Carpe diem!

 Si ce daca prima mea nota in liceu a fost un mare 4 la latina, tot mai retin si eu cate ceva din scoala, chiar si gasca se mai umezeste pe pene. Ideea e ca toata lumea isi umple gura cu fraza asta, dar nu stiu cati o si pun in practica. Eu am vreo 10 ani de cand incerc sa o aplic si ma educ sa ma bucur mai mult de fiecare zi. Am peste 40 de ani acum, sunt in etate, a inceput coborarea, nu mai visez la calatorii spatiale si bazaconii temporale, ma concentrez pe azi, pe ce am de facut, cu cine si mai ales de ce. Ca sa nu uit de ce traiesc pe lumea asta.

Sigur ca e usor sa spun "traieste clipa!", dar o si fac!? Pana de curand nu am realizat cu adeverat daca am reusit vreun progres in directia asta. Pana la Craciun, cand parca nu am mai simtit aceeasi bucurie mare ca se intampla o sarbatoare. Poate m-am tampit?! Nu,nu! Sigur m-am tampit. Cum sa nu te bucuri ca e Craciunul!? Ideea din capul meu e mai greu de pus pe foaie, ma exprim greu, aia e. Cum sa zic, frate?! Cand zilele trec anost, fara mari bucurii, atunci cand apare o sarbatoare mare de care stii ca trebuie sa te bucuri (sau chiar o faci ca simti), bucuria e mare in comparatie cu celelalte zile. Dar cand tu ai in fiecare zi bucurii si placeri, deci nivelul fericirii tale e destul de ridicat, o alta bucurie care vine nu mai apare in peisaj ca un Everest in campie, diferenta dintre zile nu mai e atat de evidenta. Normal ca te bucuri, dar pentru ca esti bucuros deja, cand atingi tavanul, deja erai aproape de lustra. Hai ca te-am pierdut!

Mai incerc o data. Nu e totusi ca atunci cand mananci ciocolata in fiecare zi si orice noua bucata nu mai reprezinta o placere mare, scade intensitatea. Cu viata e altfel, zilele au toate si bune si rele, dar daca ne concentram mai mult pe latura lor placuta, reusim cumva sa ne ridicam gradul de multumire si suntem mai impliniti, zic eu. Acum, na, nu ma intelege gresit, nu e ca si cum nu ma mai bucur la fel de mult de zilele foarte bune, ba din contra. Doar ca am analizat un pic situatia mea actuala si am observat ca sunt mai bine. Nu as intreba totusi un doctor de cap, ca poate imi strica bucuria! Hai cu plimbareaaaa!

Pe locuri, fiti gata, stop!

Outsider

    Termenul ăsta vine de la o persoană care stă mai mult pe afară dar poate însemna și concurentul mai slab cotat, mai "puțin favorit" ca să zic așa. Eu l-am folosit prima oară dupa startul pandemiei, când nu puteam merge la pâine fără hârtie semnată și datată. Toate turele mele pe strava începeau cu "Outsider", pentru că mă bucuram de fiecare ieșire cu bicicleta. Nu s-au schimbat foarte multe în ultimii 2 ani, doar am muncit mai mult și sunt mai obosit, nu mai am la fel de mult timp pentru bicicletă și acum sunt forțat să fac pauză de peste două săptămâni din cauza unei vacanțe la munte și a unei răceli. 

    În legătură cu mersul pe bicicleta, clar prefer "outsider", să mă plimb pe afară, parcă evit trainerul cât pot, deși când e cu minus nu mai am chef de degerături ca odinioară. Nu mai sunt la fel de disperat să ies, cu orice preț, să adun km. Am același target, dar nu mai e o prioritate. Îmi place la fel de mult să merg cu bicicleta, nu mă înțelege greșit, doar că mi-am resetat prioritățile, pentru că bicicleta nu mai e un scop un viață, a devenit un mijloc. Așa că fericirea mea e legată de mersul cu bicla, dar nu condiționată. Sunt ok și dacă nu merg. Corect, sunt mai bine psihic atunci când merg, dar nu mai intru în depresie atunci când nu. Are sens ce zic?! Ideea e că am început să fiu mai relaxat în ceea ce privește antrenamentele, nu mai e presiune, mă bucur altfel de viață. Dar oare totuși nu așa începe să iasă ciclismul din viața mea? Nu îmi doresc asta, deci nu se va întâmpla, sunt la fel de pasionat, dar mai cu cap și altă înțelegere.

    Nu trăiesc din ciclism, nu voi trăi pentru ciclism. Clar rămâne prima opțiune în zona plăcerilor dar va fi doar pasiune, fără nebunie. Probabil că dacă eram singur pe lume, rămâneam un practicant fervent al ciclismului, aș fi mers la toate concursurile și nu aș fi ratat vreun antrenament. Dar nu sunt, așa că familia e pe primul loc, apoi munca și pe urmă distracția. Nu am capitulat, mai lasă-mă!😀😀😀

Umbra lui Mancuso la Ocnița

Breaking news

 Frateee, am acces la blog din nou, pot sa scriu si sa aberez in continuare. Nici nu stiu despre ce sa scriu azi, doar ca sunt racit si am o stare proasta, mai ales ca am ramas in urma cu antrenamentele de bicicleta si nu stiu cand o sa mai ies. Sunt afectat grav la moral, dar supravietuiesc. Imi ocup mintea cu cautat de oferte la biciclete si urmarit de curse de ciclocross. Pacat ca la Mondiale nu va participa eroul meu Wout van Aert sau rivalul sau etern Mathiew van der Poel. Asta e, dar tot o sa ma uit la curse. Verific acum si calendarul la cursele de sosea si vaz ca incepe treaba pe 2 februarie, Volta a la Comunitat Valenciana, dar pe mine ma doare de cursele clasice, prima fiind Omloop het Niewsblad pe 26 februarie, mai am de asteptat, aia e!

Pe anul asta mi-am propus tot 12000 km, la fel ca in 2021 cand am facut doar 11000 km, dar nu-i bai, am un target, trag la el. Sa vedem ce curse bagam, ce ture lungi planificam, familia vine prima si apoi munca. Pe urma durerea de picioare si spate de la bicicleta. Relaxat ma gandesc acum la tot ce e ciclism, nu mai am capete de tara in zona asta, nu am nimic de castigat sau de pierdut daca ma stresez ca nu ies sau nu fac nu-stiu-ce tura, asta e situatia si o traiesc cat pot de bine. Am in plan sa fac o tura faina cu toata urcarile din judet intr-o singura zi si un tur al judetului pe la margini ashea, sa iasa vreo 400 de km. Sau un drum la mare. Si ma mai gandesc la o tura grea cu Transfagarasan si Translpina, dar asta e cu pregatire si nu stiu daca ma incadrez. 

In rest, toate bune si frumoase, sa ne mai vedem pe aici.

De anul trecut