Scriitorul din mine 01.12.2022

    La mulți ani, român'lor! Așa ne saluta Băsescu Traian. Să trăiți bine! Noi cumva trăiam bine dar nu o știam, trebuia să vină cineva priceput și să ne spună. Cu ce drag l-am votat în 2004, ca să nu iasă Năstase, desigur. Apoi, nu l-am mai votat. Am vrut chiar să îl trimit acasă înainte de termen, dar a întors-o ca la Ploiești și ne-a râs în nas. Cel mai șmecher președinte pe care l-am avut. El și Iliescu sunt protejați, nu vor păți niciodată nimic, pentru că au slujit acest sistem infect cu atâta sârg încât nimeni nu are curajul să îi condamne. Aaa, că o facem noi, e pentru răcit gura de pomană. Dar, hei, azi e sărbătoare, ziua României și a românilor de pretutindeni. Noi am furat startul și am început cu fasole și ciolan de ieri, nu am mai avut răbdare. Azi e cu placintă cu mere și impodobit brad și casă. Nu știu dacă reușesc să ies cu bicicleta, că e prea urât afară, e ud pe jos și mă ud la budigăi. Am băgat ieri aproape patru ore de mi-au amorțit obrajii. Și mi-au degerat degetele de la picioare, că a fost frig, vărule, și m-a bătut și un crivăț pe câmpurile natale de mi-au zburat mucii pe ochelari. Am fost și la mamaia mea să îi beau cafeaua și să îi mănânc eugeniile și biscuiții, că eu așa nepot sunt. Nepot, nu netot, daaa!? Am făcut întoarcerea spre casă pe întuneric, și a fost super mișto, nu foarte multe mașini, mai fără vânt, și parcă se înmuiase și frigul. Sau nu l-am mai simțit eu. Că sunt nesimțit, d-aia. 

    Am început ziua cu cafea și știri, îmi place că lumea sărbătorește din ce în ce mai abitir această zi. Mai uiți de probleme și te iei cu băutură si mâncare. Viață! Și mulți copii deprind mișcarea asta de 1 Decembrie ca fiind ceva frumos și o să creăm o tradiție, nu neapărat legată de mâncare și băutură, cum tăiem porcul de Crăciun și mielul de Paște, dar cu implicații pe linia de patriotism, că toți suntem români, și istoria noastră are și bune și rele. Ca noi. Sigur că e putin forțat să începem să strigăm în gura mare că ne iubim patria. România, te iubim, că ca tine nu găsim. Nici chiar așa. Dar trebuie să ne educăm în a prețui valorile și bogățiile românești și să ne bucurăm nu doar o dată pe an că suntem români. Cam cum suntem buni doar de Crăciun. Sunt sigur că îmi vei spune că nu prea ai motive de bucurie, dar hei, cine a zis că e totul perfect? Alții au istorii de care nu sunt mândri, cum sunt nemții sau alte popoare invadatoare, dar învățăm din istorie și privim cu încredere spre viitor. Eu așa am fost învățat. Să privesc înainte, că înainte era mai bine. Hai la mulți ani și spor în țară!😀😀😀

Româncuța mea.

Scriitorul din mine 30.11.2022

    Bună dimineața și "La mulți ani, Andrei!" sau "La mulți ani Andrei!". M-am trezit cu un gând și m-am ținut de el ca un călător de bara in RATB, știi că depinde viața ta de strânsoare. Azi e mare sărbătoare, nu neapărat la români, că Sfântul Andrei nu e la fel de răspândit ca Ion sau Nicu sau Gică, dar tot ne-am ales cu un liber. Acum ceva timp aveam impresia că italienii și spaniolii au cele mai multe sărbători, cele mai multe zile libere de la stat pentru ocazii de ocazii. La noi sunt 15, în Spania sunt 19. Dar nu cred că sunt numărate cele locale de la ei, eu văd pe un site doar cele naționale. Păi, frate, când ai vreo 30 de zile libere de la muncă plus minim 15 de la stat, cine naiba mai muncește? Nu mă înțelege greșit, nu mor de dragul companiei la care lucrez, dar eu știu că orice liber pe care mi-l iau nu aduce decât mai multă muncă la întoarcerea la birou. Am pe cineva să mă ajute când sunt plecat, dar tot am de recuperat. Statul pare să aibă o atitudine relaxată, dă cu libere în români parcă e Moș Craciun. Aștia de ne conduc gândesc că ne fac un favor, de parcă ne dau zile de la ei. La fel se poartă și cu măririle salariale sau de pensii, "Guvernul vă dă". Băi, prietene, păi ăia sunt banii românilor, nu ai voștri, nu ne faceți cinste cu salarii și pensii, sunt drepturile noastre. La fel și cu liberele, zici că le pasă de noi, că muncim prea mult și avem nevoie de o pauză. Sictir.

    Nu mă plâng de libere, Doamne-ferește, dar nici nu apreciez generozitatea conducătorilor. Să vină la sapă alături de mine, să mănânce un submarin cu băieții pe șantier, să stea la coadă la ajutoare, să împingă tava, să împartă din banii lor către cei nevoiași, atunci o să ascult cuvintele lor și voi considera că merită ceva atenție. De ce oare suntem impresionați de vorbe și nu de fapte? Fugim după fentă aproape mereu, ne plac cei care "le zic ca lumea", dar în fapt nu fac nimic concret. Eu aș merge pe un sistem de rotație sau succedere rapidă a alegerilor locale sau la alt nivel, la un an așa, să vezi ce s-ar mișca lucrurile. Nu faci treabă, după un an zbori. Nici nu mai ai atâta timp să furi, că trebuie să faci lucruri pentru oameni mai mult decât în prezent. Iar o dau în politică, te plictisesc. Zic să ne concentrăm pe timpul disponibil să facem ce ne place. Doamna mea îmi dă voie să zburd pe plaiurile subcarpatice un pic mai mult, așa că adun aerisire la tigle și kilometri pe răboj. Mâine e sărbătoare tricoloră, mâncăm placintă cu mere și poate băgăm un vin fiert. Văz pe prognoză că va ploua și burnița, nu îmi convine, că și mâine aș fi plimbat hoitul pe afară câteva ore, vedem cum bate vântul. O să fie paradă și la Târgoviște, dar parcă nu am chef să văd sobor de preoți în fruntea poliției sau armatei. I-aș urmări pe ăștia de la poliția locala cum fac ei pas de defilare, fac pariu că în capul lor "defilare" este opusul "filării". Ca la copertare și decopertare. Hai cu diploma de pe net, badigarzilor!

p.s. bă, ești nebun, Andrei cică e ocrotitorul României, să-mi fie rușine, că i-am redus importanța.

Ziua și sfântul.

Scriitorul din mine 29.11.2022

    Azi am vrut să scriu cu greutate, despre protestele din China. Și cumva eram pregătit, dar m-a luat munca pe sus și nu am mai aterizat toată ziua. Doar acum am o juma de oră între ședințe, am reușit să bag o fasole cu ciolan la ghiozdan de s-au împrăștiat norii. Clar se vor duce toți norii mai pe seară când încep să respir greu, dar nu mă pot da în lături (vezi cum pui accentul, te rog) de la fasole când e printre preferatele mele. Și cu ciolan pe deasupra, moartea glandelor. Să o dau repede și cu protestele. Pare că politia a reușit să înnăbușe mare parte din ele, dar e ceva nemaivăzut de câteva decenii, așa că trebuie pus pe foaie să rămână pentru posteritate că în 2022 noiembrie, chinezii au ieșit pe stradă să protesteze împotriva regulilor covid și împotriva președintelui, care e un susținător fervent al lock down-ului draconic impus. Eu chiar cred că în China s-a desfășurat un amplu exerecițiu, un experiment sociologic, să vadă cât pot îndura oamenii. Și au primit răspunsul ieri. Azi au schimbat ceva în legătura cu politica covid (nu pun virgulă, să rămână de cacao). Cică se gândesc să protejeze și populația dar și economia și vor avea în vedere anumite măsuri care includ un număr posibil de îmbolnăviri astfel încât să nu mai paralizeze întregi orașe. Cum ziceam, un experiement reușit, așa cum a fost în intreaga lume de altfel.

    Mă gândesc cu drag că poate și noi reușim să ne mobilizăm și să ieșim în stradă, așa, pe la colțuri la început, și pe urmă să iasă un val de proteste care să facă măcar gălăgie, chiar de e fără urmări. Să ieșim și noi în stradă pentru că e dreptul nostru și să îi huiduim și injurăm pe ăștia de ne conduc atât de prost. Mămăliga românească are nevoie de mult timp să se umfle, la naiba, și cu probleme actuale, o să ne prefacem că e lampa atât de mică încât nu mai vedem răul din jurul nostru și ne concentrăm doar pe căminul propriu. Ne-am închis atât de tare în igluurile cu noi și familia încât crivățul de afară e doar un subiect fad de discuție, deși există riscul să ne dărâme fărâma de liniște pe care o mai avem dacă nu scoatem nasul în frig, așa un pic. Eu am pățit pe pielea mea să plecam mai mulți la "război" și să mă trezesc singur cu oastea otomană. Și atunci am zis că mă voi reprezenta doar pe mine, cu orice preț. Cumva mă bucur că nu sunt nevoit să ies afară de foame și frig, nu sunt ipocrit să nu recunosc, dar parcă tot aș vrea să mă duc prin centru să strig câteva la adresa unora. Dar mi-e că mă duc singur și mă alungă vreun badigard local cu multe guși. Gata cu protestele, mă întorc la muncă. Urlu mai târziu la lună, dacă nu e prea frig, desigur.

Tiananmen, 1989.