Proștilor ce suntem!

     Haide bună dimineața la toată lumea care și-a aranjat viața. Nimeni!? Haide, dom'le, că or fi câțiva mai răsăriți care au reușit să fie pe plus. Minusuri avem toți, mereu e ceva de rezolvat, dar zic că per total suntem mai bine ca înainte. Deci mergem înainte. Au venit rezultatele de la teste PISA și suntem proști. Mă rog, mai proști. Și printre cei mai proști din UE. Vai de capul nostru! Nu mai citim, nu mai suntem atenți, nu mai învățăm. Doar stăăăăm ca tutele cu ochii în ecran și ne pică scuipat din gură. Nu e doar România pe trend descendent, pe total UE scade la coeficient, dar noi suntem sub medie și undeva pe locul 3 din coadă. Peste jumătate din copiii români de 15 ani nu înțeleg ce citesc, nu știu să rezolve probleme simple de matematică. Iar la științe, a treia probă, tot jumate sunt proști de bubuie. Adica o jumătate din copiii români de 15 ani nu știu să treacă strada. Văd că e verde la semafor, dar nu știu ce înseamnă. Mămiiiiica mea, păi ce viitor sumbru ne așteaptă! Noi îi dăm înainte că educatia e cheia, dar e doar viu grai. Nimic concret nu se întâmplă la nivel de stat. Salvarea e una personală. Așa că noi ne concentrăm pe copil să învețe. Clasa a V-a. Un nou început, profi noi, școală nouă ca și clădire și cartier, s-au păstrat 14 copii din vechea gardă și au mai venit 5. Total, 19 copii, e bine, zic eu, e mai multă atenție de la profesori. Păi noi eram vreo 40, ce să facă un om cu 40 de lighioane?! Glumesc, desigur, eram niște mielușei care își luau lumina vieții de la catedra din fața clasei, de aia am și ajuns mari vedete și oameni de stat. Eu nu îmi amintesc câte ore avem zilnic, dar orarul copilului meu presupune 5 ore pe zi iar miercurea are 6. Păi mai adaugi o oră sau două de teme, gata ziua de lucru și pontajul, zău. Ce activități extra să mai adaugi? Când se mai odihnește, când se mai joacă? Noi am zis că vrem o activitate sportivă, dar parcă e prea mult. Mai analizăm, mai căutăm. Cum am zis mereu, școala e pe primul loc. Vrem să ne bucurăm și de copilărie în continuare, nu vrem un copil alienat și obosit, deprimat la 16 ani și cu probleme existențiale doar pentru că a ratat niște etape de creștere. Nu o mai avem pe Geta să se ocupe de copii, acum trebuie să intervenim mai mult dar și ei au nevoie să se implice. E un proces, educația nu se face de pe o zi pe alta, e stres și muncă, efort continuu și asiduu. Nu vreau să ne ducem nici prea departe cu grija, că până la urmă ei trebuie să se mai descurce și singuri. Cum zicea Jimmy Carr, nu poți asfalta jungla, e nevoie de implicare personală a copilului în toate acțiunile care îl vizează, trebuie să înceapă să ia decizii și să vadă efectele acestora, să schimbe unde e nevoie. Poate și noi cerem prea mult de la ei totuși, așa că să nu exagerăm cu pretențiile. Noi am crescut pe afară, cu copiii din cartier, alte vremuri. Nu zic că mai bune sau mai grele, doar altfel. Și copiii de azi sunt altfel, dar e nevoie de atenție și dragoste, înțelegere și efort comun. Nu are cum să nu fie bine. Am cafea, bună, e toamnă și răcorică, dar e plăcut afară. Munca merge, bicla merge, suntem bine. Mă bag la treabă, vorbim mai târziu. Sporuri să avem!😁😁

Înclinația turnului din Pisa dar pe educație.

Gata vara!

     Heeey, dar ce avem noi aici? Una bucată de zi mai lejeră, băieții mei au liber azi pe UK, deci e liniște și pace, am timp să îmi fac treburile mele, nu prea muncesc azi, zic să bag repede un articol să nu se depună păienjeni pe la colțurile blogului. Văd că am reușit să pun câteva gânduri pe foi în august, mă bucur că las aici trăirile la care mă pot întoarce peste ceva timp să îmi dau seama cât de deștept sau de bou eram. Că oricât ți-ar spune alții, tot ochiul tău știe cel mai bine când ești într-o parte sau în alta. 31 august, sfârșit de vară, dar e cald afară. Am avut șansa să ne plouă vineri, deci pământul e răcorit bine. Și a fost o ploaie torențială cu clăbuci dar fără gălăgie și deranj. Mulțumim, Doamne! Pe mine m-a prins pe bicicletă, 10 minute, vărule, aveam apă și în rețeaua vodafone. Bine că era cald și nu m-am răcit la ovare. Peste weekend am băgat două ture mai grele și azi mă cam resimt. Dar am un gât țeapăn de la un somn prost sâmbătă noaptea și mă mișc cam greu, roboțel așa. Am zis că tura de ieri o să mă scape de torticolis, dar de unde! Acum mă dor și picioarele. Și mai vrea și Buna să dau cu niste vopsea o ușă, două, trei. Cred că mă opresc la una, că sunt și la "muncă", scap azi. Am termen săptămâna asta, că pe urmă mergem la școală, alt program. Tu, ești bine, sănătos, pregătit de cules roadele toamnei!? Am citit un articol care spunea că pe măsură ce înaintăm în vârstă, avem impresia că timpul trece mai repede. Dar știm toți că timpul trece constant, e doar percepția noastră care se schimbă. Zice studiul că e din cauza monotoniei, a unor obiceiuri repetate pe care creierul nu le mai înregistrează la activități și ai impresia că au trecut zilele mai repede, aproape degeaba. Așa că suntem sfătuiți să introducem chestii noi în programul zilnic, chiar dacă și acestea vor deveni rutină. Eu am noroc cu bicicleta, că mai bag trasee noi, văd lucruri noi și din afara obișnuitului. Deși eu am deja câtiva ani buni de când nu mai percep trecerea timpului ca fiind rapidă. Nu mai zic "abia aștept să" ceva. Iau fiecare zi așa cum e, de-i luni sau vineri e tot o zi bună. Vara asta a fost lungă, mi-a plăcut. Și nu am făcut multe chestii noi, nu am bifat realizări extraordinare, deci mi-am antrenat bine gândurile și mintea ca să am impresia că trăiesc mai mult. Poți încerca și tu, dar e nevoie de timp, ani. Lucrez cu mine să îmi petrec timpul făcând lucruri folositoare, citesc, fac rebus, exerciții fizice, muncă prin curte. Am un plan să o fac pe doamna mea să fie mai activă fizic, deși catârii sunt fazani față de ea. Dar lucrez. Copila începe școala, nu prea a vrut să citească, dar nu e stres, mi-a zis mama că nici eu nu mă omoram. Și uite ce bine am ajuns, știu aproape 100 de cuvinte. He-he-heeeee, dragii moșului, cartea e bună, necesară dar nu suficientă. Trebuie să ne educăm continuu. Zice-se că învățarea unei limbi străine ajută la încetinirea degradării creierului și instalarea demenței sau alzheymer-ului, sper ca am scris corect. Gata, înapoi la muncă, e luni și e bine, nașuulleeeeeeeee!

Eu la o vârstă venerabilă.

Liniștea asurzitoare

     Ai prins revoluția? Dar mineriadele? Urăști comuniștii? Bine ai venit in club. Eu mă mir cum mai respirăm, cum ne mai mișcăm în această Românie paralizată de securiști. Am ajuns să fim conduși de copiii și nepoții comuniștilor. Să nu ne mai mirăm că nu suntem pe drumul cel bun ca țară, că nu se întâmplă lucruri bune care să ne convingă să rămânem aici și doar să ne plimbăm spre vest și înapoi, nu să ne stabilim acolo. De tot. Ieri a fost priveghi, în afară de B1 TV și TVR plus un pic de Digi24, toată lumea a tăcut gălăgios în legătură cu Pahonțu de la SPP. Nimeni nu îndrăznește să vorbească. Televiziunile și tribunele oficioase ale partidelor au amuțit. Oamenii politici au amuțit. Bolojan s-a lovit la operație. Nicușor a fugit în Moldova cu treaba mică. PESEDE e la furat. AUR e al serviciilor cu totul. USR-ul a tăcut în plen în afară de Cătălin Drulă care a dat un comunicat, ceva. Oare atât de periculos e nenea ăsta de la SPP încât nimeni nu îndrăznește să îl deranjeze nici măcar cu o floare de întrebare? Păi ce țara mai e asta, dragii mei? Trăim într-un stat capturat complet. Caracatița securistă conduce și reglează toate aparatele de stat, nu mișcă nimeni și nimic în front. Eu zic că am avut mare noroc fiind parte a UE și NATO, că altfel eram Belarus, prizonieri în propria țară, cu viitorul amanetat și copiii sclavi liberi și suverani. În fiecare zi mă încarc cu optimism, cu speranța că se va schimba ceva în bine, dar în fiecare zi primesc o dovadă că nu se va schimba în bine prea curând situația din România. E trist, dar nu e vina noastră, a celor mulți, zău dacă îmi vine să dau vina pe popor. Vai, da, am votat cu Iliescu și cu pesede, dar eu cred că fiecare vot a fost dat pentru o viața mai bună. Nu îi bănuiesc pe toți că și-au vândut votul știind că va fi mai rău, nu suntem atât de ticăloși ca nație. Gândește-te că nu am atacat sau invadat niciodată pe nimeni. În afară de Mihai Viteazu, care era un bandit recunoscut, nu știu de vreun domnitor român care să își dorească teritoriile altcuiva, altele decât cele care ne-au aparținut de drept. Aș da vina pe educație, pe istoria mistificată, pe ticăloșia unora care s-au vrut puternici cu orice cost uman, pe marile puteri care ne-au aruncat de colo-colo, după bunul plac. Din păcate, nu ne-am adunat niciodata sub aceeași umbrelă, să tragem toți în aceeași direcție, mereu s-a găsit câte unul care să fure startul sau căciula. Păi și să mai ai încredere în poporul tău că vrea să fie bine? Nu prea. Să mai vrei să faci sacrificii pentru un bine comun? Nu, nu. Prea multe țepe își spun cuvântul, simt că m-am resemnat și privesc spre alte zări. Asta e soluția mea. Nu sunt patriot, nu sunt român, zi-mi cum vrei, dar e fix problema mea ce aleg și de ce, nu crezi!? Hai că m-am supărat, mă întorc la muncă, mă sună șeful meu imediat și îmi văd de treabă și familie, așa e cel mai bine. Uraaaaaaaaaaaa, am înfrânt!

Domnul Petrov e plin de înțelepciune.