Scriitorul din mine 27.09.2022

    Hai că ieri am păcălit regula scrisului zilnic și am postat un articol mai vechi pe care l-am ajustat cu ceva info mai noi și gata treaba. Scriitorul din mine a fost învins de realismul de-afară că a trebuit să mă ocup de munci si chestii, așa că nu am mai avut timp decât de un artificiu. Văz că a mers, lumea a aruncat un ochi pe articol și a apreciat, e de bine. Hai că nu a fost atât de rău, că doar nu mi-oi pune cenușă pe cenușiu. Sigur o să mai fac, parol.

    Azi a început rău, cu apă pe jos și nori pe sus, cât p-aci să îmi strice planul de ieșit cu bicicleta. Revin la ea imediat. Mic-dejun normal, adică 2 guri de ceva și vorbă stropită cu râs, cafea de la doamna, săr'naaaa, drum la scoală scurt, salutat fratello care mergea spe muncă, acasă la un pic de mâncare, vorbe cu doamna și plecat la aer. Am stat o oră, că am de muncă, m-am învârtit pe centură, se mai uscase asfaltul de la atâtea mașini și camioane, dar tot m-am stropit din ceva bălți, aia e. Săptămâna asta nu trag că am cursă sâmbătă la Pucioasa. Dăm piept cu Sultanu. De 2 ori. Lumea îmi zicea că e mai bine la tura scurtă, de ce mă chinui la lungă. Păi, frăție, tura scurtă ține 2 ore și gata, acasă. Pe când la lungă, deie Domnu' să scot sub 3 ore jumate, simt și eu că sunt competitiv, nu că aș lua vreun premiu, dar să simt că am de tras, de chinuit, de înjurat și blestemat, desigur. La scurtă nu aș avea timp de toate astea. Cred că doar la mtb am băgat ture medii sau scurte, la șosea sunt zmeu și bou, merg doar unde e mai greu, că atât mă duce capul.

    M-am înscris, gata, mă dau la curse. După 3 ani de așteptare. O să fie cu emoții, cu strângere de inimă și stomac, cu bucurie și chin deopotrivă. Mi-era dor, zău. Sigur pe a doua urcare a Sultanului o să fiu pe dos, dar mai e până sâmbătă. Am doar plimbări în program până atunci, nu trag că nu mai am de ce. Băieții mei se duc duminică la mtb și au zis PAS la șosea, deci merg singur. Fetele mele nu au chef să mă aștepte toată ziua în parcul din Pucioasa, își văd de ale lor. Nu am mai scris demult despre o cursă, bag aici articol, cu de toate. Shaworma de Sultanu. Sună bine! Hai pa și spor la treburi și mie! Și dacă vrei, intră și aici să ajuți la creație. 😎

Și scrisul se consideră muncă

Care sunt beneficiile mersului pe bicicletă?

    De când mi-am luat prima bicicletă am încercat să găsesc un răspuns pertinent. Și ați ghicit, nu am fost în stare să găsesc ceva care poate fi folosit într-o discuție matură. Dacă mă întreabă cineva de ce merg cu bicicleta, îi zic franc că nu știu exact. Adică știu, dar nu am o ordine clară a motivelor. Aș putea enumera câteva: pasiune, plăcere, competiție, muncă, anti-stres, naveta la birou, adică de acasă până acasă, întâlnire cu alți nebuni și socializare, strava, curse, experiențe, epilat, bronz cu dungi. Hai că nu sunt multe! Norocul vostru că am pastile bune de data asta și e calea închisă spre câmpiile verzi, că mai scriam câteva pagini. 😃😃😃

    Nu vă plictisesc totuși cu gândurile mele, așa că bag în continuare tot ce am văzut eu pe net legat de beneficiile mersului pe bicicletă. Frate, pe un site erau 101 exemple, împărțite în vreo 9 categorii. Bine că autorilor le-a plăcut "101 dalmațieni" și nu "1001 de nopți" că făceam bătături la pleoape de la atâta citit, zău așa!

     Să revenim la beneficii, zic. O să le trec pe alea mai răsărite și mai convingătoare. Poate așa reușim să creștem procentul de 5,3% dintre românii care merg cu bicicleta. Jale maximă!

     Avem beneficii legate de fizic - mai puțină șunculiță la aripioare, inimă mai rezistentă, plămâni puternici, circulație mai bună, imunitate crescută, viață mai lungă și mai sănătoasă. În plan mental se poate observa creșterea capacității intelectuale, a puterii de concentrare, a motivației, a competitivității, scade stresul, ești mai bucuros (bine, aici poți fuma ceva bun și nu mai transpiri ca boul 3 ore), scade anxietatea (la mine n-a funcționat), ai un somn mai adânc (decât soția). Scade colesterolul, crește libidoul (confirm, chiar scade colesterolul), arăți mai tânăr și nu faci cancer. Pardon, faci, dar scapi mai repede. Te ajută cu diabetul și faci căcuț normat. Adică la semnal. Stabilizează tensiunea și poți urmări toate episoadele din "Sclava Isaura".

     Apoi avem aspecte legate de mediu. Nu le enumăr pentru că sunt sigur că planeta nu trebuie salvată, ea va dăinui mult timp după dispariția omenirii. Pariu?! Deci mersul cu bicicleta nu contează decât pentru mediul nostru, ne facem nouă bine.

     Pe urmă avem aspectele economice, dar când ai biciclete mai scumpe decât mașinile mici, cumva discuția e derizorie.

     Nu putem să nu menționăm  aspectele sociale ale mersului pe bicicletă. Îți faci prieteni noi (mai ales câini), te poți înscrie într-un club și bagi ture cu Mîndruță la mare și ajungi în 2 zile. Normal că la mine nu se aplică, eu ies mai mereu singur.

     Mai e și partea cu traficul în orașele aglomerate, dar cumva îți riști bazonul și nu știu dacă putem convinge lumea așa.

     Netul vorbește și de latura sportivă, dar nu e cazul la noi. Auzi, 5,3% merg cu bicla! Păi ce pretenții de performanță să ai?!

     Lista e lungă și plictisitoare, nu cred că o să conving pe cineva. Așa că apelez la motivația supremă, din punctul meu de vedere (Narcis fiind, magazine de oglinzi cutreieram). Frate, pe bicicletă ești nu cool, ci mega-cool. Etalezi bulanu' epilat, bazonul bombat, tricoul mulat, ochelaru' asortat, uneori cotul rașchetat, ciorapu' Rapha croșetat, bipăie garminu' când sare pulsu' sau iei komu'. Ai, n-ai stil, ești la modă! Când oprești la magazinul din sat, toate vacile îți cer autograf pe uger! Vedetă scrie pe tine, chiar de nu ai câștigat nimic în viața ta. Întreabă-mă pe mine! Plus că mai sunt și fanii ad-hoc de pe drum care îți suflă vânt în pânze: "vine cicliștii!".

     Este că te-am convins?! 😃😃 Dacă nu să mergi, măcar sa dai o mână de ajutor pentru scriitor.

De pe la alții, clar.

Scriitorul din mine 25.09.2022

    Azi, duminică, liniștite și pace în Comitatul Mancushire. M-am trezit fără ceas fix la startul transmisiunii de pe Europsort cu Campionatele Mondiale de Ciclism. Rupt de somn, nu am rezistat mult, era 5 dimineața, dormeam pe mine, așa că dupa ce l-am vazut pe eroul meu Wout vreo oră, am închis ochii. Am moțăit, mă mai trezeam, mai urmăream acțiunea, cred că și visam chestii, ciudată rău transmisiunea ăstora. Apoi am adormit de-a binelea. M-am trezit când mai erau vreo sută de km, binesss. Odihnit, liniștit, mă pregăteam să mă bucur pentru Wout van Aert, dar n-a fost să fie. Colegul său de echipa națională, Remco Evenepoel, a furat laurii printr-o mișcare inteligentă dar și susținută de forma fizică. Omul are 22 de ani, tocmai a câștigat Turul Spaniei acum două săptămâni, e foarte tare. Wout nu a mai avut voie să atace și a venit cu plutonul, dar tot a terminat pe 4. Era să ia argint, dar sincer, nu aș fi vrut să ia argint pentru a 3-a oară la Mondiale. Dar nici să iasă ultimul. Aia e. Din păcate, români nu prea se văd la aceste campionate, dar văzui Thailanda, Rwanda vreo doi, Vatican (pe bune!) și alte nume exotice, dar România, ioc. Valoarea, deh!

    După dezamăgirea de la ciclism, am reluat viața de familie. Mic-dejun, ceartă cu fie-mea pe nimic și împăcare cu pupare, discuții laxe cu doamna despre planuri și o cafea tare între ele. Apoi am băgat distracție cu doi pisoiași salvați de soție și crescuți de Buna (bunica ei). Doi nebuni de pisoi, frumoși și zăpăciți, ne-au făcut ziua mai frumoasă. Am ieșit în curte și ne-am jucat și cu cainii, m-am cocoțat în măr și am adunat ceva roade, am stat la aer. Apoi prânzul și plecare rapidă în parc. Adică pe bicicletă și trotinetă. Incă învățăm, nu stăpânim plecarea și oprirea, dar mersul e lin și încrezător. In parc ne plictisim cam repede, așa că ne întoarcem acasă cu două prietene de-ale Emmei să se joace împreună. 

    Eu mă relaxez cu doamna în timp ce copiii fac copilării. Ziua trece fără stres și se termină cu o cină copioasă. Acum, ceva tenis la tv pentru doamna mea, Emma e pe youtube cu vloggerii ei preferați, eu scriu norma zilnică și mă gandesc la munca de săptămâna ce urmează. Nu e stres, fac planuri și mă pregătesc. Oricum, de cele mai multe ori, planul meu inițial e dat peste cap de neprevăzut și m-am obișnuit. Astfel că am cate un plan B. La un moment dat, i-am spus sefului meu că am putea să facem și un plan C. El mi-a spus că oamenii care ajung să facă un plan C, doar asta fac, planuri. Interesantă idee. Mă retrag la depou, lecția s-a terminat, noapte bună și mie!

Tanar si nelinistit