Presiunea

     Cuvântul ăsta îmi place și nu prea. Ultimele săptămâni la muncă au început să pună o amprentă serioasă asupra bunului mers al psihicului meu și mă resimt. Toată viața simțim presiuni din toate părțile, de când ne naștem începem să resimțim presiunea așteptărilor de tot felul, de la a vorbi la o vârstă cât mai fragedă, mersul, să fii frumos, deștept. Am ratat cu brio, nu am bifat nimic, dar presiunea am tot resimțit-o. Trebuie să te ridici la nivelul așteptărilor. Încep părinții și rudele, care ascultă de gura lumii. A naibii gură! Să fii creț, să nu ai părul lung, fără blugi tăiați. Norocul meu că nu am ținut cont de asta, am purtat ce blugi am vrut, am avut plete colorate, tatuajele nu mi-au plăcut, că băgam și d-alea. A venit liceul și trebuia să fim primii la orice, mai putin la absențe. Aici am cochetat cu primul loc, deși stăteam în ultima bancă. Banca glumelor și rataților! Viață, vărule, am avut doar o corijență, la chimie, 4, in clasa a X-a. Nu știu ai mei de ea! Sau cred eu că nu știu! 😃😃😃

      Apoi a venit bac-ul. De la nota de trecere am ajuns la așteptări ireale de la familie și lume. Aici nu am mai ratat cu brio, am învățat ceva "că-conta" la admiterea de la ASE, așa că am încecat să nu fiu leneș, și am luat nota bună. Nu știu cât de pe bune a fost nota mea finală, ținând cont că media pe 4 ani de liceu a fost de 7 și ceva, iar eu am avut la bac 9,41, dar să privim înainte. Doamne-ajută la toată lumea! La ASE, iar, presiune. Să intru la buget, că deh, dă bine la cv și la tabloul familiei în lume. Norocul meu că am învățat analiza matematică de unul singur, că al meu profesor ne învăța/preda cum se rezolvă probleme de olimpiadă și noi nu știam ecuațiile de gradul 2. Păi ce pretenții să mai avem la integrale!? Din nou, eram la pregatire la cel mai bun (sau mai degrabă cunoscut ca bun) prof de mate din oraș, dar dacă nu învățam eu, intram la "cu taxă", cum au pățit leneșii mei colegi de suferință. 

      Facultatea era o gradiniță cu copii mari, mergeam rar, că purta ghinion, important era să trecem anul, să nu pierdem nimic. Am fost în grafic, aici nu mai resimțeam vreo presiune de undeva. Dar începuse perioada în care lumea avea și job, uite, ăla merge și la scoală și la muncă, tu de ce nu!? Pffffuuuu, jale! Hai și cu jobul! Pa-pa, facultate, până la licență. Așa au trecut anii 3 și 4. Până la ziua cea mare, licența, frăție!

      Duminică, ziua dinainte, am învățat și eu 5 ore, de la 12.00 la 17.00. Atât. Nu jur, că nu am de ce. Luni la prânz era scrisul. M-am pregătit temeinic, nu puteam să întârzii, stăteam prin Titan și am plecat mai devreme de acasă, să fiu sigur. Aveam în buzunar buletinul și un pix albastru, în mână "Gazeta sporturilor". Blugi și tricou largi. Nu mă interesa neapărat să iau atunci, mai era sesiune și în februarie. Dar când am ajuns acolo, toată lumea voia să ia atunci, să nu mai aștepte. Așa că presiunea a început să crească. Au urcat și pretențiile mele, 6, conașule, să fie de trecere. Nu am exagerat, că aș fi vrut mai mult, că eram chiar porc. Sau mai porc. Când am intrat în sală, normal că nu cunoșteam pe nimeni, dacă nu am fost la școală, bine că știam măcar sala! În jurul meu doar fete, culte și tocilare. Am pus-o! Bag crucioace la chept și mă înclin la zei! Vin subiectele: iar bag crucioace! Ce e, frate, acilișea!? Din 40 de grile, știu 12. Nu e bine, domnule chestor, nu e bine! Iar crește presiunea! Mai trebe 8. Norocul meu că una din fete are nevoie de ajutor și eu știu răspunsul la intrebarea ei. Booooooooooon! Amu' facem troc! Nota finală la scris: 8.40. Ceeeeeeeeeeeeeeeee!? Tocmai s-a evaporat presiunea!

      Doar "umpic", desigur, că acum iar am pus-o, am oralul cu o zi mai devreme. Noaptea o pierd făcând rezumatul unei lucrări primite de la Moș Craciun. Nici nu mai știu despre ce era. Iar presiune. Dorm o ora și mă prezint la oral, cu blug și cămașă normală, mai aranjat, așea. Vine și randul meu, sunt prea obosit să am emoții, fie ce-o fi! O tută de secretară imi pune 10 intrebări! Ai ghicit, am avut răspuns pentru toate! Ce bulan! Nota 10. Media, 9.20. Media pe 4 ani - 7.14. Cât de tare sunt!? Chef și panaramă au urmat apoi în 2 ani de master, terminat cu 8, Econometrie. Bună și aia!

      Apoi joburi, multe, parcă prea multe. Iar presiune: pai de ce nu ai și tu un job liniștit, și cu mulți bani!? Ete că nu se poate din prima, așa că mucles! Trec anii, merge vechimea, dar ce faci, nu intri și tu în rândul lumii!? Nuntă, familie, copil, casă. Offf, hai să le bifăm! Și le-am bifat! Mai târziu, dar mai bine! Că știam ce îmi doream, nu a fost de gura lumii! 

     Acum simt doar presiunea familiei de a face lucrurile cum trebuie, habar n-am ce-o mai fi și asta, dar mergem înainte! Încă am blugi largi, am barbă, păr tuns scurt de pușcărie, sunt slab de mor dar nu mor, nu am o mașină nouă, avem cel puțin o casă, un copil bun, am plantat ceva pomi, deci ia mai scutiți-mă cu achiesarea la nu-știu-ce norme sociale! Sunt așa cum îmi doresc și nu îmi pasă de presiunile exterioare! Mă stresez pentru sănătate și muncă, mai puțin pentru bani, mă stresez pentru libertate și visuri despre orice, sunt probleme de rezolvat. Dar gura lumii nu mai e una dintre ele! Mai era și presiunea exercitată de social-media, dar aia chiar e de ignorat, dacă ai 2 neuroni, că nu tot ce vezi pe net e și adevărat. Așa că mai ușor cu poze aranjate și vacanțe inchipuite! Îmi plac maxim pozele cu toată familia zâmbind, dar soții sau copiii au fard peste vânătăi! 😃

     Era să uit, presiunea în pneuri, aia e importantă, frate, că dacă nu e potrivită, faci pană sau merge bicicleta greu! Deci e bună și presiunea la ceva! Dar contează nivelul și abordarea! Restul sunt cuvinte! Hai cu manometrul, vărule!😃

Vise și visuri. Colnago.

     La naiba, cică visele devin realitate! Păi să începem să visăm la chestii serioase, cum ar fi să câștig la loto și apoi să îmi cumpăr cea mai tare bicicletă pe care am văzut-o până acum. E vorba de un pricăjit de Colnago V3Rs, o bicicletă nonconformistă pentru cultura și tradiția Colnago, care are un fel deosebit de a suda cadrele de carbon, unic în lumea ciclismului. Dar, deh, curentele din modă și noile tehnologii nu puteau fi lăsate deoparte de unul din cei mai cunoscuți și apreciați constructori de biciclete. Așa că au băgat și ei un cadru aero, nu e primul, au mai avut câteva inainte, dar mie ăsta chiar îmi place. Clar puriștii vor arunca cu blasfemii și bidoane spre fabrica din Taiwan sau birourile din Italia, dar asta e altă discuție. Fiecare cu gustul și gusturile lui.

     Istoria Colnago nu e lungă, dacă o compari cu istoria bicicletei. Dar are un farmec aparte și dacă vrei, te poti îndrăgosti de această emblemă a ciclismului italian și mondial. Povestea incepe simplu, într-un atelier de reparat biciclete din Cambiago, via Garibaldi. Omul, Ernesto Colnago, era mecanic de biciclete și la un moment dat a început să sudeze și niște cadre, că doar la dolce vita îi permitea din plin. Frumoasă pasiune! Dar înainte de asta, ca să lucreze în fabrica de biciclete Gloria din Milano, a modificat data nașterii pentru se putea angaja de la 13 ani. S-a apucat și de curse, dar o căzătura urâtă a pus punct carierei sale de ciclist. Și s-a orientat spre mecanică. Și a ajuns omul și în Turul Italiei în 1954, la 23 de ani, ca mecanic secund în echipa Nivea-Fuchs a lui Fiorenzo Magni, care a și câștigat Turul Italiei atunci. Pe care l-a câștigat și Gastone Nencini doi ani mai târziu pe un cadru făcut de Colnago. Apoi a avut de-a face și cu echipa națională a Italiei care a câștigat aurul la Olimpiada din 1960 de la Roma pe o bicicletă Colnago, prin Luigi Arienti la proba de urmarire pe echipe, deși bicicleta purta un alt nume. Campion under-cover, ce tare! El a mai continuat să livreze cadre care purtau un alt nume, dar asta nu l-a impiedicat să ajungă la echipa Molteni a lui Eddy Merckx. În 1970, cursa monument Milano - San Remo e câștigată de Dancelli și Colnago decide să folosească asul de treflă ca simbol al afacerii sale. 

     În 1972, Colnago construiește un cadru revoluționar, din tuburi sudate special și folosind materiale foarte ușoare, care a adus greutatea bicicletei la doar 5.75 kg. Cu această bicicletă, Eddy Merckx stabilește recordul orei. Apoi in 1974, numele Colnago este pentru prima dată asociat unei echipe de ciclism, italienii de la Scic. In 1979 și 1983, Giuseppe Saronni câștigă Turul Italiei pe o bicicletă Colnago, și aduce aurul acasă pe saua Colnago de la Mondialele de Ciclism din 1983. Saronni și Colnago rămân impreună și la echipa Lampre intre 1991 și 1999, și apoi din 2007 la prima echipă arabă din pluton, UAE. La Olimpiada de la Moscova din 1980, Colnago furnizează bicicletele echipei naționale a Rusiei, iar în 1981 îl ajută pe Freddy Maertens să devină campion mondial la Praga. Cu echipa olandeză Kwantum Hallen are o colaborare de 25 de ani până in 2008 fiind cea mai lungă colaborare de până in prezent. 

     În 1983 apare Colnago Master, un model de cursieră cu o construcție unică, cu cadru de oțel sudat la rece, cu secțiunea în formă de stea, cu o furcă "Precisa" cu brațe drepte și nu curbate. Senzație! După metal și alte combinații de materiale, Ernesto Colnago a decis să folosească și carbonul la construirea cadrelor, dar fără prea mare succes. Asta până la modelul C-40 lansat cu ocazia aniversării cu numărul 40 a lui Ernesto. Desi multă lume s-a temut că e prea firavă, mai ales pentru a rula în Paris - Roubaix, cam cea mai dură cursa din calendar. Și, ce să vezi!? În 6 ani a câștigat de 5 ori, iar în 1999 tot podiumul este compus din rutieri pe Colnago. S-a câștigat Turul Spaniei pe un Colnago în 1994 prin Tony Romminger care bate și recordul orei. Au mai fost victorii în Turul Italiei prin Pavel Tonkov, campionatele mondiale în 1995 prin Abraham Olano și în 1996 prin Johan Museew. În 2004 câștigă Oscar Freire campionatele mondiale la Lisabona iar în 2007 câștigă tricoul de cel mai bun cățărător în Turul Franței un anume Michael Rasmussen și Denis Menchov câștigă Turul Spaniei două luni mai târziu.

     O noutate o reprezintă câștigarea campionatului mondial de ciclocross în 2008 prin olandezul Lars Boom, pe un Colnago C50 Cross. Fapt repetat de belgianul Sven Nys in 2013 pe un Colnago Prestige. În 2011 în Turul Franței, francezul Thomas Voeckler poartă tricoul galben pentru 10 zile, călare pe un Colnago C59. Fetele nu puteau lipsi din lista lungă de victorii prestigioase, o ciclistă pe nume Elisa Longo Borghini câștigând Turul Flandrei în 2015 pe un Colnago V1-R. 

     O enumerare succintă a unui repertoriu de victorii în curse care mai de care mai importante și mai dificile. S-au adunat 62 de titluri mondiale, 21 de mari tururi, 38 de curse clasice și 18 medalii olimpice de aur. 

     Am încercat să nu mai fiu atât de ignorant și să îmi cunosc și eu agregatul, pe care alerg ca un zăbăuc când am bilet de voie de la soție și de nevoie de la doctor. Am câteva mii de km în șaua lui și sper să mă mai țină obrajii și scarabele mulți ani de acum încolo. Normal că îmi plac bicicletele noi, cu frâne pe disc, cu cadre aero, dar parcă nu pot renunța încă la rulajul fin, precis și confortabil oferit de cadrul de carbon, mai greu decât altele, dar mai atent lucrat, mai gros și rezistent la lovituri, și cu lucrătura de maestru sculptor a îmbinărilor cadrului. Mă uit cu jind la modelul cel mai nou și mi-ar plăcea să îl am în garajul improvizat, dar adun cam greu 10,000 de iepuroi ca să îmi gâdil papilele gustative cu savoarea numită Colnago V3Rs, cu frâne hidraulice pe disc și schimbătoare electronice și 12 pinioane la spate. Parcă prea avansat pentru un bătran ca mine, așa că nu aș tuși deloc călare pe un Colnago C64, cu frâne clasice pe jantă și schimbătoare cu cablu. Bicicleta de dar nu se caută la dinții de la angrenaj! Hai cu loto, neamule!

Colnago V3Rs

Google ne zice de ce e bun ciclismul pentru sănătate

     Multă plictiseală, dom'le, bag bicicletă cât de des pot, la tv nu e mare lucru, deși la cât de bolovan cu Alzheimer sunt, toate reluările sunt curse noi pentru mine (nu râde, chiar nu țin minte cursele și le văd ca prima oară!). Deci rămâne mai puțin timp de documentare pentru articole pe blog. Știu că vrei mai mult de la mine, știu ca pot, dar, hmm, nu prea îmi vine. Că e greu cu subiectele, nu îmi șade bine să înșir căcaturi (mai mari decât până acum). Dar mai găsesc subiecte interesante, analize pertinente și comentarii benefice pe care să le iau în bășcălie și să îmi distrez țiglele plictisite. Bântui pe net când și cum pot, nu ca să caut subiecte, că doar nu câștig nimic cu blogul, dar mai dau peste câte o chestie care pare interesantă. Problema cea mai mare e că îmi pare că unele deja sunt dezbătute, dar am citit eu undeva pe net (deci e sigur adevărat) că e bine să reiei subiectele. Ei zic acolo că poți da copy/paste la un articol vechi și dai înainte cu tupeu, dar nu sunt chiar așa de zăbăuc, parcă nu îmi vine să prostesc lumea. Deci trebuie să vin cu idei noi despre subiecte vechi, abordări diferite, de o să ajungi să te întrebi ce părere am cu adevărat despre un subiect dezbătut de 2 ori în 3 feluri. Bălăceanca scrie la mine la adresă, deci nu e de mirare nimic, nici că îmi pică scuipat din gură, nici că am o atingere de geniu. Atunci când un geniu pune mâna pe mine, desigur.

     Se vede din ce am scris mai sus că sunt plictisit tare. Atât de tare încat am început să citesc articole despre nutriție. De parcă la varsta mea o să ajung să alerg pentru vreo echipă World, Pro sau Continentală. Sigur că e importantă nutriția, dar, hei, încerci să mănânci bine și dacă nu alergi după cai verzi pe două roți, nu e ca și cum bagi în tine fără să te doară la coccis. Deci subiectul ăsta nu va fi dezbătut de mine, oricât aș citi și aș încerca să îl iau în balon, că nu îmi pare bun de miștouri, deși mi-ar plăcea să-ți văd reacția când îți zic să bagi orez negru și chinoa de te caci fără moț! Să lăsăm asta în seama nutriționiștilor, că e plin netul de oameni cu diplomă în toate domeniile, fără a fi neapărat peiorativ la adresa vreunuia! Libertate, dom'le, nu cenzură! Să curgă cerneala pe net, zic!

     Așa că în plimbarea mea pe net am gasit un articol despre beneficiile ciclismului asupra sănătății noastre, am băgat și eu o părere despre asta aici. Dar văd că băieții o ard mai profi pe Cycling Weekly, mai profi față de alții, nu față de mine, că nu suportă comparație. 😄😄😄

     Primul beneficiu pe care îl atacă e bunăstarea mentală, eu așa am tradus din engleză, poate ar merge mai bine sănătatea mentală. Într-adevăr, ajută mult la căpoc să poți să refulezi prin pădure, să storci sudorii pe urcări grele și să te secătuiești de orice strop de negativ și când ajungi acasă să poți să nu îți bați familia, e mare lucru. 😄😄 Dar nu e ca și cum devii subit sănătos la cap dacă dai 2 pedale, știu atâția nebuni pe două roți că mă mir cum au luat permisul de conducere! OK, te mai răcorești, nu cazi în depresie că sunt substanțele alea de le secreți când faci sport și mai uiți de belele, dar dacă ai probleme mari, mergi la doctor, fratele meu, că faci nefăcute și pe bicicletă! Jur! 😄 Pot doar confirma că după turele cu bicicleta sunt mai mereu pe plus, ca energie și dorință de viață și bucurie de tot!

     Pe doi e slăbitul. Da, da, dacă tu consumi prin efort mai mult decât pui în farfurie, clar slăbești. Stiu puține cazuri în care biciclistul nu a slăbit, poate că mânca mult mai mult decât consuma. Și pe bicla mergea încet, nu trăgea. Altă explicatie n-am! Deci bagi biclă, bagi și mâncare. Dar nu bagi și kile la cântar. Eu zic că merită!

     Ciclismul întărește muschii. Și nu doar de la picioare. Spate, umeri, gât, abdomen. Mai greu însă cu brațele, cei mai mulți cicliști au viza de flotant pe Somalia, zici că ridică doar furculițe de plastic. Sunt și cicliști cu brațe puternice, mai ales la mtb, dar noi ăștia de la șosea folosim brațele doar ca să apăsăm pe buton la garmin și să schimbăm vitezele. Mai încercăm să dregem busuiocul pe timpul iernii când mai găsim ganterele de 200g ale soției și ne prefacem că facem stretching, când de fapt tragem de fiare! Râzi, nu-i așa!?

     Ai parte de mai multe mic-dejunuri. Pentru un mâncău ca mine, ăsta era primul beneficiu. Eu am 7 mese pe zi, cu ceva fructe și dulciuri între, și o bere, și cola, la naiba, Gourmet e numele meu din apa de botez. Cică te scapă de vina pe care o resimți când bagi ca spartul în tine și nu te simți ca bulimicele de pe catwalk care își vâră dejtele pe gât după ce bagă un burgău la Mec. Noi ne suportăm mai ușor când ne îndopăm cu orice, că doar consumăm pe bicicletă, nu-i așa!? Hai cu cateringul, trăi-ți-ar, că mi-e foame! Iar!

     O sănătate mai bună a plămânilor. Ca să susții un mers alert pe bicicletă ai nevoie de aer, mult aer. OK, am zis deja că mâncăm mult, dar mai și respirăm, da!? Știu că sunt cazuri de navetiști care inhaleaza gazele de eșapament, dar au făcut niște cercetatoare britanice teste și cică ești mai expus la poluare ca șofer decât ca biciclist. Deci, nu ne înnegrim plămânii mergând pe biclă, suntem bine. Dar te rog să nu fumezi, că îmi strici articolul!

     Scad șansele să faci cancer sau să ai o boală de inimă. La naiba, păi am auzit că poți face buba la testicule de la mers pe bicicletă. Ce să mai cred!? Cumva, eu zic că dacă e o statistică, să ne orientăm după ce zice ea. Crede și nu cerceta, ia-o de bună! 😄😄 

     Ciclismul are un impact negativ mai mic asupra corpului, comparat cu alte sporturi. Vezi, de aia nu îmi place mie să alerg, că mă dor gleznele și genunchii! Clar că te poți accidenta și pe bicicletă, dacă nu ai poziția corectă, se lasă cu dureri la spate, gât, buci, chiar și genunchi și glezne. Dar totuși, te expui mai puțin pe bicicletă decât dacă alergi! Plus că eu cred că dacă ai 100 de kile în viu, bicicleta ar fi recomandată, să nu rupi oasele și încheieturile! Și bașcheții, desigur! Totuși, când bagi doar biclă, oasele nu mai capătă rezistența dorită, deci e indicat să mai faci și alt tip de efort, să nu te spargi ca un bibelou când aluneci pe un asfalt umed și doritor de îmbrățișări calde!

     Ciclismul ajută la dezvoltarea capacității de orientare. Scuze, pauză de scris, tocmai am fost orientat spre sconcșii mei de ciclism pe care i-am spălat în sfârșit, sper să îi mai recunosc. La fel ca tricoul cu Metallica. Unde eram!? Aaaa, gata, la orientare. Cred că mai degrabă te ajută să cunoști locuri noi de unde e musai să te întorci acasă, la familie, la familia ta, nu alta, daaa!? Mai poți apela la un garmin sau ceva cu gps și te doare la antena de satelit unde mergi și cât, ăla te aduce acasă, dar fii sigur că îl ține bateria îndeajuns de mult. 

    Dormi mai bine. Clar. Dacă nu ești nebun și pierzi nopțile aiurea, că numai somn bun nu e ala. Nici nu dormi ca un ciclist de la 8 la 6 dimineața, că doar nu ești profesionist, dar e musai să te odihnești. Greu de realizat, adorm de obicei dupa 11, chiar 12 noaptea, așa că turele matinale sunt cam moi și răsuflate, că eu am ochii cârpiți de nu văd segmentele sau viteza medie.

     Crește performanțele creierului. Cumva, devii mai deștept. Eu sunt dovada clară că nu e chiar așa. Sau, cine știe, poate nu merg destul de mult cu bicicleta!? Mă rog, ideea e că exercițiile fizice, mai ales ciclismul, îmbunătățesc circulația sângelui iar creierul beneficiază de capacități sporite datorită acestui fapt. Cică ești mai deștept cu până 40 la sută! Sper să nu mă credeți pe cuvânt sau să mă luați prea în serios, dar cred că ați înțeles ideea că o circulație mai bună duce la un răspuns mai rapid în cenușiu. Și cică în timp, ciclismul reduce sansele de apariție a demenței. Deci, dragă soție, să nu mă mai faci dement, că nu sunt, că doar mă dau cu bicicleta, daaa!?😄😄😄

     Crește îndemânarea și gradul de conștientizare și îmbunătățirea percepției asupra mediului înconjurător. Nu e ca pe o bicicleta de interior, înveți să iei curbele, să te așezi pe agregat astfel încât să nu te verși aiurea, începi să simți mașinile care vin din spate și nu te mai sperii ca o fetiță de șoricelul cel rău, ești mai atent la tot ce te înconjoară și mai prevăzător, că pe bicicletă ești mereu în gardă, mai ales în trafic sau prin pădure pe vreo coborare mai rapidă. Nu își dorește nimeni cicatrici și daune la biță, deci învățăm să ne dăm, Cum mi-a zis mie un ciclist cu experiență când m-am împrăștiat ca un stol de ciori prinse la furat grâu: întâi înveți să mergi, apoi înveți să mergi repede. Eu am luat-o invers! Și pe jos am ajuns! Rușinică! Eu cred că îmbunătățirea abilităților nu te ajută doar la ciclism, ci și în viața de zi cu zi. De exemplu, zilele trecute era să mor când s-a rupt o creangă cu mine în vișin și am avut prezența de spirit să mă agăț de niște alte crengi și am evitat la dulceață (nu mustață)  kom-ul pe coborârea din vișin. Mersul pe bicicletă mi-a salvat cocoașele! 😄😄😄

     Întărirea sistemului imunitar. Da, da, nu mai ai muci la nas de cum vin lunile cu "R", sau când ieși din marea rece și dârdâi ca un iepure curentat. Răcești mai rar, sigur. Frate, dar și când te prinde flama, zaci cât pentru toate dățile când ai evitat răceala. Dar tot prefer varianta asta! Sunt cea mai friguroasă persoană din lume, dar tot ies la minus "ț" grade, nu mor când e rece, chiar de prefer căldura. Îmi îngheață extremitățile de nu reușesc să mă descalț la intrarea în casa, dar nu mor, sunt tare, nu răcesc, chiar de am muci și în bidonul de pe biclă, nu îmi simt deloc cele 20 degete, am furnicături peste tot, dar trec peste. Și mă mai dau o dată. Totuși, știința ne zice că imediat după efort, sistemul imunitar e slăbit, dar cu recuperarea potrivita, ești ferit de nasoale.

     Ultima e cea mai tare. Ciclismul îmbunătățește viata sexuală. Am râs și eu! Acum, nu știu ce să zic, în cazul meu nu a existat o creștere substanțială a performanțelor, nici periodicitatea nu a beneficiat cumva de pe urma vieții mele de ciclism, pipi fac la fel de des, deci la naiba cu acest beneficiu, pe mine nu mă ajută deloc!😄😄😄😄😄

     Mai era scris un beneficiu legat de viața socială, dar și aici eu zic "pas", că ies ca lupul singuratic, zici că mi-e teamă de oameni, nu socializez ci mă izolez, parcă îmi scade media de mă văd cu lumea! Noroc că mă acoperă covid și îl bag ca motiv să nu mă văd cu alții, că mă arată lumea cu degetul. Ori poate zic că mă cred prea important să mă dau cu muritorii de rând? Eu fiind, nu-i așa, un semi-zeu olimpian cu câteva titluri mondiale la activ și niste zeci de ani de experiență în șa! Mucles, Mancuso! 

     Pfuuu, e al doilea articol azi, ce ai pus, doamna mea, în salata de vinete!? Să mai faci, că scriu o carte! Și ce dacă n-o cumpără nimeni, scriitor mă voi numi! Chiar, cum ar fi!?