Noaptea

     Noaptea e un sfetnic bun. Noaptea toate pisicile sunt gri (am auzit și negre). Noaptea ca hoții. Noaptea polară. Noaptea dintre ani. Noaptea nunții. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi. Cu noaptea-n cap. Gata, am găsit, asta mi se potrivește. M-am trezit de parcă am de rânit la porci. Mă uitam în tavan și am zis mai bine să mă uit în ecran. Ce mai aberez azi? Cu noaptea, desigur. Mai e un pic și vine primăvara, în căpocul meu nebun, așa simt, când trece 22 decembrie, solstițiu de iarnă, cea mai lungă noapte, e clară treaba, se face lumină. Nu e ca și cum sunt un trist până atunci, nu mă plâng de nopțile lungi, sunt bune la somn adânc de refacere, cine poate. Eu am un program echilibrat care îmi ajută somnul, și nu mă trezesc de multe ori aiurea, adică am cele mai multe nopți dormite tun. Mă mai apucă pe mine pandaliile și mă trezesc în creierii nopții cu gânduri și planuri și nu mai adorm pe urmă, dar alea sunt puține. Nu am ajuns aici din întâmplare, am o viață așezată, mănânc cu grijă până in 8 seara, alcoolul lipsește aproape cu desăvârșire din program, încercăm să ne culcăm până în 10 pentru că știm de la Pătraru că somnul cel mai bun e cel de până în 12 noaptea. Evit să muncesc sau să fac antrenamente la ceas de seară, că iar îmi strică somnul. Hai că eu voiam să vorbesc despre pozitiv și primăvară și am dat-o în psihologia somnului. Merge. Mă distrează ăștia de interpretează visele. Dacă visezi căcat, devii bogat. Dacă visezi bebeluși, mori. De prost, cel mai probabil. Sunt atâtea chestii pe care creierul le face în timpul somnului, se știe că atunci e cel mai activ, pe mine nu mă mai miră când visez ozn-uri, e clar că a fost un agent declanșator în trecut și acum s-a trezit să îmi bântuie visele și mintea. Dar mi se întâmplă uneori să mă trezesc cu o stare proastă după ce am visat ceva urât. Eu nu le am p-astea cu premonițiile, dar, frate, uneori, mă dau jos din pat ca un condamnat la moarte în ultima lui zi. Nu sunt multe cazurile, recunosc, și îmi e destul de ușor să trec peste și să revin la starea mea de floricică de pe șes, cu mult drag eu te-am cules. Cred că mă pot considera foarte norocos că de mult timp nu mă mai trezesc la progam ca să mă apuc de muncă. Vacanțele copiilor sunt mană cerească pentru mine, că dacă am un program normal de somn, mă trezesc fără ceas între 7 și 8 și nu mă dă nimeni jos din pat, în afară de soție când mă trimite să hranesc copiii din curte, dar am ocazia să mai lenevesc, să mă prefac în copil și să mai întârzii un pic în pat. Iubesc libertatea asta, în diminețile alea am timp de gânduri pozitive și idei constructive, bine că nu mă duce capul și rămân doar la stadiul ăla, fără să le si pun în practică. Azi e sâmbătă, lumea încă doarme, soarele iese timid și se anunță o zi plină, cu ceva treabă prin grădină, rufăraie, poate curățenie lejeră, bicicletă și ciclocros la tv. Mă duc să îmi fac o cafea, am stat destul pe uscat! Hai cu capra, neamuleeee!😀😀😀😀😀

Bogaki.

Sistemul (ne) lucrează

     Oooo, dar ce avem noi aici? O bună dimineața cât o cafea lungă și bună, nu neapărat neagră și tare, că am o vârstă, deh, dar merge. Bună dimi la toată lumea frumi de pe coclauri. Azi am bifat vizita medicală, m-au lăsat să plec acasă, e de bine. Mai am de făcut asigurarea pentru la anul și gata, pot să mă declar amator licențiat în tainele ciclocrosului. Clar pot să mă duc și la alte discipline, dar mai e până acolo. Deși, să fiu sincer, ca să maximizez efectele costurilor și eforturilor aferente, ar cam trebui să mă duc și alte naționale. Poate șosea sau contratimp, depinde unde se vor desfășura. Doamna mea încă nu știe, dar am și planul ăsta. Vedem, sunt alte priorități pe răboj și nu mă apuc eu acuma să zgâlțâi barca mariajului cu submarine ștrengărești, mai e până departe. Uuuu, ce cafea bună am, trăi-mi-ar clanul fericit și sătul! Mi-a zis nenea doctorul să evit mâncarea rece, cică îmi dă stomacul peste cap. Bun, notăm, ajustăm, deși eu nu prea am fost un fan al mâncărurilor reci, și nici înghețată nu prea bag, deși îmi place, mănânc rar. Câte o găleată! Cred că la asta s-a referit nenea, mai știi! Stai, că am luat-o pe arătură cu bicicletele, în loc să rămân pe bătătura cu știrile. Lumea iese în stradă, cere demisii, schimbare, dar nu prea se întâmplă nimic. Știu că orice minune durează trei zile, și nu îmi plac revoluțiile, adică prefer o schimbare lentă, de substanță și de durată decât una făcută pe genunchi și fără efecte. Tot o vedem pe doamna Koveși plimbată prin gurile tuturor prompteristelor, deși multe televiziuni au tăcut în legătură cu scandalul dezvăluirilor de la RECORDER, ba chiar unii zic că atentăm la independența justiției dacă îndrăznim să comentăm, că deh, așa e la democrație, ciocu' mic și joc de șpagă, să fie bine și să nu fie rău. Nu mai merge. Sper să apară schimbarea. Dar tot am zis de Koveși, e bine să nu uităm ce a făcut doamna, pe cine a servit și deservit, să nu ne imaginăm că vine vreo salvare cu ea și scăpăm de corupție. Nu zic că fără ea se face treabă, dar nici nu mă amăgesc că e vreo lumină. Mai ales că se știe că e slabă la intelect și nu rupe pe meserie. O doamnă care a livrat, apoi a primit recompensa și acum vrea înapoi la Românica să mai primească niște ordine. Nu mă înjura, eu așa văd lucrurile, poate mă înșel. Văd că nu am mai ținut rubrica zilnică, mai am și alte lucruri de făcut, dar îmi place să vin aici și să scriu ceva să rămână pentru strănepoți. Tu îți dai seama, să mă citească și citeze cineva pe mine? Izvoarele lui Mancuso, letopisețul de la Târgoviște. Moamă, gata, m-am realizat! Haide spor la cumpărături, mai e un pic! Colinde, colinde! 😀😀😀😀😀

Vremuri grele doar pentru unii corupți.

Ce zi e azi?

     Lungă și grea? Fără bicicletă sau alergare? Cu stres și nervi și dureri de cap? Deci o zi normală de joi. Dar cu bicicletă sau alergare, clar, că nu vreau să mă las. Deși e o săptămână ușoară de antrenament, tot trebuie să ies, mai ales pentru aerisit podul care cam fumegă și îi iau pe oameni pe sus degeaba. E cald afară, pe plus grade, nu știu câte, dar dacă mie nu îmi e frig atunci chiar nu e. Mi-am băut cele două cafele, am fost la ceva cumpărături de o zi, am fost la medic de familie pentru o hârtie legată de licența mea de ciclist amator de senzații noroioase. E aglomerat în oraș, se simte că vin sărbătorile, lumea e pusă pe cumpărături și să aibă tot ce trebuie, vecinul a tăiat porcul și îl pârlește cu drag. Miroase bine, dar parcă nu îmi mai place obiceiul ăsta barbar. Am participat și eu activ la tăieri de porc, eu eram cel băgat în coteț să lege procul de un picior din spate și apoi să țin de el când e tăiat și eviscert. Am fost acolo, nu știu dacă m-a marcat în vreun fel, nu îmi vine să omor oameni de la asta, nu știu dacă am vreo doză mai mare de nebunie, dar în prezent dezavuez. Nu îi judec pe oameni, fiecare facă orice vrea până la poarta mea. Eu nici găini nu prea am tăiat, m-ar omorî Emma să știe ce criminal am fost. Fetele mele nu ar omorî o floare, dar o vietate!? Știu, știu, omorâm să mâncăm, nu sunt ipocrit, că pulpele de pui nu cresc în pom și salamul nu se cultivă pe brazde, dar parcă putem să fim mai umani cu natura și ce ne oferă. Noi încercăm să avem grijă de curte și vietățile din ea și de pe lângă, nu facem rău, dacă putem facem bine, nu doar de Crăciun. Mă bucur că am scăpat de colindele idioate ale celor cu capră și boxe, care rup blocurile în două. O mascaradă ieftină, nu e deloc un obicei. O porcărie să mergi cu capra așa. Și de pe 8 decembrie. Copiii vor merge pe la blocuri și cunoscuți pe 23, așa cum au făcut mereu. Emma ar fi vrut și cu colegii de scoală, dar e mai greu cu programul, așa că bifam doar Moreniul. Hai, mai e un pic, la mine a venit deja Moșul, aștept babele. Alea de primăvară, clar, că nu e de mine frigul! Leru-i ler, pupa-v-ar Hrușcă! 😀😀😀😀

Fuego, bradul, mă-sa și tradițiile.