10 iunie 2020

Cafeaua și ciclismul

     Toată lumea bea cafea, toată lumea știe cât de bună e, sau poate cât dăunează. Sau, mă rog, nu toată lumea. De ce, în mintea mea și poate și a ta sau a altora, cafeaua este asociată des cu turele de bicicletă? O enigmă pe care o elucidăm, sau măcar încercăm să o deslușim în abureala dimineților de urgență sau alertă.
     Cafeaua își are originea în antichitatea africană, pe platourile Etiopiei, acolo unde un anume Kaldi, legendar crescător de capre, a descoperit boabele magice. Meșterul nostru a descoperit, cum altfel dacă nu întâmplător, că ale sale capre sunt mai vioaie și pline de energie după ce mănâncă boabele unui anumit arbust. Și, să vezi belea, nu mai dormeau noaptea! Ce netflix, ce reluări nebune pe eurosport! Boabe minune și stai ca proasta-n targ, cu ochii larg deschiși, privind spre nemurirea universului. Păi Prâslea să fi știut de ele, nu se mai chinuia cu săbiile alea de-i împungeau fruntea sau ceafa! Ca un făcut, Kaldi al nostru a mers la un abate și i-a povestit despre insomniile caprelor, și omul, credincios și cu frică de Dumnezeu, a luat de bun și nu a contestat. Așa că a băgat after-hours la rugăciune cu fiertura de boabe magice, de a prins loc mai în față la Judecată. Veștile bune circulă repede, așa că alți călugări au apelat la energizantul cel nou ca să bage meditatie și rugă, de s-au albit răboajele cu păcate. A aflat toată lumea din zonă, peninsula arabică s-a umplut de băutori de cafea și apoi licoarea s-a vărsat în toată lumea. 
      În Europa a ajuns prin secolul 17, unde normal că a fost considerată "băutura dracului" și a fost cam temută și evitată. Probabil că în zilele noastre îi ziceau că e de la ruși sau chinezi, cumva. Dar chiar așa blamată, cafeaua înlocuia băutura obișnuită de la micul dejun (adica berea și vinul) și aducea lumea laolată în multe cafenele unde se servea, făcând astfel posibil să se adune oamenii și fără urs sau ștreang. Cât de tare era să mergi la muncă dimineața și să bei o carafă de vin cu șeful tău, să râgâi cu poftă și apoi să trimiți mailuri!? Cafenelele s-au deschis peste tot în Europa, la jumatatea secolului 17 erau deja peste 300 doar în Londra, devenind locul obișnuit de întâlnire al oamenilor cu idei, afaceriști, brokeri, artiști, armatori. 
      La jumătea lui 1600 a ajuns și la Noul Amsterdam, cunoscut azi ca New York. Aici însă a avut ceva de furcă, ceaiul rămânând băutura preferată până spre 1800, mai exact 1773, când o revoltă denumită drăguț "Partida de ceai de la Boston" a făcut ceva deranj la infuzii și a aruncat cafeaua pe primul loc în preferințele de consum ale Lumii Noi. Au mai fost și alte aventuri pe drumul de răspândire a cafelei în lume, un voiaj tumultos având din Franța spre Martinica, unde a rezistat unei tentative de asasinat și unui atac al piraților. Mama, ce tare! Se spune că aceste boabe au stat la baza răspândirii cafelei în America de Sud. Și aici e cu poveste, de amor latin, desigur. Soția guvernatorului francez, care nu voia să împartă minunea și cu alții, s-a îndrăgostit de un june prim, brazilian cu nume de mâncare, Francisco de Mello Palheta, și i-a dat-o și lui. Cum, ce?! Boaba de cafea, desigur, și astfel a plecat cafeaua și spre Brazilia. Misionari și călători au răspândit cafeaua în toate colțurile lumii, și de 300 de ani ne tot bucurăm de ea. Cine bea, mă rog!
     Te întrebi desigur, de ce așa o lungă introducere!? Păi, nu știu multe cuvinte și am zis să copiez mai mult azi. Și apoi mă întrebi care e treaba cu bicicleta, că doar nu s-a răspândit cafeaua și cu ajutorul pedalelor. Ideea e că am tot vazut la tv și pe youtube și peste tot pe net, hoarde tătare de bicicliști periculoși care opresc la cafenele și se aruncă asupra ceștilor cu cafea. La naiba, are epo în ea, care-i treaba!? Eee, nici chiar așa, dar sunt atât de multe beneficii ale cafelei, că nu am timp să le înșir pe toate. O să încerc să le pun doar pe alea care contează pentru ciclism. Și care îmi convin mie, desigur. Și ca să fie clar, nu am o cafenea, reclama la cafea de pe blog e gratuită și nu câștig nimic. La naiba, Peșa, dă și tu o cafea, daaa!? Mă rog, încă una! 
     Ca orice parte importantă a unui sport, nutriția e foarte studiată, așa că nici cafeaua nu avea cum să scape. Se bea multă cafea în pluton, dom'le, mai multă decât ți-ai fi putut închipui. S-a demonstrat științific că există multiple beneficii ale consumului de cafea, astfel că până in 2004 a existat chiar o limită impusă de WADA (Agentia Mondiala Anti-Doping). Ei cereau să nu bei mai mult de 8 espresso pe zi. La un moment dat se stabilise că poți avea o creștere de până la 5% a performantelor sportive dacă bagi nu-știu-câte grame de cafea. Apoi cercetătorii britanici au descoperit că poți obține aceleași rezultate cu jumate din nu-știu-cât. Așa că începe să mă doară la filtru de atâtea calcule și cercetări și bag la înaintare amănunte legate de altfel de beneficii, mai ales sociale. Că până la urmă, de aia ieșim cu bicicleta, să întâlnim și alți oameni decât vedem acasă sau la birou, pe drum sau în metrou. Și, ce să vezi, unii dintre ei chiar sunt de treabă! Păi dacă găsești un loc cu cafea bună, ține-te de el, treci pe acolo de câte ori poți și bucură-te de o discuție legată de pasiunea ta cu două roți perfect centrate și o șa prea îngustă. Cică ar deshidrata cafeaua, dar sunt și pareri contrare, până la urmă fiecare știe cât de bine îi face sau nu, care e limita de cești pe care o duce într-o zi cu bicicleta și ce efecte secundare are! Că eu, să mor dacă am găsit ceva negativ la a bea o cafea înainte, în timpul sau după o tură cu bicicleta. Doar nu pățim ca Tom Domoulin, în Turul Italiei, când s-a scapat pe el în câmp la jumatea cursei! O fi băut prea mult zaț!? 
     Eu nu am aplicat dupa ureche tot ce am auzit sau citit pe net, dar am devenit curios și am încercat să aprofundez problema respectivă. Așa și cu cafeaua, am observat că îmi este aproape indiferent din punct de vedere fizic dacă beau cafea au ba, așa că la mine e doar un obicei social, la vorbă și acumulare de idei. Pentru mine poa' să fie și cafeaua de la colt la 1 leu sau la mall la 25, atât timp cât sunt în compania potrivită, mi se rupe plicul de zahăr sau paharul de hartie! Dar nici nu-mi cere 15 ron pe o apă chioară doar pentru că ai espressor de doișpe mii de euro! 
     Clar te-am plictisit, nici nu ai aflat ceva interesant despre cafea, dai "unfollow" și îmi bagi mortu'-n casă, dar, hei, stai așa, eu scriu de plăcere și dau pe hartie tot ce coace greiuțul meu detașabil! Hai odată cu cafeaua, turcule, că s-a încins nisipul!!
mycozycups.com





27 mai 2020

Curs de matematică pentru cicliști începători

     "Bună ziua", zise profesorul. "Bu-năăăă ziiii-ua", răspund elevii. Nu, nu, nu îmi e dor de școală, la naiba, dar asta mi-a venit în minte când am zis mate. O materie nasolă, cu multe necunoscute, și înainte și după scoală. Le-am lăsat așa, în partea întunecată a Universului. Totusi, se pot aplica oarece cunoștințe de matematică la viața noastră de bicicliști. Nu o să vă plictisesc, sper, cu ecuații și/sau teoreme, dar o să aduc în discuție câteva situații când matematica ne poate scuti de certuri nedorite și rezultate negative. 
     Habar n-am câtă lume știe ecuația care stă la baza vieții de biciclist, cea care elucidează misterul numărului de biciclete de care un om normal dar pasionat de biciclete are nevoie în garajul lui, mic sau mare. Ecuația e de gradul 1 cu o necunoscută. Răspunsul e "n + 1", unde "n" reprezintă numărul actual de biciclete. Clar limita superioară este "infinit", dar sunt câteva paranteze drepte legate de buget, locuință, soție, disciplină practicată. Important e să nu fie 0, ca să ai o rezervă când bagi puiul la revizie.
      O altă ecuație matematică este legată de cât costă echipamentele pe care le cumperi anual pentru revizia bicicletei sau pentru tine. Aici, a + b + c = a, adică oricât de multe produse "b" cumperi, sau "c", prețul final transmis în casă este tot "a", la naiba. Necunoscuta "a" are mereu nevoie de o aprobare prealabilă, de aceea orice suplimentare se face din bugete secrete, oricare ar fi alea! 
     Avem și o teoremă. Dacă "a" este prețul plătit pe o bicicletă și "b" este prețul pe care îl află soția, atunci întotdeauna a>b. Situația asta te scutește de niște discuții dureroase, dar are o mare bubă: dacă dai colțul și soția vinde bicla/biclele, ghici cine se bucură mai tare decât cumpărătorul!? Corect, nimeni!
     E o parte a ciclismului care nu scapă de calcule, și anume numărul de viteze disponibile. Ai 1x12, 2x11, sau 3x9, sau orice altă combinație. Rezultatul e X. Nu știu cum, chiar nu știu, dar când dai de o rampă grea sau ai picioarele grele și terminate, acest X este întotdeauna mai mic decat Y, unde Y este numărul de viteze care ți-ar trebui. Jale maximă!
     O altă teoremă e legată de gradul de uzură al unei biciclete. Numim "a" distanța parcursă și "b" distanța declarată de vânzător. Atunci, întotdeaua a>b. Situația se mai poate balansa și îmbunătăți dacă vânzătorul are strava și poți vedea câte zeci de mii de km a făcut bicicleta respectivă. Să vezi atunci cum scade prețul! Hai cu economia de piață!
     O zona periculoasă e cea legată de furturile de biciclete. Avem și aici o teoremă interesantă. Cu cât lanțul cu care legi bicicleta e mai gros, cu atât crește efortul depus de hoț. Gradul de determinare este considerat constant, putând exista fluctuații semnificative datorate valorii bicicletei. De aceea, eu încerc să reduc riscul la 0, ținând bicicleta în casă și evitând complet lăsarea ei aiurea, chiar și legată cu un mega-lanț.  
     Participarea la concursuri e un domeniu delicat, că dacă te întreabă soția care e bugetul, tu îi zici doar de taxa de participare, X. La care tu știi că trebuie să adaugi Y - benzina, Z - batoane și geluri, plus alte chestii pe care le cumperi în și pentru ziua respectivă. Deci, X Oficial < X Real.
     Pentru unii, 7 este egal cu 0. E vorba de victoriile din Turul Franței ale lui Lance Armostrong, care tocmai va apărea într-un documentar pe ESPN în curând. Nu o să fiu niciodată de acord cu retragerea și anularea celor 7 victorii ale texanului, atât timp cât eu zic că toată lumea se dopa și el a fost cel mai puternic. Și toți au mințit, la naiba. Dar pe el l-au dat de exemplu și  toată lumea s-a mai liniștit cu dopajul, deși continuă să existe cazuri. Poate au zis că e mai bine să facă asta pentru curățarea plutonului, dar cred că nu au reușit decât parțial. 
     O anomalie pe care am observat-o este legată de geometrie. Cum naiba să ai roțile drepte când toată lumea știe că ele sunt rotunde!? La naiba, ce tare ar fi să mergem pe roți pătrate, dar nu s-ar mai numi roți, nu-i așa!?
     O alta diferență notabilă este legată de durata unui minut. 60 de secunde, corect. Dar cum naiba 1 minut de interval este întotdeauna mai lung decât 1 minut de revenire!? Oricum o dai, orice formă fizică ai avea, așa se întâmplă mereu. Ca să nu mai zic că uneori 1 minut de interval tare e chiar mai lung decat 5 minute de revenire! Magie neagră, zău așa! Sau relativitatea timpului, nu!?
     Nu știu dacă aerodinamica poate fi adăugată la lecția noastră de mate, dar se știe că forma de lacrimă e cea mai eficientă, deci teoretic dacă ești rotund, ar trebui să fii și rapid, măcar pe plat, nu!? Greșit, stai jos, 4. :)) Deși, la vale, e alta discuție!
      Probabilitatea ca o greutate corporală să fie mai mică pe Zwift decât în realitate este invers proporțională cu numărul de kom-uri pe care cineva le are pe strava. Aici e posibil să mă fi aventurat, încă nu am apucat să demonstrez această teorie, deci nu ma înjurați prea tare!
     Mai sunt și alte ecuații valabile, legate de numărul de watt-i dezvoltați în realitate și cei declarați, diferența vine de la somnul insuficient sau alte scuze decrise aici
      Dacă mai ai și alte lecții de mate pe care ai vrea să le împărtășești, chiar și unora care nu mai sunt începători în biciclism, te rog să pui aici. Adaugă valoare trecutului nostru școlăresc! Hai cu egalarea! 
stock.adobe.com
stock.adobe.com





   
     


25 mai 2020

Târgoveții

     Acum câteva zile mi-a venit, cum altfel, geniala idee să creez un grup pe Strava în care să se înscrie toată populația cu doo roți din Târgoviște și împrejurimi, până la limita de județ. Sigur că se pot înscrie și alți bicicliști, colegi de suferință sau dușmani de clasă, dar eu am început să am probleme să îi urmăresc pe ai mei acilișea pe islaz, și am zis să restrâng cercul de căutare când intru pe Strava. Aveam câteva idei legate de nume pe care le-am supus la vot prin corespondență, și am ajuns la mirobolantul titlu "Târgoveții".
     Avem o istorie a orașului de care suntem mândri, peste 600 de ani de vechime, deci trebuia ceva care să sune a "târg'. Ne gândeam și la ceva legat de Strava și kom-uri, dar lumea a votat. Avem deja 22 de membri deplini, așteptăm acum să treacă buba covid și începem să ne organizăm și în teren. Eu deja am o idee cu o cursă solitară, pe care cred că o să o aplic pe acest grup, și apoi extindem la toată Strava. Vedem, dau detalii aici, când le am.
     E interesant că avem grup și ne întrecem și la distanțe parcurse pe săptămână, urcare și viteză medie, pe lângă  clasamentele deja stabilite pe segmente. Sper să iasă ceva frumos, că doar tuturor ne place mersul pe bicicletă, dar nu toți sunt fierți pe competiție, ca mine. Și fiind un grup atât de mic, nu vor încăpea orgolii prea mari! Sau poate se mărește grupul și înghesuim niște valoroși! 
     Să ne vedem cu bine peste tot! Vedete ne facem!
Turnul Chindiei