Cine e pe primul loc?

    Din păcate, nu e Wout van Aert, eroul meu belgian, e rivalul său de o viață, Mathieu van der Poel. A fost ieri cursa de șosea la Campionatele Mondiale de la Glasgow în Scoția. Și a fost nebunie curată. Am citit toate articolele posibile legate de favoriți, de traseu, de vreme, de orice. M-am pregătit cât am putut eu de bine să fiu conectat la cursă. Și mi-a ieșit. Toată ziua am fost sub influența importanței, am acordat atenția cuvenită si am stat în tensiune. Demult nu am mai urmărit o cursă atât de palpitantă și disputată. A fost și un protest care a blocat cursa, au fost averse de ploaie care au stricat ploile unora dintre concurenți, care din păcate au căzut și abandonat. O cursă foarte grea, foarte intensă, și rutierii clacau unul câte unul. Erau și cei care își făceau treaba în față pentru echipa lor și apoi renunțau, pentru ca ăsta era rolul lor, să tragă foarte tare și să îi obosească pe toți astfel încât cei mai puternici să rămână. Apoi se dădeau la o parte după ce își încheiau partea. Foarte interesant, foarte bine definită tactica fiecărei echipe. Belgienii erau marii favoriți, cu campionul en-titre având prima șansă, Remco Evenpoel. Așa calculaseră experții. Dar toată lumea știa că o astfel de cursă, cu un traseu atât de tehnic și mai ales cu vremea britanică, orice era posibil. Au fost numeroase atacuri, au fost și câțiva evadați, dar părea că un lasou invizibil îi aduce înapoi încet-încet. Nimeni nu părea să aibă picioarele să rupă elasticul. La un moment dat, italianul Bettiol s-a dus în față și a luat vreo 35 de secunde, dar mai erau 30-40 de km, în spatele lui erau 4 rutieri puternici, cam cei mai puternici din cursă. Mă gândeam că m-aș oftica să ia el titlul în detrimentul lui Wout, parcă nu era atât de puternic încât să merite. Întradevăr, după câteva minute sau mai multe, habar n-am, a fost prins din urmă, pe cea mai grea cățărare (îi zic așa deși are 200 de metri lungime și undeva la 10-15% înclinație), dar când mergi 270 de km full-gas și mai și plouă, trebuie să ai picioare să treci ciotul. Și fix aici a atacat ultima oară Mathieu. Aici am murit prima oară. Wout nu a putut să se țină dupa el, pur și simplu nu a avut picioarele. Și olandezul s-a făcut zburător. In urma lui erau trei urmăritori care și-au îmbrățișat soarta de pierzători și s-au luptat între ei pentru argint, niciunul nu a crezut dar nici nu a avut puterea să se ia după MVDP. Dar ce să vezi, olandezul zburător s-a transformat în căzător, când, într-o curbă udă, s-a dus pe apa sâmbetei și s-a împrăștiat pe asfalt ca un stol de potarnichi. Aici am murit a doua oară. Nu am știut ce să fac, să mă bucur că poate revine Wout sau să îmi pară rău pentru Mathieu, că parcă nu îmi venea să mă bucur pentru răul lui. Ciudată postură! Dar MVDP a sărit înapoi în șa, cu ceva haine și piele zdrelite, un pantof stricat, dar bicla și mintea brici. Și nu a mai fost prins. A și avut de unde să piardă câteva zeci de secunde, că era deja departe. Eu am simțit că putea să mai cadă de trei ori și tot câștiga ieri. Dupa ce anul ăsta a câștigat monumentele Milano-SarRemo și Paris-Roubaix, ieri a obținut cel mai râvnit tricou din ciclism, tricoul curcubeu, pe care îl va purta cu mândrie un an de zile la toate cursele. Sau, mă rog, treișpe luni până la următoarele campionate mondiale. Wout a reușit să se desprindă în ultimul tur și să ia argintul amar. E al doilea la un Mondial, poate la anul ia și el aurul, că îl merită. Doar că trebuie să se concentreze mai mult pe victoriile lui decât pe ale echipei, să nu mai fie locotenentul nimănui. Pe trei a venit zăpăcitul de Tadej Pogacar și m-am bucurat enorm pentru el, că e un ciclist spectaculos și merita o medalie. El a reușit să îl bată la sprint pe mult mai puternicul danez Mads Pedersen, și el campion mondial in 2019. Dar cei 270 de km de cursă pot să răstoarne calculele hârtiei creponate iar Tadej a crezut în el și a reușit. Frate, am fost trist că nu am luat aurul, dar m-am bucurat de o cursă memorabilă. Iar podiumul nu a fost decât cireașa de pe tortul unei zile scoțiene, cu soare și averse de ploaie. Urmează contratimpul, poate acolo reușește Wout să ia aurul. Haide, Wout!

Cel mai frumos podium la o cursă de ciclism.

O lună plină

    Frate, e gata și iulie. Adică mai e o lună de vară. Ce am făcut? Păi am muncit, am trăit, am mers un pic și cu bicicleta, iar am muncit. Deci în iulie am muncit. Cam asta e concluzia. Bine că e toată lumea pe plus, sănătoasă și acasă. Știai că e în desfășurare Cupa Mondială la fotbal feminin? Nici eu, am găsit din întâmplare o știre pe google. Și parcă îmi pare rău că nu am urmărit, înainte le știam și pe fetele care jucau, eram interesat. Dar prioritățile sunt priorități, așa că fotbalul feminin grațios a căzut în dizgrație. Aia e, nu moare nimeni. Nu mă pot concentra pe prea mult pe prea multe. Luna iulie înseamnă Turul Franței, și cum minutele îmi sunt numărate, după familie, muncă și bicicletă, dacă mai intră ceva, păi tot ciclism e. Norocul meu e că pot urmări cursele în timp ce muncesc, că în weekend nu prea pup. Cine e pe primul loc? Familiaaa, familiaaaa. Aia e, nu se plânge nimeni, că nu avem timp de prostii. Am urmărit Turul Franței destul de atent și am fost impresionat de organizarea echipelor de ciclism în abordarea cursei, foarte exact, știau ce au de făcut ca să își atingă scopul. Eu mă uit la toți cei care aleargă, nu doar pretendenții la titlu mă interesează, urmăresc primii 20, că toți sunt foarte buni. Și ce dacă primii doi sunt cei mai primii și se detașează clar de ceilalți, dar îmi place să văd cum evoluează și restul, care nu sunt mereu în prim-plan. Că până la urmă e un pluton de 200 de inși care stă pe șa trei săptămâni, nu doar primii doi, cei mai mari favoriți. Nu dau nume de câștigător, nu de asta scriu azi. Mă bate un gând legat de doping de când am văzut performanțele unora dintre ei. Văd că retorica oficială e că a avansat știința, nu îi mai zice dopaj acum. Eu zic că e dopaj dar e mult peste metodele de depistare. Nu m-ar mira dacă peste 5 sau 10 ani aceste titluri din prezent să fie retrase. Booon, dacă am hotărât (eu) că există dopaj, de ce nu îi dau titlurile, toate 7, al Turului Franței lui Armstrong înapoi!? Și el a fost depistat ulterior, și toată lumea știe că în ciclism mereu a fost dopaj. De Cadel Evans se spune că a mers curat, doar pe apă, dar mi-e greu să cred. Când a caștigat el a fost cel mai slab Tur, cu performanțe net inferioare altor ani, semn că, vezi Doamne, nu se mai dopau. Lovitură de imagine, părerea mea. La fel și acum, începe ciclsimul să facă mulți bani și o ia pe urmele altor sporturi scumpe unde se fac teste anti-doping din an în Paște, sau deloc. Păi fotbaliștii bagă prafuri de moare Escobar de ciudă, dar nu zice nimeni nimic, mucles, că facem miliardele. Și cred că se spală bani de eclipsează cel mai tare Ariel. Zic să fim mai cerebrali și să nu mai luăm de bun tot ce vedem, e multă manipulare și marketing. La fel și cu mașinile electrice. Știai că poluarea rezultată din producerea unei mașini Tesla este egală cu cea reieșită din folosirea unei mașini cu motor diesel timp de 8 ani!? Parcă ai altă perspectivă asupra "curățeniei" mașinilor electrice. Hai să fim mai atenți ce e dincolo de perdele de fum sau baterii, că nu e nimic roz, nimic perfect. Dar mai avem timp să fim atenți și la așa ceva!? Suntem obosiți cu al nostru cotidian că nu mai putem gândi prea mult la realități, și acceptăm un virtual creionat de alții. Mai bine ne punem niște ochelari de realitate virtuală și băgăm un tub de la perfuzii ca să trăim ca în Matrix, niște corpuri fără identitate și voință. Clar e inutil să te lupți cu curentul, dar nici să pedalăm cu putere în aceeași direcție de parcă asta am visat toată viața, să fim conformi. Acum vorbește rebeleul din mine în timp ce butonează la laptopul de companie, în fața unei cafele comerciale și cu papuci Nike în picioare. Horea, Cloșca și Crișan scrie pe mine, ce să mai!😁😁😁😁😁

Lance are 7 Tururi. Rămâne cel mai tare.

Șoc-șoc-șoc! E cald vara!

    Hai că ne prostim și noi, încet-încet. Ne uităm la aceleași știri idioate, aceleași titluri tembele care doar încearcă să atragă atenția. Din păcate, și reușesc. Că altfel nu îmi explic de ce se perpetuează stilul OTV pe la toate televiziunile. Nu e ca și cum am renunțat de tot la știri, încă urmăresc și eu ce se mai discută, dar nu mai stau geană. Doar pe Eurosport mă uit la greu. Avem Turul Franței, avem tenis, plus că mai apar și alte sporturi inedite. M-am uitat la cățărare, nici nu știu exact cum îi zice. Un perete artificial, cu tot felul de obstacole, de urcat în fel și chip. Prima oară am zis că e o ciudățenie prea mare, dar apoi comentatorul m-a făcut mai atent și am stat vreo ora să mă uit. Stai liniștit, nu mă apuc de așa ceva, dar e frumos. Norocul meu cu tv-ul e că Pătraru s-a mutat de tot pe net și îl urmăresc în timp ce muncesc sau seara, înainte de culcare, așa că el mă mai ține la curent cu lucrurile de prin țară. A fost cazul cu azilele groazei și mă bucur că au plecat doi din guvern, semn că se poate schimba ceva, măcar omul dacă nu și lucrurile. Păi când vezi ororile alea, îți mai vine să te gândești că o să aibă cineva grijă de tine la bătrânețe!? D-aia e bună familia, să te pună la umbră sau la soare, în funcție de temperatură, dar să nu te uite acolo. Așa văd eu bătrânețea, de aia faci copii, să îți aducă un pahar cu apă. Ce prostie, dar cumva la noi nu e altă opțiune, că ajungi batjocura unora sau altora pe banii tăi. Sper doar ca acei călăi să aibă și ei parte de condiții asemănătoare, să simtă gustul propriei nimicnicii. Hai că am luat-o în jos, mă enervez aiurea, că nu schimb eu nimic aici, doar că sunt mai atent și alert, nu aștept să aibă statul grijă de mine în vreun fel. Viața e o junglă și scapă cine poate. La naiba, dupa ce că eram eu supărat ca mi s-a stricat roata spate de la bicla nouă mă mai enervez și cu proștii care ne conduc aiurea tramvaiul vieții. Îmi pun toate speranțele în Liviu, mecanicul meu propriu, să facă minuni și să mă plimb iar pe coclauri cu stil. E cald, vericule, dar tot se învârte roata. Am rămas cumva în urmă la condiția fizică și nu prea mai prind viteză, dar crește usor forma și o să mă reapuc de vânat recorduri și segmente. Până atunci, stați reci și cu minte, că timpul trece! Mă bag înapoi la muncă, la revedere vă doresc!😀😀😀

Viața, ca și ciclismul, e greu.