați sau în față la "lidel".

     Chiar stăteam de vorbă cu Liviu despre asta și mi-am dat seama că suntem mulți deranjați de gunoaiele societații, si degeaba luăm atitudine, poate doar luăm bătaie. Oare de ce idioții ăia nu se poartă la fel și în afară!? Pentru că iau amendă, de-aia. Nu e vorba de altceva. Dacă ar avea cine să deie niște amenzi și la noi, să vezi ce curat ar fi pe străzi, să vezi ce stau bizonii la semafor sau parchează regulamentar. Până atunci, eu încerc să dau "ignore" la prostie și îmi văd de ale mele, deși am cam obosit să "nu văd" gunoaiele din jurul meu... Hai emigrare!

Legende urbane

De ce bate vântul mereu din față?

     Pentru orice biciclist, vântul reprezintă principalul obstacol în drumul spre oriunde. Se știe că frecarea cu aerul solicită cel mai mare efort când pedalezi, multe din încercările de doborâre a recordurilor de viteză/distanță pe velodrom având loc la mare altitudine, unde aerul e mai rarefiat. Deși la munte, gravitația e cel mai mare Gică Contra atunci când ai de urcat . Dar azi mă voi referi doar la mersul pe plat în zone de șes, pentru că aici pedalăm cel mai des. Ete și rima! Mare poet!

Când mi-am luat prima bicicletă am înțeles imediat că vântul e ăl mai mare dușman, deși, odată cu Strava, am făcut multe alianțe pentru KOM. Obsedat, deh! Tata îmi zicea că pe bicicletă vântul bate mereu din față dar nu îl credeam.

     Pentru că am fost acuzat de superficialitate și slaba documentare a articolelor în care dezbat probleme serioase legate de bicicletă, am zis să răscolesc netul ca pe un sertar cu șosete desperecheate. Deși nu reprezint vreo instituție publică ca să fiu acuzat de dezinformare și manipulare, eu putând scrie oricum despre orice, că doar e blogul meu. Sictir, frustraților!

     Cele mai multe articole găsite ne învață cum să ne ferim de vânt și să fim mai eficienți. M-aș fi așteptat să găsesc un studiu făcut de olandezi sau belgieni, că p-acolo te cam suflă vântul indiferent de anotimp, dar keine articol. Un singur om s-a obosit să analizeze temeinic problema, ați ghicit, cercetător britanic. Omul, probabil foarte plictisit, a avut timp să măsoare efectele vântului asupra mersului cu bicicleta. Și a calculat că la o viteză de deplasare de 27 km/h, pe un traseu plat dus-întors, viteza medie e mai redusă cu 7% decât atunci când mergi fără vânt. Eu tot timpul credeam că indiferent de vânt, traseele cu întoarcere fac ca media să fie aceeași, ce pierzi cu vânt de față câștigi cu vânt de spate. Nț! Deci tata avea dreptate.

     E bine că știu acum că nu forma mea era de vină pentru ritmul slab, ci aerul. Frate, ce dens e pe unde mă plimb eu! Ca să nu mai zic de calitatea precară a asfaltului sau că nu am rulmenți ceramici de 2 mii de iepuroi.

     Ce poți face pentru a reduce efectele negative ale vântului e să cauți pe net, desigur. Unele soluții sunt la îndemână, să te faci mic pe biclă, să nu ai haine bufante, să alegi drumuri mai puțin expuse, să mergi în grup. Dar altele mi s-au părut de-a dreptul caraghioase, cel-mai-cel fiind să pedalezi pe trainer, cumva ca sfatul de a pedala în casă atunci când plouă, asa eviți chiloții uzi. Mai poți alege traseul și să ai vânt de spate, dar parcă ai vrea să ajungi acasă fără a face ocolul pământului.

     Părerea mea e să vezi partea plină a paharului și să consideri vântul un partener de antrenament, deși am avut ceva ture în care îmi iroseam energia înjurând condițiile adverse, de parcă tot universul dorea să mă țină pe loc. Dar și când prind vânt buuuuun, Traian Vuia scrie pe bazon! Hai cu decolarea!

Briza de kom